"Avantaj copii! prin tenis''. Sportul construieşte oameni de caracter
alte articole
Ocupaţi să ne construim cariere, să plătim credite la bănci şi în timpul liber "să ne trăim existenţa", uităm, adesea, cât de important este pentru copii să primească de la noi exemple, sfaturi şi idei care să-i ajute în viaţă. Din fericire, există însă şi oameni care ies din tipar şi-şi dedică energie şi timp pentru a-i ajuta pe cei mici, pentru a-i inspira în devenirea lor.
Este cazul Roxanei Georgescu, de profesie economist şi instructor de tenis din pasiune, care, în 2009, a demarat programul "ACT - Avantaj Copii! prin Tenis." Scopul este să-i ajute pe copiii defavorizaţi să îşi construiască un set solid de valori şi principii de viaţă prin intermediul tenisului. Una dintre activităţi constă în a le aduce în faţă oameni care au realizat performanţe extraordinare, care inspiră prin poveştile lor de viaţă şi care le pot fi un model. Primul povestitor a fost ultramaratonistul Andrei Gligor care, în această sâmbătă, le-a povestit elevilor Roxanei întâmplări din viaţa lui de sportiv şi i-a învăţat ceea ce face el cel mai bine: să alerge corect.
Invitat de Roxana în mijlocul elevilor săi, Andrei Gligor, un împătimit al alergării care, după ce a suferit la 33 de ani un accident de menisc, a ajuns, câţiva ani mai târziu, să alerge 250 de kilometri prin Sahara, i-a însufleţit pe cei mici cu poveştile sale, poveşti prin care a încercat să le transmită puştilor că imposibilul este doar o noţiune şi că sportul te ajută nu numai să ai un corp sănătos dar şi să ai încredere în tine, să depăşeşti greutăţi şi să fii un om complet, echilibrat şi puternic.
Pentru a-i inspira şi motiva, Andrei le-a povestit, în vorbe simple, cum a ajuns el să alerge prin deşert, să urce munţii fugind şi, nu în ultimul rând, să devină un om util societăţii. Căci Andrei nu aleargă doar de dragul de a alerga - cursele sale sunt dedicate strângerii de fonduri pentru cauze caritabile.
Spre încântarea celor mici, Andrei a relatat, de-a fir a păr, cum a reuşit să depăşească problema accidentării la genunchi şi, antrenându-se, a reuşit performanţa de a alerga prin Sahara, 250 de kilometri în 7 zile, cărând în spate un rucsac cu tot ce avea nevoie pentru supravieţuire.
Copiii au aflat cum a depăşit sportivul momentele dificile într-un loc unde ziua temperaturile atingeau 55 de grade iar noaptea coborau la 0, cum a găsit în el puterea să o ia de la capăt în fiecare zi a cursei, în condiţiile în care avea picioarele pline de răni cauzate de nisip, cum a găsit noaptea în cort un scorpion, cum a reuşit să se ridice de pe jos atunci când, rămas fără apă, era să renunţe la cursă şi multe, multe alte lucruri care i-au făcut pe copii să exclame "uau, vreau şi eu să alerg în deşert!"
La finele poveştii (care poate fi citită şi pe blogul lui Andrei), copiii i-au cerut maratonistului să le aducă şi lor nisip din deşert când va mai alerga acolo, sau niţică blană de urs când va merge să alerge la pol, căci Andrei are în plan un spectaculos şir de 7 maratoane, unul dintre acestea în Antartica.
Înainte ca întâlnirea sa cu picii să ia sfârşit, Andrei i-a învăţat cum să îşi facă exerciţiile de încălzire, cum să alerge corect, cum să respire bine când aleargă şi alte lucruri care le vor fi utile copiilor în sport. Nu în ultimul rând, prin poveştile sale despre mişcare, maratonistul a transmis copiilor idei care le vor fi utile în viaţă.
"Limitele corpului uman, nu ştiu dacă există neapărat. Există aici (Andrei îşi duce mâna spre cap n.r.). Dacă tu cumva reuşeşti mental să treci de momentele dificile, corpul duce. Dar atenţie, trebuie să fiţi antrenaţi. Nu poţi să te duci – dacă nu ai alergat nici 20 de metri – să te duci să te înscrii la maraton, asta e inconştienţă. Dar, dacă eşti antrenat, se adaptează şi mintea. Ştiţi care e chestia? Că dacă o dată faci treaba asta şi reuşeşti să ieşi dintr-o situaţie dificilă, corpul şi mintea ţin minte şi data viitoare o să faci la fel. Adică, dacă ţie acum îţi e greu şi la prima chestie renunţi, data viitoare o să îţi fie mult mai uşor să renunţi din nou. Dacă în schimb treci peste, o să vezi cât de uşor o să îţi fie data viitoare să treci peste", a explicat Andrei.
Maratonistul le-a mai povestit celor mici şi cum se implică el în viaţa comunităţii, despre cum a strâns el, alergând, bani pentru dotări de spitale şi alte cauze caritabile. În prezent, Gligor şi-a dedicat eforturile Asociaţiei Pădurea Copiilor, care şi-a propus să planteze câte un copăcel pentru fiecare nou- născut din România. Programul a demarat acum 7 ani şi până în prezent au fost plantate şi îngrijite peste 37ha de pădure, în sudul României, puternic afectat de deşertificare.
Aşa cum era de aşteptat, copiii au receptat cu entuziasm atât poveştile lui Andrei cât şi faptul că i-a învăţat cum să alerge mai bine.
"Sincer, mie azi mi-a plăcut foarte mult. Ne-am distrat, am râs, am învăţat lucruri noi şi cred că ne prind bine. Sunt lucruri importante. Poate ne întrebă şi alţi copii lucruri despre alergare", ne-a declarat Bianca, elevă acum în clasa a V-a.
"Îmi place foarte mult sportul. Conştientizez că îmi face bine. Şi, cum a zis şi domnul Andrei, te va ajuta în viaţă. Eu chiar vreau să continui cu sportul, indiferent ce va fi. Caut o soluţie să fac sport. La şcoală fac de două ori pe săptămână dar nu e ca atunci când faci un sport care îţi place cu adevărat. Te implici cu sufletul, e ce vrei tu. Te simţi bine!", a continuat Bianca, convinsă că "dacă îţi doreşti, se poate să faci orice!"
