Atitudinea medicului în timpul consultaţiei - foarte importantă pentru reuşita tratamentului

Medicul reduce din eficienţa consultaţiei atunci când întrerupe un pacient care îşi relatează simptomele şi se uită în continuu la ecranul computerului. Să-ţi priveşti pacientul în ochii, să-i laşi timpul necesar pentru descrierea simptomelor fără a-l întrerupe sau să-i pui întrebări deschise nu constituie doar nişte banale semne de atenţie, ci o veritabilă competenţă clinică. Potrivit unui studiu publicat în revista ştiinţifică PLOS ONE, calitatea relaţiei dintre medic şi bolnav este influenţează direct de rezultatul consultaţiei - scrie cotidianul francez Le Figaro.

'Intervenţii vizând să amelioreze comunicarea au un efect sesizabil asupra anumitori indici ai stării de sănătate, cum sunt tensiunea arterială, pierderea în greutate sau nivelul durerii', subliniază dr. John Kelley, cercetător la Universitatea Harvard.

Împreună cu echipa sa, acest specialist în 'psihologie medicală' a trecut în revistă 13 studii ştiinţifice ce măsoară în mod concret beneficiul terapeutic al unei mai bune relaţii medic-pacient. Criteriile subiective precum satisfacţia bolnavului sau adeziunea acestuia la prescripţia medicală au fost ignorate. Analiza a dezvăluit că eforturile centrate pe comunicare au un impact 'slab, însă semnificativ statistic', care poate fi comparat, potrivit cercetătorilor, cu luarea unei aspirine pentru a reduce riscul de infarct miocardic sau cu urmările unui sevraj tabagic asupra mortalităţii masculine după vârstă de opt ani.

'În condiţiile în care există milioane de consultaţii medicale, un efect limitat la scara individuală este foarte interesant din punct de vedere al sănătăţii publice', dezvăluie dr. Jacques Puichaud, psihiatru şi preşedintele unei asociaţii de formare prin tehnici relaţionale.

În Canada, aceste studii sunt obligatorii încă din timpul facultăţii de medicină. Ele se desfăşoară sub forma unor jocuri de roluri, în timpul cărora viitorii medici îşi dezvoltă capacitatea de empatie şi de ascultare. Cursanţii învaţă în mod concret să-şi lase pacientul să vorbească, să se poziţioneze fizic în faţa lui, să interpreteze semnele non-verbale de anxietate sau să facă faţă emoţiilor.

Competenţe în parte înnăscute, dar care se dovedesc puţin utilizate în practica medicală. De exemplu, un pacient care îşi descrie simptomele va fi întrerupt, în medie, la fiecare 18 secunde, potrivit unui studiu canadian. La începutul anului, un alt studiu dezvăluia că un medic îşi petrece aproximativ o treime din timpul consultaţiei cu ochii fixaţi pe ecranul computerului. Nu în ultimul rând, studiul a arătat că medicul şi pacientul au întotdeauna probleme în a se pune de acord cu privire la natura problemei.

Dr. Quichaud rezumă astfel obiectivul tehnicilor relaţionale: 'A se ajunge la o înţelegere împărtăşită a problemei şi a deciziei medicale luate, făcând din pacient un actor important al consultaţiei'.

Dr. Jacques Auger, medic de ţară în Charente-Maritime din Franţa, eliberează reţete de peste 25 de ani. 'După instalarea mea în post, am descoperit repede că mulţi dintre pacienţii mei nu respectau prescripţiile mele dietetice şi nu luau medicaţia. În realitate, nu este suficient să fii bine intenţionat şi amabil: trebuie, de asemenea, ca mesajul medical să fie acceptat', constată Auger.

Prin urmare, medicul generalist şi-a luat obiceiul de a verifica cererea pacientului său reluându-o împreună cu el, însă fără să o 'traducă' în jargon medical. De asemenea, el a învăţat să ţină cont de convingerile bolnavului din faţa sa, ca şi de modul de viaţă al acestuia, de voinţa şi de capacitatea lui de a-şi schimba obiceiurile alimentare sau sportive.

'De o manieră generală, tinerii medici au tendinţa de a da multe informaţii', dezvăluie Chloe Delacour, medic şi profesor în cadrul Facultăţii de Medicină din Strasbourg. În opinia sa, 'este ineficient, de exemplu, să copleşeşti un diabetic cu sfaturi nutriţioniste'.

În timp ce bolnavii cronici constituie o parte din ce în ce mai importantă din activitatea medicală şi o consultaţie durează în medie 16 minute, asigurarea unei cooperări din partea pacientului îi permite medicului să fie mai eficient. Medicul câştigă un confort al muncii sale, 'pentru că se simte mai puţin expus eşecurilor şi repetării consultaţiilor', potrivit lui Auger.

Demersul constituie o sursă de mulţumire pentru bolnav, însă ameliorarea comunicării este, de asemenea, benefică şi pentru colectivitate. Înalta autoritate în domeniul sănătăţii estimează că majorarea implicării pacientului poate contribui la 'ameliorarea calităţii şi siguranţei îngrijirilor medicale'.

La rândul lor, cercetători olandezi au demonstrat că o formare în comunicare poate avea efect asupra prescripţiilor de medicamente. În faţa unor persoane suferinde de bronşite, medicii participanţi la acest studiu trebuiau să exploreze temerile bolnavilor lor, să le ceară opinia cu privire la antibiotice sau să sublinieze durata normală a unei infecţii respiratorii. Datorită acestei intervenţii simple, prescripţiile de antibiotice au scăzut de la 54 la 27%.