Casa Poporului, edificiul administrativ cel mai scump din lume, împlineşte 30 de ani

În luna iulie se împlinesc 30 de ani de când a fost pusă piatra de temelie a Casei Republicii, numită apoi Casa Poporului şi Palatul Parlamentului.

Clădirea Parlamentului este o construcţie care s-a dorit în vremurile acelea a fi cea mai impunătoare din Europa, iar pentru realizarea acestui proiect s-a demolat zona Uranus, un cartier boem de vile şi case la curte printre care se găseau multe clădiri cu valoare istorică şi de patrimoniu, estimându-se că în întreaga zonă, necesară pentru realizarea Casei Poporului şi bulevardului Unirii cu construcţiile aferente, au fost demolate cca 9.000 de locuinţe.

Clădirea măsoară 270 m pe 240 m, 86 m înălţime, şi 92 m sub pământ. Are nouă nivele la suprafaţă şi alte nouă subterane. Este cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafaţă din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din lume şi cea mai grea clădire de pe mapamond.

Edificiul este format din cca 1.000 de încăperi, dintre care 440 birouri, peste 30 de săli şi saloane, patru restaurante, trei biblioteci, două parcări subterane şi o sală de concerte.

Construcţia este structurată pe verticală în trei registre, care corespund totodată şi unor zone funcţionale distincte şi este împărţită în 21 de corpuri. Ea cuprinde o uriaşă împletitură de sculpturi monumentale, ipsoserii aurite, pardoseli decorative, tavane dantelate, brocarturi, tapiserii şi covoare grele, toate într-un şir de saloane, galerii, săli fastuoase, holuri şi săli de dimensiuni generoase, care se desprind sau se unesc simplu şi copleşitor.

În operă au fost utilizate materiale de construcţii autohtone cum ar fi marmura de Ruşchiţa, care îmbracă pardoselile şi coloanele, sau lemnul de stejar, fag şi cireş, folosit pentru sculpturi alambicate. Candelabre din cristal de Mediaş, covoare din lână lucrate la Cisnădie, elemente de feronerie şi măşti de radiator realizate manual de artişi români, draperii enorme din brocart de catifea sau mătase, mobilier în diverse stiluri - una peste alta, întreaga industrie românească a fost angrenată la un moment dat în realizarea acestui edificiu. Singurul material din clădire care nu este românesc şi anume lemnul de mahon, de altfel foarte preţios, se regăseşte în uşile Sălii Nicolae Bălcescu şi a fost primit cadou de Ceauşescu de la prietenul său Mobutu Sese Seko, dictatorul din Zair (azi R.D. Congo).

Sub supravegherea lipsită de bun-gust a fostului dictator Nicolae Ceauşescu, care se considera „primul arhitect al ţării”, clădirea a fost de fapt proiectată şi construită la comanda acestuia, presupunând multe sacrificii din partea a mii de muncitori şi specialişti români.

În prezent, în clădirea Parlamentului îşi au sediul Camera Deputaţilor şi Senatul, iar în mai 1994 s-a înfiinţat un Centru Internaţional de Conferinţe.

Edificiul este apreciat de unii pentru fastuozitatea şi luxul său ieşit din comun şi blamat de alţii deoarece a fost scena multor accidente tragice în perioada în care a fost construit. În anii '80, cca. 20.000 de oameni lucrau 24 de ore din 24, în trei schimburi, pentru a construi monumentul ceauşist.

Casa Poporului, care probabil că ascunde încă multe mistere şi a generat o serie de legende, nu a ruinat doar monumente de arhitectură, ci şi numeroase vieţi.