Cele cinci mari probleme ale planului de pace al lui Trump pentru Gaza

Planul în 20 de puncte anunţat de preşedintele american Donald Trump la o conferinţă de presă comună cu premierul Benjamin Netanyahu este o tentativă îndrăzneaţă de a aborda toate problemele care trebuie rezolvate pentru ca să existe o pace durabilă în Gaza, potrivit unei analize publicate de The Conversation.

Ar putea funcţiona? Ambele părţi sunt obosite de război. De-a lungul istoriei, o serie de războaie s-au încheiat pur şi simplu când ambele părţi erau prea epuizate ca să continue. Două treimi dintre israelieni doresc ca războiul să înceteze. Deşi sondajele printre palestinieni sunt dificile, arată că ei doresc, în mod clar, încetarea devastării şi suferinţei din Gaza.

Aşadar, acest plan, în ciuda limitărilor sale, ar putea veni la momentul potrivit.

Totuşi, există multe întrebări nerezolvate despre fezabilitatea planului şi despre în ce măsură este probabil să aibă succes. Având în vedere istoria violentă a Orientului Mijlociu, este imposibil să fim optimişti în acest moment.

Iată cinci motive principale de îngrijorare:

1. Lipsa încrederii

În prezent nu există deloc încredere între cele două părţi. Iar câteva aspecte ale planului sunt atât de vagi, încât există un mare risc ca ambele părţi să se acuze reciproc că şi-au încălcat promisiunile.

Ultimul armistiţiu între cele două părţi a durat doar două luni înainte ca Netanyahu să se retragă, dând vina pe Hamas că nu a eliberat mai mulţi ostatici înainte ca negocierile pentru faza următoare să poată continua.

2. Planul este asimetric

Acordul favorizează Israelul în detrimentul grupării Hamas. Esenţial, i se cere mişcării Hamas să renunţe simultan la toţi ostaticii israelieni pe care îi deţine şi la toate armele sale, rămânând astfel complet fără mijloace de apărare.

Din cauza lipsei de încredere în Israel şi, în special, în Netanyahu, Hamas s-ar putea teme că liderul israelian ar putea folosi această oportunitate pentru a-l ataca din nou fără a-şi face griji în privinţa ostaticilor.

Hamas nu a fost, de asemenea, invitată să negocieze termenii acordului, iar acum se confruntă cu un ultimatum: acceptaţi termenii sau Israelul „va termina treaba”.

Având în vedere asimetria planului, Hamas ar putea decide că riscurile acceptării lui depăşesc beneficiile potenţiale, în ciuda ofertei de amnistie pentru combatanţii Hamas care depun armele.

Israelului i se cer unele compromisuri în plan. Dar cât de realiste sunt acestea?

De exemplu, acordul prevede un viitor în care Autoritatea Palestiniană (AP) poate „prelua în mod sigur şi eficient controlul asupra Gazei”. Netanyahu a spus anterior că nu ar accepta acest lucru.

La fel, ar fi foarte dificil pentru Netanyahu să accepte „un parcurs credibil către autodeterminarea palestiniană şi statalitate”, aşa cum este descris în plan. El a respins ferm acest lucru în trecut, cel mai recent în discursul său sfidător la Adunarea Generală a ONU săptămâna trecută.

3. Lipsesc detalii importante

Strategia de implementare a planului este extraordinar de vagă. Nu ştim nimic, în această etapă, despre „Forţa Internaţională de Stabilizare” care ar urma să înlocuiască armata israeliană după retragerea acesteia din Gaza.

Care ţări ar participa? Ar fi, evident, o misiune plină de pericole pentru personalul implicat. Netanyahu a menţionat anterior o forţă arabă care să preia responsabilitatea în Gaza, dar niciun stat arab nu şi-a arătat până acum disponibilitatea.

De asemenea, în plan nu există un calendar pentru reformele Autorităţii Palestiniene, nici detalii despre ce ar însemna aceste reforme.

Probabil ar fi necesare alegeri noi pentru a instala un lider credibil în locul actualului preşedinte Mahmoud Abbas. Dar cum s-ar organiza acestea şi dacă populaţia din Gaza ar putea participa rămâne încă necunoscut.

În plus, detaliile autorităţii civile care ar supraveghea reconstrucţia Gazei sunt foarte neclare. Tot ce ştim este că Trump s-ar desemna preşedinte al „Consiliului Păcii”, iar fostul prim-ministru britanic Tony Blair ar fi implicat într-un fel.

Acest consiliu ar avea nevoie de încrederea absolută a guvernului Netanyahu şi a Hamas pentru a fi eficient. Încrederea este întotdeauna puţină în Orientul Mijlociu.

4. Nicio menţiune despre Cisiordania

Cisiordania este, în mod clar, un punct fierbinte. Există dispute şi ciocniri zilnice între coloniştii israelieni şi locuitorii palestinieni, iar acestea sunt probabil să se înrăutăţească.

Chiar luna trecută, guvernul israelian a dat aprobarea finală unui plan controversat de construire a unei noi aşezări care ar diviza practic Cisiordania în două, făcând imposibil un viitor stat palestinian contiguu.

Cisiordania trebuie să fie în cenntrul oricărei înţelegeri globale între Israel şi Palestina.

5. Cabinetul de dreapta al Israelului rămâne un obstacol

Aceasta ar putea fi piedica finală: membrii de linie dură ai cabinetului lui Netanyahu, Bezalel Smotrich şi Itamar Ben-Gvir, au spus că nu vor accepta nimic mai puţin decât distrugerea şi eliminarea completă a Hamas.

Şi, cu toate că Hamas ar fi dezarmată şi marginalizată politic în temeiul acestui plan, ideologia sa ar rămâne intactă, la fel şi un număr semnificativ dintre combatanţii săi.

Deci, are vreo şansă?

Dacă Hamas acceptă planul lui Trump, am putea avea rapid răspunsuri la câteva dintre aceste întrebări. Dar va necesita multă muncă din partea Statelor Unite pentru a menţine presiunea asupra Israelului să respecte acordul. Mediatorii principali palestinieni, Qatar şi Egipt, ar trebui, de asemenea, să menţină presiunea asupra Hamas pentru ca aceasta să nu încalce condiţiile.

Netanyahu probabil presupune că vor exista suficiente "off-ramps" (căi de ieşire) pentru ca el să poată renunţa la acord dacă Hamas nu şi-l respectă. Netanyahu a făcut deja acest lucru o dată când s-a retras din armistiţiul din martie şi a reluat operaţiunile militare ale Israelului.

În discursul său vehement într-o sală parţial goală a Adunării Generale a ONU săptămâna trecută, Netanyahu nu a sugerat că s-ar gândi să renunţe la oricare dintre liniile roşii pe care le stabilise anterior pentru a pune capăt războiului.

De fapt, el a condamnat statele care recunosc un stat palestinian şi a promis: „Israelul nu vă va permite să ne impuneţi un stat terorist”.

Având în vedere acestea, Netanyahu nu ar fi acceptat deloc planul lui Trump dacă liderul american nu ar fi pus presiune asupra sa. În acelaşi timp, Trump a spus la conferinţa de presă cu Netanyahu că, dacă Hamas nu respectă acordul sau refuză să îl accepte, Israelul va avea sprijinul său total pentru a „termina treaba” împotriva Hamas.

Această promisiune ar putea fi suficientă pentru ca Netanyahu să-i convingă pe Smotrich şi Ben-Gvir să susţină planul — pentru moment.