Căutând să opresc persecuţia de la începutul ei

La 19 iulie 1999, călătoream într-un autobuz din provincia Hebei către Beijing, când la un moment dat autobuzul a fost oprit de poliţia înarmată la jumătatea drumului. Am putut auzi ce i-a spus poliţia şoferului: vroiau să intercepteze practicanţii Falun Gong care călătoresc la Beijing pentru a face apel.

După ce autobuzul a ajuns la staţia "Muzeul Militar", m-am dat jos şi am mers la sediul Televiziunii Centrale a Chinei (CCTV). Atmosfera de acolo era foarte tensionată, fiind prezenţi mai mulţi oficiali, poliţişti şi ofiţeri îmbrăcaţi în civil. Au existat zvonuri conform cărora CCTV vroia să difuzeze un film care îl calomnia pe domnul Li Hongzhi, fondatorul disciplinei spirituale Falun Gong.

Filmul a fost realizat în Wuhan, capitala Hebei, iar mii de practicanţi Falun Gong din Wuhan au făcut deja apel la sediul CCTV încercând să oprească posibila difuzare.

Am absolvit Universitatea Tsinghua - cunoscută des sub numele de "MIT al Chinei" - cu o diplomă de licenţă şi aşteptam să încep un program de doctorat acolo în 1999. La 20 iulie m-am dus la şcoala şi m-am logat pe site-ul recent lansat de practicanţii Falun Gong numit Minghui.

Am fost şocat: toţi practicanţii care se ocupau de centrele de predare voluntară a Falun Gong şi toţi membrii Societăţii de Cercetare Falun Gong din Beijing au fost răpiţi la miezul nopţii.

Mulţi practicanţi Falun Gong din Changchun, Shenyang şi din alte locuri care au făcut apel la guvernele provinciale respective de a proteja mediul pentru practicarea Falun Gong au fost bătuţi şi arestaţi de poliţie.

Apelând la Beijing

Când am mâncat la cantina, am întâlnit mai mulţi practicanţi Falun Gong şi am decis ca a doua zi vom petiţiona la Biroul de Stat pentru Apeluri şi Scrisori - biroul care se presupune a fi deschis pentru oricine din China care vrea să facă un apel referitor la redresarea oricărei fapte greşite a statului.

21 iulie a fost o zi foarte fierbinte. Străzile din jurul Biroului de Stat pentru Apeluri şi Scrisori erau pline cu ofiţeri în civil care cereau aleatoriu actele de identificare practicanţilor. Cu toate acestea, mulţi practicanţi din Beijing au fost acolo, fără niciun pic de teamă.

Am privit doi practicanţi, care se vedea că erau din altă provincie, fiind împinşi într-o maşină de poliţie. Un practicant a întrebat: "De ce mă arestezi?". Un poliţist i-a răspuns ameninţător: "Vei afla destul de repede".

Cu cât mai mulţi practicanţi se adunau cu atât creştea mai mult şi numărul poliţiştilor, iar autobuze mari şi goale veneau unul după altul, iar poliţia a început să reţină şi să împingă practicanţii în autobuze.

Practicanţi au rezistat, stând ferm, mână de mână, braţ la braţ. Apoi, brusc, mai mulţi poliţişti s-au repezit spre un practicant bărbat de vârstă mijlocie, aruncându-l pe jos şi lovindu-l violent. După ce a leşinat, a fost încărcat într-un autobuz.

Practicanţii au scandat: "Protejaţi constituţia, poliţia nu are voie să lovească oamenii".

Unui poliţist care era aproape de mine i-am spus: "Dacă vă numiţi armata poporului, de ce bateţi oamenii?" A rămas fără cuvinte.

În timp ce poliţia ne trăgea şi ne împingea violent, muşchii mei de la piept au fost răniţi.

Ulterior, practicanţii au fost forţaţi în autobuzele mari şi duşi la Stadionul Shijingshan, la marginea Beijing-ului. Autorităţile au înghesuit peste o sută de practicanţi într-un autobuz, unde era doar un poliţist înarmat, în afară de şofer, care să-i păzească.

Prin acţiunile lor, poliţia a arătat că ştiau că arestau oameni buni, nevinovaţi. Un singur poliţist păzind autobuzul era o dovadă că practicanţii Falun Gong sunt oameni buni care susţin principiile adevăr, compasiune şi toleranţă.

După sosirea la Stadionul Shijingshan, am fost împins la pământ şi pus să stau sub soarele arzător, în timp ce poliţia insulta practicanţii. Un practicant de sex masculin a fost în mod constant doborât de poliţie, dar, din nou şi din nou, el se ridica în picioare. Poliţia a turnat, de asemenea, apă pe el.

