China “arde” 100 miliarde de dolari în luna ianuarie. Rezervele sale valutare în plonjon

Banca Centrală a Chinei probabil regretă faptul că a publicat ultimele sale date înainte de Anul Nou Chinezesc, care a fost sărbătorit în 8 februarie. Festivităţile ar fi putut să fie mult mai liniştite fără acest anunţ.

Unii analişti au estimat că intervenţia chineză pe pieţele valutare în luna ianuarie a fost de până la 185 miliarde de dolari, o intervenţie care consumă rezervele valutare străine ale Chinei.

Conform celor mai recente date publicate de Banca Populară a Chinei (PBoC) înainte de Anul Nou Chinezesc, aceste estimări au fost mai mari, dar totuşi China a pierdut 99,5 miliarde de dolari din stocul său de valute străine, care acum atinge un total de doar 3,23 trilioane de dolari.

Au existat câteva indicii că Beijingul va "arde" mai multe rezerve în luna ianuarie, ceea ce nu este exact ca intervenţie pe pieţele valutare, dar este un bun indicator. De exemplu, PBoC a vărsat 233 miliarde de dolari în sistemul financiar intern în luna ianuarie.

Aceasta este cea mai mare sumă din ultimii ani şi se presupune că lichiditatea suplimentară va compensa vânzările de valute străine, care micşorează bilanţul băncii centrale şi secătuiesc lichiditatea din sistemul bancar.

În cazul în care banca centrală vinde dolari pentru a susţine rata de schimb, atunci trebuie să cumpere yuani în schimbul dolarilor. Acei yuani apoi dispar din sistemul financiar printr-un exerciţiu contabil în bilanţul PBoC. Acest exerciţiu are un efect negativ asupra lichidităţii din sistemul financiar şi, prin extensie, asupra întregii economii.

Din acest motiv China trebuie să injecteze cantităţi masive de yuani noi în sistem şi să reducă de asemenea ratele dobânzii, măsură care, ironic, duce la o mai mare presiune asupra ratei de schimb.

În ceea ce priveşte fluxurile reale de capital pentru luna ianuarie, nu vom şti care este situaţia până la publicarea în această lună a datelor privind investiţiile străine directe şi bilanţul comercial. Investiţia străină directă de obicei aduce în ţară 100 miliarde de dolari, în timp ce bilanţul comercial se ridică în medie la aproximativ 50 miliarde de dolari. În cazul în care nu există schimbări semnificative în privinţa acestor cifre, ieşirile totale ar putea fi de până la 250 miliarde de dolari.

Există şi alte cifre care influenţează suma rezervelor, precum mişcările valutare care influenţează valoarea totală a portofoliului Chinei, sau activele denominate în alte ţări, deşi compoziţia exactă este un secret.

Institutul Internaţional pentru Finanţe a folosit recent o metodă mai detaliată, estimând că un capital în valoare de 676 miliarde de dolari a fost scos din China în 2015, în condiţiile în care ţara a vândut rezerve de doar 513 miliarde de dolari în aceeaşi perioadă.

“În condiţiile unor controale de capital atât de permeabile, cufărul Chinei de 3 trilioane de dolari nu va fi suficient pentru a face faţă pe termen nelimitat. De fapt, cu cât oamenii se îngrijorează mai mult, cu atât se va reduce rata de schimb, iar aceştia îşi vor dori să îşi scoată banii din ţară imediat”, a scris profesorul Kenneth Rogoff de la Harvard pentru Project Syndicate.

Şi în privinţa celor care îşi scot capitalul din ţară, Goldman Sachs are o idee destul de bună.

“Estimările, totuşi, sugerează faptul că stimulentul oferit cetăţenilor chinezi de a acumula active străine pare să fie cel mai mare factor de influenţă pentru imaginea fluxului de capital şi pentru traiectoria yuanului”, susţine un raport.

O metodă preferată pentru scoaterea banilor dintr-o ţară ce aplică controale de capital este plătirea exagerată pentru servicii în străinătate (în principal în turism), ceea a creat recent un deficit suspect în sectorul acestor servicii. De fapt, acest deficit a atins în 2015 un record de 137 miliarde de dolari.

Şi situaţia se înrăutăţeşte. Dacă Beijingul nu ar aplica controale de capital, Goldman Sachs consideră că cetăţenii chinezi ar investi 60% din PIB în străinătate. Adică, peste 6 trilioane de dolari, mult prea mult pentru rezervele valutare străine ale Chinei.