Ce este vis? Ce este realitate? Povestea poetului chinez care şi-a întâlnit mama dintr-o altă viaţă

În Dinastia Song de Nord, între anii 1045 şi 1105 a trăit Huang Tingjian, poet, caligraf şi pictor remarcabil. La vârsta de 21 de ani, Huang trecuse toate testele imperiale iar la vârstă de 26 de ani a fost numit admnistratorul ţinutului Wuhu din provincia Anhui. În acel an, Huang a fost protagonistul unui incident extrem de straniu, consamnat în legendele chineze.

Visul

Într-o zi, adormind în timpul prânzului, Huang a avut un vis ce părea foarte real. În vis, Huang părăsea oraşul Yamen, oraşul unde îşi desfăşura activitatea zilnică judecând cazurile civile şi penale şi se îndrepta spre un sat necunoscut.

În sat a întâlnit o femeie în vârstă care aprindea beţişoare parfumate în faţa unui altar din vecinătatea casei, în timp ce murmura ceva. Atunci când s-a apropiat, Huang a observat un vas plin de tăiţei cu ţelină, pe care l-a luat şi l-a mâncat, apoi s-a întors în Yamen. Când s-a trezit, poetul îşi amintea toate detaliile visului, iar respiraţia îi mirosea a ţelină. Totuşi, n-a dat prea multă importanţă acestui amănunt, de vreme ce i s-a părut doar un vis.

A doua zi, Huang a adormit iarăşi în mijlocul zilei şi a avut exact acelaşi vis iar atunci când s-a trezit respiraţia lui mirosea, din nou, a ţelină.

De data asta, s-a hotărât să caute satul reconstituind drumul pe care l-a urmat în timpul visului. În timp ce mergea, Huang a observat că peisajul de pe ambele părţi ale drumului era exact ca cel pe care-l văzuse în vis.

Întâlnirea

Ajuns în sat, a găsit casa unde bătrâna ardea beţişoare parfumate iar pe altar se afla, într-adevăr, un vas plin de tăiţei cu ţelină. Atunci când a ciocănit la uşa casei, în prag a ieşit o femeie cu părul alb.

Huang a întrebat-o dacă ea este cea care oferea tăiţeii la altar. Femeia i-a răspuns: ”Ieri a fost comemorarea zilei în care fiica mea a murit. Tăiţeii cu ţelină erau mâncarea ei preferată. Aşa că am pregătit un vas de tăiţei cu ţelină în fiecare an, de ziua ei, şi am chemat-o să-i mănânce".
Atunci când Huang a întrebat-o cât timp a trecut de când fiica ei a murit, aceasta i-a spus că ”au trecut 26 de ani”.

Huang avea exact 26 de ani şi cu o zi în urmă fusese ziua lui de naştere. Auzind acestea, el s-a hotărât să facă cercetări în continuare.
Femeia i-a spus că fiica ei a fost singurul copil pe care l-a avut. Îi plăcea să citească, credea în învăţăturile buddhiste şi ţinea o dietă vegetariană. La vârstă de 26 de ani a murit din cauza unei boli. Cum buddhiştii cred în reâncarnare, la moartea sa, fata a promis mamei că o va găsi şi va veni să o viziteze.

Cheia

Bătrâna l-a invitat apoi pe Huang în casă şi i-a arătat un dulap de lemn, în care fiica îşi păstra cărţile pe care le citea. Din păcate, nimeni nu ştia unde se afla cheia dulapului şi, în toţi acei ani, dulapul nu mai fusese deschis niciodată.

În mod straniu, Huang şi-a amintit locul secret unde era ascunsă cheia şi a deschis dulapul. Printre cărţi, erau şi multe dintre notiţele fetei. Citindu-le, Huang a fost uimit să vadă că toate articolele pe care le scrisese în timpul testelor imperiale se găseau printre acestea.

Huang şi-a dat seama că în viaţa anterioară a fost acea tânără iar în acel moment se afla în faţa fostei sale mame.

Înţelegând şansa care i-a fost acordată, el a întrebat-o pe bătrână dacă vrea să vină în Yamen şi să trăiască în casa lui. Aceasta a acceptat şi Huang a avut grijă de ea, ca de mama sa, pentru tot restul vieţii ei.

Mai târziu, Huang a construit în grădină un pavilion în interiorul căruia a aşezat un autoportret sculptat în piatră şi un poem care spunea:

Un călugăr devotat, deşi nu-i ras în cap
Arată mirean, însă mintea-i transcende
Sunt vise în interiorul viselor mele
M-am iluminat la vieţile mele de dincolo de această dimensiune.

Povestea lui Huang a fost transmisă mai departe ca o pildă ce-i învăţa pe oameni să nu invidieze talentele altora deoarece aceste talente au fost acumulate pe parcursul mai multor vieţi de muncă grea.