Balada Miorita in varianta democratiei

In luna februarie 2009 Curtea Europeana a Drepturilor Omului, organism jurisdictional al Consiliului Europei a facut publice 14 Hotarari pronuntate impotriva Romaniei. Prin aceste condamnari statul Roman a fost obligat, pe langa faptul ca va trebui sa plateasca din banii contribuabililor valoarea despagubirilor care se ridica la suma totala de 349.100 Euro, sa-si asume si responsabilitatea incalcarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale asa cum sunt acestea statuate in Conventia europeana.

Gravitatea faptelor de care se fac responsabile institutiile din Romania, respectiv politia, parchetul, penitenciarele si instantele judecatoresti, atinge latura majora a incalcarii dreptului la viata si a dreptului de a nu fi supus torturii, tratamentelor inumane ori degradante intr-un numar de 5 cazuri.

Daca prin cazul Pantea (hotararea CEDO din 03.06.2003) Romania a intrat intr-un asa-zis "club select” al practicilor institutionalizate obscure in "complicitate” cu o justitie incapabila sa-si depaseasca viciile de consimtamant ce tin de deontologia profesiei de magistrat, prezentul ne dovedeste ca pentru institutiile statului de drept, dreptul la viata al omului de rand conservat doar prin rezistenta naturala este cuantificat numeric la capitolul decese in statisticile de stare civila.

Reprezentativa in acest sens este cauza Gagiu contra Romaniei, cererea nr. 63258/00, hotararea din data de 24.02.2009. Traian Gagiu s-a nascut in anul 1954 si fiind abandonat de familie a crescut intr-un orfelinat. Din orfelinat a fost "dezinstitutionalizat” fara nici o destinatie, speranta sau oportunitate. Exercitiul sau de supravietuire ramane necunoscut, pana cand in seara zilei de 22 iulie 1994 Traian Gagiu, care era angajat la o stana, a fost dus la Sectia de politie Sacuieni — judetul Cluj, sub acuzatia de omor deosebit de grav savarsit asupra unui alt cioban. Politistii l-au incatusat, l-au legat de o usa si l-au batut cu bestialitate pana cand a recunoscut o fapta de care nu se facea vinovat. Apoi a urmat calvarul procedurilor penale: 22 iulie 1994 — arestat preventiv prin decizia parchetului; 25 ianuarie 1996 — judecat in prima instanta si mai apoi condamnat definitiv la o pedeapsa de 20 de ani inchisoare. Incercarea sa de a-si dovedi nevinovatia a fost respinsa de procurorul general al Romaniei de la acea vreme.

Peregrinarea lui Traian Gagiu prin inchisorile romanesti a fost insotita de disperarea de a-si face dreptate conjugata cu eforturile acestuia pentru supravietuire. In august 1994 la penitenciarul Gherla sunt consemnate in fisa medicala boli de care victima suferea inca din anul 1980 si anume: hepatita cronica etilica, ulcer duodenal cronic. In februarie 1996 la penitenciarul Aiud au fost constatate sechele ale unui infarct miocardic, iar in decembrie 1996 au fost depistate extrasistole ventriculare. In perioada martie-iulie 1998 la spitalul penitenciar Dej a fost diagnosticat cu cardiopatie ischiemica, infarct miocardic, bronsita cronica. Reintors in penitenciarul Aiud, sub acuzatia ca ar fi refuzat anterior in semn de protest tratamentul medical, Traian Gagiu a supravietuit ignorat de medici prin grija unor codetinuti si a doua asistente medicale care constatasera frecventa hemoragiilor nazale si crizele cardiace. La data de 19 septembrie 1998 s-a constatat gravitatea afectiunilor cardiace accentuate si din cauza fumatului. In penitenciarul Margineni in perioada 27 aprilie 2000 - 27 martie 2001 a fost precizat ca detinutul este inapt de munca si a fost prescris tratament si regim alimentar. In decembrie 2000 la externarea din Spitalul Colibasi au fost consemnate pe langa bolile cardiace, bronhopneumonie si hepatita cronica persistenta. Dosarul medical la intoarcerea la penitenciarul Aiud la data de 27 martie 2001 a fost revizuit de medici si pe langa faptul ca Traian Gagiu contactase scabie, i-a fost precizat diagnosticul de ciroza hepatica. La spitalul penitenciar Jilava, in august-septembrie 2001 continua investigatiile privind etiologia cirozei hepatice. Dupa ce revine la penitenciarul Aiud este trimis la spitalul penitenciar Dej in septembrie 2001. La data de 8 septembrie 2001 la ora 12.15 in urma unei come hepatice si a unui stop cardio-respirator, Traian Gagiu a decedat in asteptarea solutionarii de catre instanta a cererii de suspendare a executarii pedepsei cu inchisoarea.

Cei 7 ani de lupta pentru supravietuire dupa gratii ai lui Traian Gagiu, perioada in care din consemnarile existente in dosarul medical rezulta multiple episoade de ignoranta din partea medicilor din penitenciare, contin si istoria dramatica a unui om care a incercat cu disperare sa I se faca dreptate. Dupa ce a primit si a completat formularul de cerere adresat Curtii europene a drepturilor omului, Traian Gagiu l-a inmanat unui gardian din penitenciarul Aiud pentru a fi expediat prin posta. Grefa Curtii europene a raspuns la data de 10 mai 2001 la scrisorile petentului ca formularul nu a ajuns la destinatie. Traian Gagiu a facut plangere catre conducerea penitenciarului Aiud pentru violarea corespondentei si s-a hotarat sa protesteze prin refuz de hrana. La 26 aprilie 2000 s-a constatat din investigatiile efectuate la penitenciar ca plicul nu ajunsese la serviciul de sortare a corespondentei, iar Traian Gagiu a fost transferat fara nici o justificare la penitenciarul Margineni. In repetate randuri detinutul a precizat Curtii europene ca in urma anularii oricaror facilitati pentru corespondenta a fost nevoit sa vanda celorlalti detinuti o parte din mancarea din inchisoare pentru a-si cumpara timbrele necesare continuarii corespondentei cu Curtea.

Incepand cu anul 1998 Traian Gagiu a depus plangeri la parchet. Dupa investigatii sumare si ignorarea a doua plangeri, parchetul a decis neinceperea urmaririi penale a medicilor si a autoritatilor care se faceau vinovate de violarea corespondentei.

In acest caz Romania a fost condamnata de catre Curtea europeana pentru incalcarea dreptului la viata, a dreptului de a nu fi supus torturii si a dreptului la viata privata vizand dreptul la corespondenta. In hotararea Curtii s-a tinut cont de situatia de vulnerabilitate si dependenta particulara in care se afla detinutul, acesta fiind fara familie, grav bolnav, fara legaturi cu lumea exterioara si avand de suportat omisiunea nejustificata a autoritatilor de a furniza petentului cele necesare pentru corespondenta sa cu Curtea.

In urma decesului lui Traian Gagiu, Guvernul Romaniei prin scrisoarea din 28 aprilie 2008, fara sa-si asume obligatia materiala de a proteja viata, a solicitat radierea cauzei de pe rolul Curtii europene. Avand deplinatatea argumentelor prezentate de Traian Gagiu anterior decesului sau, Curtea europeana a decis sa procedeze la examinarea plangerii.

Consiliu de experti

ONG cu statut consultativ la Natiunile Unite si partener in programele Biroului de Informare al Consiliului Europei la Bucuresti