Atenţie la deshidratare

Deshidratarea poate constitui uneori un caz de urgenţă medicală, a cărui gravitate trebuie să fie evaluată în funcţie de volumul pierdut, semnele clinice şi originea acestei deshidratări.

Volumul şi distribuţia apei în organism

Volumul total de apă este :

-55 - 60 % din greutatea corporală la bărbaţii tineri;

-45 - 50 % din greutatea corporală la femeile tinere.

Distribuţia apei :

-muşchi - 50 %

-piele - 20 %

-alte organe - 20 %

-sânge - 10 %.

Aproximativ 2/3 din volumul de apă se află în compartimentul intracelular, iar 1/3 în cel extracelular.

Volumul extracelular (VEC) cu subcompartimentele lui:

-Volum plasmatic - reprezintă partea lichidă a sângelui - 5 % din greutatea corporală (3,5 l la bărbat de 70 kg);

-Lichidul interstiţial -15 % din greutate este lichidul dintre celule şi cuprinde limfa - 2-3 % din greutatea corporală; mediul intern care înconjoară toate celulele, exceptându-le pe cele sanguine;

-Lichidul transcelular - 1,5 % din greutate reprezintă lichidul din organele cu lumen delimitat de epiteliu: secreţii digestive,transpiraţia. lichidele cerebrospinal, pleural, peritoneal, sinovial, intraocular, pericardic, bila, lichidul intraluminale din tiroidă, cohlee (componentă a urechii interne);

-Apa din oase (3 %) şi ţesutul conjunctiv (4,5 %);

-Volumul intracelular (VIC) 30 - 40 % din greutatea corporală;

Definiţia deshidratării

Deshidratarea este un termen destul de ambiguu, care nu poate face diferenţa între simpla pierdere de apă şi pierderea de sodiu. Ambele condiţii sunt asociate cu scăderea volumului extracelular. Volumul extracelular este determinat de toată cantitatea de sodiu din organism şi nu numai de concentraţia lui plasmatică.

Un simplu deficit de apă reduce proporţional ambele componente intra şi extracelulară.

Un deficit de sare (clorură de sodiu - NaCl) va duce numai la scăderea volumului extracelular.

Asocierea termenilor de izotona (izoosmotică), hipertona (hiperosmotica), hipotona (hipoosmotica) se referă la osmolaritatea volumului extracelular, frecvent calculată în funcţie de concentraţia sodiului plasmatic.

Distribuţia apei între cele două compartimente se face prin osmoză, ceea ce reprezintă difuziunea apei prin membrane de la regiunea cu concentraţie osmotică mică la cea cu concentraţie osmotică mare.

Cauzele de deshidratare

Deshidratarea izoosmotică: hemoragiile, arsuri cu transvazare de plasmă, pierderi de lichide gastrointestinale (diaree, vărsături), peritonită, ascită, faza poliurica din insuficienţă renală acută, transpiraţii, diuretice, diabet zaharat, alcoolism. Iniţial apare pierderea lichidului plasmatic înlocuit prin cel interstiţial fără să modifice osmolaritatea VEC. Nu apare nici o schimbare la nivelul VIC.

Deshidratarea hiperosmotica: reducerea aportului de apă, diabetul insipid (neurogen sau nefrogen), diabetul zaharat, alcoolismul, administrarea sărurilor de litiu, febră, evaporare excesivă prin transpiraţie sau pulmonar (ex. respiraţia artificială), diaree, arsuri, tratament cu manitol. Iniţial, lichidul pierdut este plasma care devine hiperosmotica şi atrage lichidul interstiţial cu creşterea osmolaritatii acestuia, apare o fugă consecutivă a VIC spre interstiţiu, ducând în final la reducerea volumului şi VIC şi VEC.

Deshidratarea hipoosmotica: transpiraţii abundente, aport excesiv de diuretice saluretice, pierderi renale de sare prin insuficienţă suprarenală, acumulare de lichide în cavităţi - ileus, peritonită. Iniţial, pierderea de sare duce la pierdere de apă, dar excesul de sare va conduce la scăderea osmolaritatii VEC şi trecerea apei din VEC spre VIC cu scăderea consecutivă a lichidului extracelular şi creşterea celui intracelular.

Simptomatologie (deficit pt.un adult de 70 Kg):

-la deficit de 2 litri - sete (poate lipsi la bătrâni) ± pliu cutanat persistent, reducerea tensiunii oculare;

-la deficit de 2-4 litri - reducerea cantităţii de urină eliminată (oligurie / anurie), slăbiciune, mucoase uscate (limbă crăpată, depuneri " scorsoase"), pliu cutanat persistent, febră, hipotensiune ortostatică / hipotensiune, tahicardie;

-la deficit sever de peste 4 litri - se adaugă: confuzie, obnubilare, convulsii şi semne circulatorii: tahicardie, vene jugulare colabate, puls filiform, hipotensiune până la şoc.

Simptomatologie specifică

-Deshidratarea hipotona - pericol de edem cerebral - cefalee, vărsături în jet, apatie, somnolenţă, staza papilară la fundul de ochi, convulsii, stare confuzională, NU există senzaţia de sete.

-Deshidratarea hipertona - stare confuzională, convulsii, comă, tensiunea arterială se menţine mult timp normală, în final insuficienţă renală acută, hemoragie cerebrală.

Tratament

În funcţie de tipul deshidratării şi de gravitate, numai conform sfatului medicului.

În formele uşoare, cu cauză cunoscută tip diaree uşoară, vărsături în cantitate mică, transpiraţii mai abundente după expunere la temperaturi ridicate - aport hidric prin lichide 2,5 - 3 litri / zi, asocierea soluţiilor de rehidratare orală(se beau în 4 ore 500 ml din soluţia obţinută prin dizolvarea a 15 grame pulbere în apă).