Mai târziu, ne-au dus la Stadionul Fengtai, unde erau reţinuţi chiar mai mulţi practicanţi. Am văzut poliţişti specializaţi în revolte care purtau căşti de protecţie, ţinând scuturi şi bastoane, bătând practicanţii. Un student la facultatea Tsinghua a fost bătut până când tricoul lui s-a transformat în fâşii de pânză. Cureaua unui alt practicant a fost ruptă în jumătate de bătaie.

A doua zi, am mers din nou pentru a apela. Situaţia a fost similară cu cea din ziua precedentă. Mulţi practicanţi au fost bătuţi şi arestaţi.

Calomnia şi căutarea Dreptăţii

După-amiaza, m-am întors la Universitatea Tsinghua pentru a rezolva câteva lucruri. La ora trei după-amiaza, toţi elevii şi profesorii au fost notificaţi că trebuie să se uite la televizor imediat. Un om cu aspect urât a apărut pe ecranul televizorului şi a anunţat că Ministerul Afacerilor Civile a interzis Falun Gong.

Din acel moment, mass-media a început să atace Falun Gong fără încetare. Toate canalele de televiziune, ziarele, posturile de radio şi site-urile de internet au fost folosite pentru a calomnia Falun Gong şi pe domnul Li Hongzhi.

Vremea din Beijing era extrem de fierbinte în acele zile. Prieteni de-ai mei de la universitate spuneau că se simt de parcă trăiesc în iad.

Campania copleşitoare a mass-mediei de calomniere a Falun Gong m-a durut foarte tare. Tot ceea ce vroiam era să facă apel şi să caut dreptate pentru Falun Gong.

În timpul zilelor care au urmat, practicanţii Falun Gong de la Universitatea Tsinghua, împreună cu practicanţi din Beijing şi din alte zone au depus mult efort pentru a le spune oamenilor despre persecuţia care a fost lansată. Practicanţii au suferit pierderi mari.

Aproape toată lumea de la Universitatea Tsinghua care practica Falun Gong, inclusiv profesori şi studenţi, au fost persecutaţi. Majoritatea au fost trimişi în închisoare sau în lagăre de muncă, cea mai lunga pedeapsă fiind de 13 ani.

Un absolvent de la Tsinghua, Yuan Jiang, a murit din cauza torturii şi a relelor tratamente. Liu Zhimei, o tânără studentă, a fost împinsă la nebunie şi este acum infirmă. Zhang Lianjun, un alt absolvent, este paralizat şi a suferit leziuni cerebrale. Acestea sunt doar câteva exemple.

Am fost arestat de mai multe ori şi condamnat la cinci ani de închisoare. Am petrecut doi ani în centrul de detenţie din oraşul Zhuhai şi trei ani în închisoare Sihui, din provincia Guangdong. Am fost obligat la muncă forţată.

Maltratarea pe care am suferit-o include hrănirea forţată, bătăi, electrocutare cu bastoane electrice şi privarea de somn. În plus, am fost chinuit cu "sesiuni de critici" în stilul Revoluţiei Culturale şi de spălare a creierului.

Schimbând China

Suferinţa pe care au experimentat-o practicanţii Falun Gong de la Universitatea Tsinghua este doar un mic exemplu a ceea ce practicanţii Falun Gong din întreaga China au îndurat. În ultimii 14 ani, au ieşit la iveală atât de multe poveşti cutremurătoare. Mulţi practicanţi şi-au pierdut viaţa apărând dreptatea şi demnitatea lor.

Dar eforturile răbdătoare ale practicanţilor schimbă lucrurile în interiorul Chinei. Din ce în ce mai mulţi cetăţeni chinezi ajung să înţeleagă adevărul şi să sprijine Falun Gong. Ei îşi exprimă dezaprobarea faţă de autorităţi prin retragerea din Partidul Comunist Chinez. Unii chiar au început să practice Falun Gong.

Pe parcursul acestor 14 ani, şeful Partidului Comunist Chinez a fost schimbat de două ori, dar persecuţia continuă.

Falun Gong îi învaţă pe oameni să trăiască în conformitate cu principiile adevăr, compasiune şti toleranţă. Toţi practicanţii depun eforturi pentru a-şi ridica standardele morale.

Persecuţia nu este îndreptată doar împotriva Falun Gong. Este un atac contra însăşi ideii de a duce o viaţă morală şi a adus societatea chineză la un pas de un colaps moral. Persecuţia este o nenorocire pentru întreaga naţiune chineză.

Cum poate cineva care are o conştiinţă să stea alături de regimul comunist chinez de când crima recoltării forţate de organe de la practicanţii Falun Gong a fost expusă? Această persecuţie trebuie să înceteze.