Banca Japoniei a decis implementarea unei relaxări nelimitate

Analiştii şi oficialii au avertizat de multă vreme în legătură cu un război valutar la nivel mondial. Odată ce Banca Japoniei a anunţat un program de relaxare nelimitată, acest război a intrat într-o nouă dimensiune.

"Aceste războaie valutare apar când ai prea multe datorii, acestea blocând bilanţurile şi închizând comerţul şi creditul, şi nu ai suficientă creştere economică", susţine James Rickards, autor al bestseller-ului Războaiele Monedei.

Potrivit lui, băncile centrale şi guvernele din întreaga lume au început pe rând să-şi ieftinească moneda în comparaţie cu celelalte. "Când ai o economie mondială cu o creştere insuficientă, ţările sunt tentate să profite de pe urma creşterii partenerilor lor comerciali, prin devalorizarea monedei lor”,spune Rickards.

Datorită anunţului său din 22 ianuarie privind o relaxare pe durată nedeterminată, Banca Japoniei a intrat acum în războiul global al monedei. Banca centrală japoneză va începe să cumpere titluri de stat în valoare de 13 trilioane de yeni (145 miliarde de dolari), începând din ianuarie 2014.

În decembrie 2013, actualul program de achiziţie de active în valoare de 76 de trilioane de yeni (860 miliarde de dolari) se va termina. Zece mii de miliarde de yeni vor fi cheltuiţi pe achiziţionarea unor certificate cu scadenţa mai mică, iar 2.000 de miliarde vor fi cheltuiţi pentru cumpărarea unor obligaţiuni guvernamentale japoneze cu scadenţă mai mare.

Odată pus în aplicare, programul nu are stabilit un interval de timp. În schimb, Japonia îşi propune să realizeze un obiectiv anual privind inflaţia de 2 la sută pentru indicele preţurilor de consum al ţării, care a fost constant sau în scădere în cea mai mare parte a deceniului trecut.

Un alt obiectiv mai puţin explicit este micşorarea cursului de schimb al yenului faţă de dolar şi yuani chinezeşti. Giganţii din industria japoneză, cum ar fi Sharp, au făcut presiuni pentru o ieftinire a yenilor, în scopul creşterii competitivităţii exporturilor ţării.

Schimbarea politicilor monetare declanşează la rândul lor schimbarea politicilor monetare

Potrivit lui Rickards, această mişcare a japonezilor are loc ca urmare a războiului valutar din 2010 iniţiat de Statele Unite, care avea drept scop devalorizarea dolarului şi stimularea exporturilor printr-o a doua rundă de relaxare cantitativă implementată de Rezerva Federală.

"Bernanke a ţinut un discurs în 2002. Când ai rate ale dobânzii egale cu zero, nu ai terminat relaxarea monetară, având posibilitatea să continui această practică prin devalorizarea dolarului. Imporţi inflaţie din străinătate; singura problemă este că partenerii noştri comerciali au vrut să menţină valoarea dolarului. Noi vrem să-l ieftinim, ei vor să-l menţină la fel ", spune Rickards.

După ce Rezerva Federală a început relaxarea cantitativă, practic toate celelalte bănci centrale din întreaga lume au menţinut ritmul şi şi-au extins bilanţurile, prin tipărirea de bani şi cumpărarea de active diferite.

Conform cercetărilor lui Kyle Bass de la Hayman Capital, cele patru mari bănci centrale (Banca Populară a Chinei, Rezerva Federală, Banca Centrală Europeană şi Banca Japoniei) şi-au extins bilanţurile cu peste 10 trilioane de dolari, în ultimii 10 ani. Activele lor reprezintă acum până la 25 la sută din PIB-ul mondial, în creştere de la 10 la sută în 2002.

"Ca investitori, ce credem despre creşterea de patru ori a bilanţurilor băncilor centrale până la peste 13 trilioane de dolari, în ultimii zece ani? Cu siguranţă nu mă face să mă simt mai bine sau să uit că am trecut foarte repede de la probleme de milioane la probleme de miliarde şi mii de miliarde de dolari", scrie Bass într-o scrisoare adresată investitorilor.

În timp ce programele active de cumpărare au fost iniţial limitate, fie printr-o perioadă fixă de timp sau un număr limitat de achiziţii, Rezerva Federală, Banca Centrală Europeană (BCE) şi Banca Japoniei au trecut acum la programe nelimitate de cumpărare.

Fed cumpără obligaţiuni de stat şi credite ipotecare în valoare de 85 miliarde de dolari în fiecare lună, până când rata şomajului scade sub un anumit nivel. BCE a anunţat că va cumpăra un număr "nelimitat" de obligaţiuni pe termen scurt de la naţiunile cu probleme din zona euro, dacă este necesar, în scopul menţinerii euro.

Având în vedere calmul recent de pe pieţele de obligaţiuni din Europa, activarea programului BCE nu a fost necesară până în prezent. BCE a introdus 1,3 miliarde de dolari în sistemul bancar, prin intermediul aşa-numitelor operaţiuni de refinanţare pe termen lung, sporind astfel drastic bilanţul său.

Banca Populară a Chinei nu a avut niciodată o limită cu privire la tipărirea de bani, în primul rând. De-a lungul deceniului, aceasta a fost nevoită să continue imprimarea de yuani şi să cumpere dolari, în scopul menţinerii ratei de schimb cu dolarul la un nivel scăzut în mod artificial.

"[Brazilia sau China] menţin un sistem de ajustare a ratelor de schimb. Iar pentru a face asta, ele spun exportatorilor că trebuie să renunţe la dolari în schimbul monedei locale. Asta înseamnă că cu cât mai repede vom imprima dolari, cu atât mai repede băncile centrale străine îşi vor tipări monedele lor locale pentru a absorbi dolari, iar ratele inflaţiei vor creşte", explică Rickards acest fenomen.

Banca Angliei, în ciuda faptului că nu a anunţat încă un program nelimitat, este probabil să acţioneze într-o direcţie similară. Preşedintele băncii Mervin King a declarat pentru presă pe 22 ianuarie că "Banca Angliei este pregătită să ofere mai multe stimulente, dacă este necesar."