Cazul Kurz: cum sunt trataţi românii ca cetăţeni de mâna a doua ai UE

După campaniile isterice din presa britanică împotriva românilor despre care se credea că vor invada Regatul Unit şi vor abuza de sistemul social, a venit rândul ministrului de Externe al Austriei, Sebastian Kurz, să ceară o reducere a alocaţiilor pentru copii românilor care lucrează în Austria la nivelul celor din România. Ca şi în dezbaterea din Marea Britanie, argumentele sunt false, dar ele arată cum este înţeleasă egalitatea de unele state din Europa de Vest.

Pe scurt Sebastian Kurz a pledat într-un interviu acordat ”Kronenzeitung” pentru o reformă imediată la nivelul UE a alocaţiilor pentru copii şi a altor prestaţii sociale, arătând că doar în 2013 peste 65 de milioane de euro s-au dus în Ungaria, 13 milioane în Solvenia, 48 de milioane în Slovacia, 31 de milioane în Polonia şi 11 milioane în România pentru copii rămaşi acasă ai muncitorilor din aceste ţări.

Deşi România este abia pe locul 5 în această privinţă, şeful diplomaţiei austriece nu s-a referit la copii unguri sau slovaci, ci s-a arătat în particular nemulţumit de faptul că statul austriac plăteşte o alocaţie de 160 de euro pentru copilul unui român care lucrează în Austria, deşi în România această indemnizaţie este mult mai mică.

În opinia sa, alocaţiile acestea ar trebui reduse în Austria la nivelul din România, de 19 de euro. Kurz a explicat pentru postul public de televiziune ORF că pentru doi copii români sub 10 ani, ai căror părinţi muncesc în Austria, statul austriac plăteşte lunar aproximativ 300 de euro, ceea ce corespunde unui salariu mediu din România.

Această declaraţie este profund discriminatorie şi incorectă pentru că ea deschide calea unei diferenţieri primejdioase între cetăţenii europeni şi încalcă libertăţile fundamentale pe care s-a construit UE, printre care dreptul persoanelor din orice stat membru de a lucra într-o altă ţară din UE, fiind tratate la fel ca şi cetăţenii acesteia. Lucrătorii din noua Europa sunt consideraţi cetăţeni de mâna a doua, care pot fi discriminaţi, chiar dacă plătesc taxe şi contribuie la bugetul acelor ţări ca şi cetăţenii autohtoni, ceea ce este o mare nedreptate. Cu alte cuvinte, ministrul de Externe austriac vrea egalitate şi libertate de circulaţie a persoanelor, ”dar nu pentru căţei”, cum spune fabula de Grigore Alexandrescu.

Ministrul austriac al Muncii, Rudolf Hundstorfer (SPO), a încercat să dreagă busuiocul, arătând că Sebastian Kurz a vorbit în nume personal şi nu în cel al guvernului de la Viena. Totodată, el a respins măsura reducerii alocaţiilor ca fiind ”nedreaptă”, dar este un semnal îngrijorător atunci când şeful diplomaţiei unui stat face astfel de declaraţii care incită la încălcarea tratatelor UE şi la revizuirea principiilor fundamentale ale Uniunii. Pericolul este că România, ţară aflată în afara zonei euro, nucleul dur unde se iau deciziile importante, să devină şi de jure un membru second class al UE, abuzat nu doar de companii austriece precum Schweighofer sau OMV, ci şi de politicieni populişti din UE, care încalcă drepturile românilor ce lucrează legal în străinătate.

Ministrul austriac al Muncii Hundstorfer a arătat foarte bine, într-un interviu pentru radio ORF, că ”românii lucrează în Austria şi îşi plătesc taxele. Nu mi se pare fair ca un român care munceşte aici să primească o alocaţie mai mică pentru copii decât un austriac sau german care lucrează aici”.

Dacă Austria se plasează alături de Marea Britanie, cerând practic renunţarea la egalitatea între cetăţenii europeni şi la libertatea forţei de muncă manifestată prin libera circulaţie a persoanelor, atunci ea se poziţionează singură în afara Tratatelor şi în afara UE. Este greu de imaginat că asemenea măsuri discriminatorii precum alocaţii diferenţiate ar putea întruni consensul necesar schimbării tratatelor, şi asta repede aşa cum cere Kurz.

Britanicii propun ca cetăţenii UE care pleacă în altă ţară să primească acces la prestaţii sociale precum alocaţii pentru copii şi indemnizaţii de şomaj abia după 5 ani. Cu alte cuvinte, ei vor că aceştia doar să contribuie, dar să nu primească nimic în schimb timp de 5 ani.

Această declaraţie este profund discriminatorie şi incorectă pentru că ea deschide calea unei diferenţieri primejdioase între cetăţenii europeni şi încalcă libertăţile fundamentale pe care s-a construit UE, printre care dreptul persoanelor din orice stat membru de a lucra într-o altă ţară din UE, fiind tratate la fel ca şi cetăţenii acesteia.

Normal că sistemele sociale şi veniturile în ţările UE sunt foarte diferite, dar tocmai asta a fost ideea ca muncitorii din ţări sărace să aibă posibilitatea să caute de lucru în alte state, care indiferent ce ar zice, au nevoie de forţă de muncă calificată.

Pe de altă parte, ca şi în cazul aşa-zisei invazii româneşti în Marea Britanie, cifrele nu arată că românii ar profita de pe urma sistemului austriac de protecţie socială. Potrivit Wiener Zeitung, procedura de aplicaţie pentru prestaţii sociale este una strictă în Austria. Cetăţenii UE care vor să rămână mai mult de patru luni în ţară trebuie să demonstreze că au un loc de muncă, că au asigurare socială şi destui bani pentru un trai decent. Mai mult, pentru a avea acces la şomaj şi alocaţii sociale, persoana care munceşte în Austria timp de doi ani cel puţin, trebuie să fi fost cel puţin un an asigurată.

Ceea ce omit să spună şi ministrul austriac al Muncii şi ministrul de Externe Sebastian Kurz este că muncitorii proveniţi din alte state ale UE plătesc mai mult la sistemul de asistenţă socială din Austria decât câştigă din acesta. Potrivit Wiener Zeitung, care citează date OECD, în 2013 migranţii au contribuit cu 2.400 euro mai mult, iar tendinţa este de creştere. Jurnalista austriacă Marina Delceva arată că deşi copiii românilor care muncesc în Austria primesc alocaţii mai mari decât în România, ei nu pun statul austriac la alte cheltuieli cu prestaţii sociale deoarece ”nu merg aici la şcoală, la medic sau la grădiniţă. În schimb un elev costă statul austriac 7.000 de euro în medie pe an, în timp ce alocaţiile pentru copii se ridică la aproximativ 1.800 euro anual”.

Tot pe aceeaşi linie, colegul de partid al lui Kurz, europarlamentarul ÖVP Othmar Karas, a declarat că există o interdicţie de discriminare la nivelul UE şi că pentru aceleaşi contribuţii la sistemul social, trebuie să primeşti aceleaşi prestaţii sociale. Nu se pot reduce prestaţiile sociale pentru unii cetăţeni UE şi pentru alţii nu.

În concluzie, vor urma alegeri regionale în Austria, dar România nu poate accepta să fie tratată aşa de un stat care câştigă enorm din investiţiile sale în România prin companii precum OMV şi Schweighofer Holzindustrie care îşi permit să facă la noi ce nu le este permis acasă.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.