Cum va arăta UE în 2030
În contextul unei lumi multipolare, tot mai globalizate, cu tot mai mulţi actori noi non-statali, UE va trebui să mizeze tot pe capacitatea ei de soft power, să-şi păstreze valorile, dar totodată să răspundă unor provocări demografice, de adâncire a inegalităţilor şi de securitate, notează Margaritis Schinas, vicepreşedinte al board-ului de Consilieri ai lui José Barroso, într-un policy paper publicat recent de think-tank-ul Centre for European Studies.
Multă lume îşi pune întrebarea cum va arăta lumea în 20 de ani şi care va fi rolul Europei în noua constelaţie. Vom asista la o Europa fără UE aşa cum avertizează pesimiştii sau la mai multă integrare şi la un nou succes după ieşirea din criză? Într-o lume tot mai plină de incertitudini şi imprevizibil este greu să faci predicţii legate de viitor, dar exerciţiile de foresight sunt utile pentru ca decidenţii politici să înţeleagă contextul în care trebuie să ia decizii. Un asemenea exerciţiu de foresight a fost lansat prin raportul Global Trends 2030 realizat de European Strategy and Policy Analysis System (ESPAS), o unitate de lucru care se va dedica pe viitor studiilor prospective.
Raportul arată mai multe tendinţe globale. În primul rând, ridicarea unei clase mijlocii globale, care va conferi tot mai mult o identitate de cetăţeni globali. În avangarda acestei dezvoltări se vor afla China şi India. În general, lumea va fi dominată mai puţin de puteri hegemonice şi mai mult de puteri mijlocii care îşi vor apăra foarte activ interesele pe plan internaţional. În loc să se ajungă la un G2 format din giganţii SUA şi China care să domine lumea, vom asista mai curând la un G50, în care vor avea un cuvânt greu de spus state precum Coreea de Sud, Turcia, Mexic, Nigeria, Egipt şi chiar Irak, prognozează Schinas.
Pe de altă parte statele naţionale vor fi tot mai mult concurate de alţi actori care vor deveni tot mai influenţi pe scena internaţională precum regiuni, megaoraşe şi reţele de societate civilă. În noua lume policentrică vor fi, de asemenea, mai mulţi săraci, chiar dacă nivelul de trai va creşte în ţări din Africa, Asia şi America Latină. Acest lucru se va datora mai ales adâncirii inegalităţilor dintre bogaţi şi săraci, migraţiei forţei de muncă către megaoraşe şi inegalităţilor din sistemul de educaţie.
O altă tendinţă a lumii de peste 20 de ani va fi, potrivit studiilor de foresight, o nouă putere a cetăţenilor, care ajutaţi de revoluţia tehnologiei informaţiei şi de media globală, vor cere mai multă democraţie şi o guvernare mai bună. Există însă riscul ca de această evoluţie să profite extremiştii şi xenofobii, care vor specula incapacitatea establishmentului politic de a răspunde aşteptărilor mai mari ale populaţiei.
Provocările pentru UE
Expertul grec Margaritis Schinas consideră că UE nu va fi condamnată la irelevanţă în lume dacă se va ridica la înălţimea mai multor provocări cu care se va confrunta. În primul rând, pentru a redeveni competitivă Europa trebuie să-şi corecteze datoriile suverane mari, să genereze creştere prin reforme structurale şi să investească în inovare. În plus UE va trebui să fie mai democratică, în sensul de a da mai multă putere cetăţenilor să se pronunţe asupra chestiunilor legate de noi cedări de suveranitate şi de extindere a competenţelor Uniunii, mai ales în domeniul politicii economice şi fiscale. În cazul în care Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană vor continua să ia decizii importante ignorându-i pe aceştia, populiştii şi extremiştii vor câştiga teren.
Componenta de putere soft a Europei rămâne cea mai importantă. Modelul de incluziune, toleranţă şi prosperitate, de protejare a drepturilor fundamentale şi cele ale minorităţilor, implicarea în dezvoltarea ţărilor mai puţin dezvoltate – toate aceste valori rămân atractive în lume.
Pe lângă problema democratizării, UE se va confrunta şi cu cea demografică, a îmbătrânirii accelerate a populaţiei. Cu un număr tot mai mare de pensionari, susţinut de o populaţie activă tot mai redusă, vor trebui implementate politici de imigraţie inteligente de atragere a unor tineri profesionişti din alte ţări.
O altă provocare cu care se va confrunta UE este legată de echitate. În condiţiile în care discrepanţele dintre bogaţi şi săraci se vor adânci, Uniunea va trebui să împace creşterea competitivităţii cu modelul social european tradiţional. În opinia lui Schinas, preocuparea pentru echitate nu ar trebui să pună accent doar pe grupurile cele mai vulnerabile din societate, ci şi pe lipsa materiilor prime, a resurselor, a apei şi a problemelor legate de acestea.
În planul securităţii interne, va fi nevoie de o cooperare mai strânsă între statele membre în materie de politici de justiţie şi afaceri interne pentru a combate criminalitatea transfrontalieră şi terorismul. Iar pe plan extern, Europa trebuie să-şi consolideze potenţialul de cooperare militară ( prin punerea în comun a capacităţilor).
Schinas consideră însă că componenta de putere soft a Europei rămâne cea mai importantă. Modelul de incluziune, toleranţă şi prosperitate, de protejare a drepturilor fundamentale şi cele ale minorităţilor, implicarea în dezvoltarea ţărilor mai puţin dezvoltate – toate aceste valori rămân atractive în lume. Iar UE poate beneficia de noua opinie publică internaţională, în care cetăţeanul contează tot mai mult. Chiar criza economică ar putea fi un catalizator pentru schimbare, creştere şi reformă. Există însă şi riscul ca dacă aceasta nu este depăşită, să crească nivelul de sărăcie, clasa de mijloc europeană să intre într-un declin accentuat, iar populiştii să câştige teren, avertizează expertul grec. În acest scenariu, multe state membre UE ar putea fi tentate să-şi renaţionalizeze unele politici şi să-şi caute un drum propriu în politica externă.
Vicepreşedintele grupului de consilieri ai preşedintelui Comisiei Europene concluzionează că pentru a rămâne un actor global important, UE trebuie să-şi menţină valorile care o fac atractivă ca putere soft şi să-şi schimbe în acelaşi timp atitudinea în sensul de a se ajusta economic şi democratic.
