Cinismul din spatele deciziei Iranului de a înarma Rusia cu drone kamikaze

Decizia Iranului de a furniza cantităţi mari de drone înarmate Rusiei, în contextul războiului declanşat de aceasta împotriva Ucrainei, face din Iran un complice şi un susţinător al agresiunii ruse. Faptul că Iranul a fost supus unei agresiuni similare în trecut face, de asemenea, din această decizie o mişcare incredibil de cinică din partea Teheranului.

La 10 octombrie, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a denunţat valul de atacuri ruseşti împotriva oraşelor ucrainene, inclusiv primele atacuri din ultimele luni care au vizat capitala Kiev.

"Avem de-a face cu terorişti", a declarat Zelenski. "Zeci de rachete, Shahed iraniene".

El a adăugat că "cele "două ţinte" ale rachetelor şi dronelor sunt "instalaţiile energetice din întreaga ţară" şi "oamenii".

Rusia a început în septembrie să folosească dronele iraniene nou achiziţionate pe frontul ucrainean, la scurt timp după ce a primit primul lot în august. Dronele includ Shahed-urile la care a făcut referire Zelenski - Shahed-136 sau drona "sinucigaşă", denumită Geran-2 în serviciul rusesc - şi drona armată Mojaher-6. Kievul a doborât zeci de aceste drone în ultimele săptămâni, se arată într-o analiză Forbes.

Potrivit lui Zelenski, Moscova a comandat până la 2.400 de drone Shahed-136, posibil pentru a-şi menţine capacitatea de a ataca centrele urbane din Ucraina fără a fi nevoită să cheltuiască mai mult din stocurile sale de rachete balistice şi de croazieră, care se pare că sunt în scădere.

Totodată, susţin unii analişti, există posibilitatea ca Iranul să vândă Rusiei şi rachete.

Înarmarea Rusiei cu drone de către Iran în prezent aminteşte de furnizarea de avioane de luptă de către Franţa Irakului în timpul lui Saddam Hussein în anii 1980.

Irakul a comandat o flotă de Dassault Mirage F1 din Franţa în 1977. Parisul a continuat să se angajeze cu tenacitate să îndeplinească această comandă chiar şi după ce Irakul a invadat Iranul în septembrie 1980, declanşând un război violent care avea să dureze până la sfârşitul deceniului şi care a lăsat în urmă un milion de morţi.

Acest lucru i-a iritat pe iranieni, care se aflau atunci în defensivă, luptând cu disperare pentru a respinge invadatorii irakieni şi pentru a păstra integritatea teritorială a ţării lor. Avioanele irakiene şi rachetele balistice au vizat în mod intenţionat oraşe iraniene la începutul războiului, ucigând şi rănind civili nevinovaţi.

Teheranul a căutat să se răzbune. În octombrie 1980, serviciile de informaţii iraniene au descoperit că 47 de tehnicieni ai Forţelor Aeriene franceze şi avioane de vânătoare Mirage soseau la baza aeriană al-Hurriyah din nordul Irakului, lângă Mosul. Iranul, după cum au povestit mai târziu doi membri de rang înalt ai forţelor aeriene, a decis, printre altele, să le ureze "bun venit" francezilor în război prin atacarea bazei, lucru pe care l-au făcut cu succes.

În prezent, ucrainenii nu au nici ei intenţia de a sta cu mâinile în sân în timp ce aceste drone le atacă infrastructura civilă. În prezent, ei încearcă să afle locaţia bazelor folosite de Rusia pentru a lansa şi dirija aceste drone Shahed, astfel încât să le poată ţinti cu artileria sau cu sistemele de rachete de artilerie de mare mobilitate (HIMARS) furnizate de SUA, care sunt, de asemenea, ameninţate de aceste drone iraniene.

În 1983, Franţa a închiriat Irakului cinci avioane de luptă Super Etendard înarmate cu rachete anti-navă Exocet, iar Bagdadul le-a folosit împotriva petrolierelor iraniene din Golful Persic.

Apoi, Teheranul furios a boicotat produsele franceze şi a ameninţat cu represalii. La scurt timp după ce avioanele au fost livrate în octombrie 1983, cazarma franceză din Beirut a fost aruncată în aer în aceeaşi zi cu cazarma Corpului de Marină al SUA. Cincizeci şi opt de militari francezi au murit în acel atac.

Nu este clar câte dintre dronele pe care Iranul le furnizează în prezent Rusiei sunt construite pentru Moscova sau provin din stocurile militare iraniene existente. Probabil că este vorba de puţin din ambele, consideră Forbes.

Şi, deşi dronele Mojaher-6 şi Shahed-136 cu siguranţă nu sunt comparabile cu avioanele de vânătoare, înarmarea ruşilor cu până la 2.400 de drone Shahed în timp ce ostilităţile sunt în curs de desfăşurare este cel puţin la fel de provocatoare ca şi închirierea şi vânzarea de către Franţa a acestor avioane de luptă către Irak.

În plus, aşa cum acele avioane irakiene construite de Franţa au folosit în mod previzibil rachetele Exocet pentru a ataca petrolierele iraniene, dronele ruseşti construite de Iran fac acelaşi lucru împotriva instalaţiilor energetice ucrainene, într-o încercare clară de a sugruma economic ţară.

Şi, la fel cum avioanele de luptă Mirage F1 ale Irakului au pătruns adânc în Iran mai târziu în timpul războiului pentru a ataca infrastructura ţării - inclusiv podul Ghotour din Azerbaidjanul de Vest iranian la 13 martie 1986 şi barajul Karaj la nord de Teheran la 15 octombrie - dronele iraniene ajută şi instigă la distrugerea deliberată a infrastructurii Ucrainei de către Rusia.

Paralelele sunt izbitoare, la fel şi duplicitatea Iranului în acelaşi tip de agresiune pe care a denunţat-o şi căreia i-a fost victimă în urmă cu patru decenii.

Zelenski a condamnat Teheranul pentru că a furnizat drone Moscovei, numind această acţiune "o colaborare cu răul". Ca răspuns, Ucraina a trecut la reducerea legăturilor sale cu Iranul.