Galaxia "Frankenstein" derutează astronomii

Este de necontestat faptul că universul ascunde încă multe secrete, unul dintre ele aflat la 250 de milioane de ani lumină depărtare de Terra, unde există o zonă a universului considerată liniştită până acum. Aici, din nimic, a apărut o galaxie ciudată, formată, probabil, din părţi ale altor galaxii.

Un nou studiu - ce urmează a fi publicat în revista Astrophysical Journal - dezvăluie secretul galaxiei UGC 1382, despre care se credea iniţial că ar fi veche, mică şi convenţională. În schimb, prin utilizarea combinată a diferite telescoape şi observatoare de la NASA, s-a descoperit că această galaxie este de 10 ori mai mare decât se estimase anterior şi, spre deosebire de alte galaxii, interiorul său este mult mai tânăr decât exteriorul, aproape ca şi cum ar fi fost construită cu piese de schimb.

"Această galaxie rară "Frankenstein" s-a format şi este capabilă să supravieţuiască deoarece este situată într-un "cartier suburban" mic şi liniştit al universului, fără agitaţia din zonele cele mai aglomerate", a declarat co-autorul studiului, Mark Seibert, de la Observatoarele Carnegie Institution for Science (CIS)."Este atât de delicată încât o uşoară atingere a unui vecin o poate dezintegra".

Mark Seibert împreună cu Lea Hagen, absolventă a Universităţii de Stat din Pennsylvania, au descoperit această galaxie în mod accidental. Căutau stelele care se formează în galaxiile eliptice, care nu se rotesc şi au mai mult forma tridimensională de bilă decât de disc plat. Iniţial, astronomii au considerat că UGC 1382 era una dintre acestea.

Dar studiind imaginile galaxiilor în spectrul ultraviolet, prin intermediul datelor de la Galaxy Evolution Explorer (GALEX) NASA, un gigant a început să iasă din întuneric, informează NASA.

"Am văzut braţe în spirală care se estindeau în afara acestei galaxii, până în prezent neobservate, pe care galaxiile eliptice nu ar trebui să le aibă", a relatat Lea Hagen, conducătoarea studiului. "Acest lucru ne-a împins să plecăm în expediţie, am vrut să aflăm ce este această galaxie şi modul în care s-a format".

Cercetătorii au analizat datele galaxiei deţinute de alte telescoape: Sloan Digital Sky Survey, Two Micron All-Sky Survey (2MASS), Wide-field Infrared Survey Explorer (WISE), Very Large Array de la Observatorul National Radio Astronomy şi Telescopul du Pont de la Observatorul Las Campanas (LCO) al CIS. Observaţiile optice şi în spectrul infraroşu al telescoapelor au permis cercetătorilor să construiască un nou model al acestei galaxii misterioase.

Aşadar, rezultă că UGC 1382 măsoară aproximativ 718.000 ani lumină în diametru, de şapte ori mai mult decât Calea Lactee. Aceasta este una dintre cele mai mari trei galaxii în formă de disc izolat descoperite vreodată, potrivit studiului. Această galaxie este un disc rotativ de gaz de joasă densitate. Stelele nu s-au format aici foarte repede, deoarece gazul este foarte răspândit.

Dar cea mai mare surpriză a fost examinarea vârstelor relative ale componentelor galaxiei. În centrul celorlalte galaxii, porţiunea interioară conţine cele mai vechi stele, iar pe măsură ce galaxia se extinde, în zonele exterioare apar stele tinere.

Dar nu acesta este şi cazul galaxiei UGC 1382

"Centrul lui UGC 1382 este în realitate mai tânăr decât discul în spirală din jurul său", a spus Seibert. "Este ca şi cum ai găsi un copac ale cărui inele de creştere interioare sunt mai tinere decât inelele exterioare."

Structura galactică unică poate fi rezultatul unor entităţi separate care se unesc şi nu a unei singure entităţi care creşte spre exterior. Cu alte cuvinte, cele două părţi ale galaxiei au evoluat separat înainte de fuziune, fiecare cu propria sa istorie.

La început, probabil că exista un mic grup de galaxii dominate de gaz şi materie întunecată, o substanţă invizibilă ce alcătuieşte circa 27 la sută din toată materia şi energia din Univers. Mai târziu, o galaxie lenticulară, un disc rotativ şi fără braţe în spirală, s-ar fi format în vecinătate. Este posibil ca în urmă cu 3.000 de milioane de ani, galaxiile mai mici să fi căzut în orbita din jurul galaxiei lenticulare, având timpul necesesar să se stabilească în discul mare văzut astăzi.