Cade sau nu cade?
Pariurile pentru moţiune au început. Mişcările de scenă şi ele, de ceva timp: traseism, calcule, cine, cum, când să vină în locul cui; în general mult zgomot după toate regulile spectacolului. Publicul trebuie ţinut ocupat, ademenit că mizele sunt puse în joc de dragul lui şi pentru salvarea României, convins că problemele lui reale sunt cele din declaraţiile omuleţilor ce se joacă de-a politica, folosind România, de 22 de ani, drept terenul lor de joacă.
Cade sau nu cade? Pentru crearea unui suspense real ar trebui ca tensiunea să fie maximă din două parţi distincte. Ori lucrurile nu sunt niciodată ceea ce par.
Oricum, pe Crin Antonescu îl credem. Nefiind un strateg sofisticat, nu prezintă profunzimi nebănuite. A demonstrat constanţă de fiecare dată: „moţiunea de cenzură trece”, „Ponta premier”, „guvern USL”. Şi grijuliu cum e asigură pe toată lumea că USL nu va evita răspunderea guvernării , ca nu cumva să credem greşit că, „din calcule electorale" ei nu ar avea „variante pregătite". „Ştim ce este de făcut", ne transmite el încrederea sa care sună ca un program de guvernare. El este portavocea formaţiunii: gălăgios şi lipsit de substanţă, este lăsat să-şi facă numărul pentru că astfel, acoperit de ridicol să fie evident pentru toată lumea că poziţia sa în formaţiune va fi aceeaşi, niciodată alta.
Şi Victor Ponta pare să-i ţină isonul, căci, nu-i aşa, nu doreşte „să rămânem în aer cu guvernarea României” căci „trebuie” un guvern cu mandat limitat „care să oprească lucrurile rele şi să respecte obligaţiile României”. Mai ales că are şi votul fostului său şef, Mircea Geoană, care s-a alăturat şi el din solidaritate de partid.
În orice caz, „de mâine, după trecerea moţiunii de cenzură”, ei vor fi incoruptibili, îşi vor cenzura „intrările” în partid, căci „nu se mai acceptă niciun transfer”. „De mâine, de la ora 15,00, când se votează, „USL-ul nu mai este un Eldorado politicist în care poate migra oricine după toane personale. „De mâine” USL a închis porţile, avertizează Victor Ponta, lăsându-ne să fim convinşi că USL-ul joacă tare pe felia noncompromisului.
Totul trebuie să pară aranjat ca într-o luptă cu două armate de fiecare parte. Tot spunea domnul Crin că ei sunt armata de „eliberare” şi nu cea de „ocupaţie” .
Toate ar fi cum ar mai fi dacă marele vizionar al partidului (PSD, se înţelege) nu ar avea o poziţie reticentă faţă de ieşirea în faţă a învăţăcelului său la acest moment. El pare să gândească în stil mare mutările pe tabla de şah a jocului politic, astfel că după calculele sale „împingerea” în faţă a lui Ponta e doar „un pas greşit” şi-l sfătuieşte pe acesta că e mai bine să stea acum la pândă, că e mai bine „un guvern tranzitoriu”. Desigur, preşedintele de onoare PSD, despre care mulţi spun în taină că ar conduce încă multe în România din umbră, oferă pe tavă modelul său strategic din '91, cel care i-a permis să fie 10 ani preşedinte. „Aşa cum a fost în '91 cu guvernul Stolojan” nu e doar o vorbă în vânt, ci e chiar ameninţarea fantomei.
Părerea bună a lui Ion Iliescu faţă de premierul Ungureanu îi întăreşte strategia prin care Victor ar trebui acum să-şi înfrâneze impulsurile de moment, să-şi cruţe rezervele pentru a nu ieşi şifonat din această perioadă confuză, dacă vrea să obţină totul, în forţă, ca un salvator, la alegeri.
E adevărat că trădările continue ale parlamentarilor PDL din ultimele zile au slăbit majoritatea parlamentară şi că, cu cele 223 de voturi, din cele 231 necesare, moţiunea de cenzură ar putea să treacă.
Dar, conform strategiei marelui gânditor de partid menţionat, dacă PSD preferă acum o pauză pentru a-şi ascuţi ghearele, se prea poate ca liderii PSD să aibă grijă ca o parte din parlamentarii lor să asigure voturi împotriva moţiunii dacă vor constata că există un pericol real ca Guvernul Ungureanu să cadă vineri la votul din Parlament.
USL este prevenit astfel de materia cenuşie a PSD-ului de riscul de a pierde puncte importante din cauza scandalurilor inevitabile la împărţirea funcţiilor.
Căderea Guvernului ar însemna destabilizare politică într-un context economic dificil iar efectele negative (haos politic, echilibre macro-economice ameninţate) ar fi trecute în contul USL, care va putea fi uşor culpabilizat de ravagiile crizei.
În acest fel şi-ar compromite şansa de a obţine o majoritate la alegerile generale.
De altfel, cu lideri din PSD care au declarat în repetate rânduri că şansele moţiunii sunt slabe, că nu au suficiente voturi şi că nu-şi fac iluzii, că scopul moţiunii este de a transmite un mesaj politic, cu Victor Ponta care a declarat că a strâns minimum de semnături pentru a putea depune în luna iunie altă moţiune, conduc la gândul că, cel puţin o parte din opoziţie nu contează în mod real pe căderea Guvernului Ungureanu.
Oricum mesajul final al lui Ponta cum că ei sunt „pregătiţi pentru toate variantele” şi reiterarea lui „nu vreau să creăm iluzii ca să nu avem deziluzii" nu dezvăluie nimic.
Suspensul fiind creat, ei au reuşit şi de data aceasta să fie sub luminile reflectoarelor, în mijlocul scenei, cu ochii noştri îndreptaţi spre ei, cu noi în rolul de spectatori. Ne-au avut şi de data asta, ca de fiecare dată în cei 22 de ani, nu-i aşa?
