Analiză Daily Beast: dovezi că un Buk rusesc ar fi doborât zborul MH17

A trecut un an de când zborul MH17 al companiei aeriene Malaysia Airlines a fost doborât de pe cer în estul Ucrainei, ucigându-i pe toţi cei 298 de civili aflaţi la bord. Regimul lui Vladimir Putin încă îşi neagă culpabilitatea.

Cu toate acestea există dovezi clare care indică exact contrariul. Deşi doborârea avionului Beoing 777 este necontestată, rezultatele anchetei oficiale încă nu au fost publicate. Guvernele rus şi ucrainean au vehiculat diverse teorii despre modul în care ar fi fost doborât avionul şi cine ar fi, în cele din urmă, responsabil pentru această tragedie, conform website-ului The Daily Beast.

Vasta majoritate a dovezilor oferă credibilitate teoriei că avionul de pasageri a fost distrus de o rachetă rusească Buk – controlată de soldaţi ruşi sau de rebeli separatişti asistaţi de soldaţi ruşi – ce a fost lansată de pe un câmp situat la sud de oraşul Snezhnoie. Buk este un sistem militar avansat capabil să distrugă avioane militare sau chiar rachete balistice la o altitudine de până la 24 km, aşadar prezenţa sa pe câmpul de luptă din Ucraina a urmărit de la bun început să schimbe amploarea şi intensitatea conflictului.

Primul punct suspect este că această armă a ajuns mult prea rapid în arsenalul separatiştilor pro-ruşi într-un moment în care armata ucraineană înregistra câştiguri rapide şi probabil se apropia de o soluţionare militară a conflictului.

Înainte de MH17

După anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia în luna martie a anului trecut, mai multe grupuri de luptători pro-ruşi au început să ocupe secţii de poliţie, clădiri guvernamentale şi alte zone strategice din estul Ucrainei. Chiar şi la acea vreme existau dovezi că aceste acţiuni erau organizate sau conduse de bărbaţi asociaţi sau membri ai armatei ruse.

Iniţial, armata ucraineană, lăsată într-o formă extrem de proastă de guvernul fostului preşedinte Viktor Ianukovici, a ezitat să răspundă acţiunilor. Este posibil ca guvernul ucrainean interimar să fi fost iniţial îngrijorat de o posibilă contra-revoluţie lansată de membri loiali ai poliţiei, armatei şi aparatului securităţii. Indiferent de motiv, “separatiştii” au început să preia controlul asupra unor mari părţi din estul Ucrainei.

Armata ucraineană şi-a început Operaţiunea sa Antitero (ATO) în aprilie 2014 pentru a recuceri teritoriul proaspăt capturat de rebelii pro-ruşi, mulţi dintre ei operând sub comanda cetăţenilor ruşi (şi probabil a soldaţilor ruşi) care veniseră să lupte împotriva noului guvern din Kiev.

În 7 iunie, Ucraina şi-a ales primul preşedinte de după revoluţie, Petro Poroşenko, care a câştigat parţial ca urmare a promisiunii sale că va reinstaura rapid ordinea în estul Ucrainei. ATO începuse deja să prindă avânt în luna mai, dar guvernul lui Poroşenko a mobilizat armata pentru a opri ameninţarea separatistă.

Pentru o perioadă de timp planul lui Poroshenko a funcţionat. Dar la începutul lunii iulie, luptătorii susţinuţi de Rusia au început să piardă un teritoriu considerabil, inclusiv oraşul-cheie de coastă, Mariupol. În 5 iulie, armata ucraineană a recâştigat controlul asupra oraşului Slaviansk şi asupra oraşului din apropiere Kramatorsk, două baze separatiste majore. A doua zi, Ucraina a recâştigat controlul asupra oraşului Artemivsk şi până în 7 iulie majoritatea separatiştilor s-au retras în oraşul Doneţk, aşa zisa lor capitală, care a devenit în scurt timp ţinta asalturilor forţelor ATO.

Dacă rata victoriilor ucrainene ar fi continuat neschimbată, armata ucraineană ar fi fost în scurt timp în poziţia de a izola separatiştii de Rusia, pe care Kievul a acuzat-o de la bun început că susţine rebelii cu luptători şi arme. În mai puţin de o lună, ATO redusese semnificativ mărimea autoproclamatelor Republici Populare Doneţk şi Lugansk şi se apropia de centrele de comandă militară ale ambelor “republici”.

Aceste victorii pe câmpul de luptă sunt cruciale pentru a înţelege contextul tragediei zborului MH17, deoarece toate dovezile disponibile sugerează că aceasta este exact perioada în care Moscova şi-a intensificat suportul direct pentru separatişti. Până la sfârşitul lunii august a anului trecut, situaţia acestui război a fost rapid întoarsă. ATO a pierdut rapid teritoriu şi guvernele occidentale şi din Kiev au declarat că acest lucru a fost posibil doar datorită unui influx masiv de echipament militar rusesc – şi de soldaţi ruşi. Într-adevăr, “invazia rusească” a estului Ucrainei a devenit un fapt stabilit începând cu august 2014.

Printre armele importate în estul Ucrainei în această perioadă s-au aflat şi sisteme avansate antiaeriene precum Strela-10, Pantir-S1 şi Buk.

Războiul împotriva aparatelor de zbor

În noiembrie 2014, experţii în arme şi muniţii de la Armament Research Services au publicat cel mai cuprinzător catalog până în prezent privind armele folosite în conflictul ucrainean. În raport, ei au notat că sistemele avansate antiaeriene precum Strela-10 (9k35) şi 9k33 Osa au fost văzute pentru prima dată în acest conflict la începutul lunii iulie. Afluxul de sisteme avansate antiaeriene în această perioadă a corespuns cu un număr tot mai mare de avioane ucrainene doborâte în luptă.

În mod curios, în timp ce majoritatea armelor separatiste au fost aparent confiscate de la armata ucraineană, aceste arme sofisticate au apărut pe câmpurile de lupte ale Ucrainei într-un moment în care luptătorii separatişti se aflau în defensivă. Aşadar de unde au apărut?

Primul material video care prezintă una dintre aceste arme - Strela-10 - instalată pe un vehicul blindat cu şenile ar putea oferi un indiciu. Materialul aparent a fost filmat în 2 iulie 2014 şi în el se putea vedea sistemul Strela-10 deplasându-se pe un drum binecunoscut cercetătorilor din Ucraina - deoarece lansatorul de rachete Buk a fost văzut pe acelaşi drum după ce MH17 a fost doborât 15 zile mai târziu, dar deplasându-se în direcţie opusă şi având o rachetă în minus.

Rata la care Kievul pierdea aparate de zbor crescuse rapid după apariţia armelor sofisticate. Conform ARES, de la sfârşitul lunii aprilie până la începutul lunii mai, cinci elicoptere ucrainene au fost doborâte în apropiere de Slaviansk şi Kramatorsk.

La scurt timp, separatiştii au început să atace avioane militare ucrainene. În 6 iunie, luptătorii separatişti susţinut de ruşi au doborât primul lor avion, un aparat de supraveghere Antonov An-30, la nord-est de Sloviansk, în apropiere de Drobişevo. În 14 iunie, un avion ucrainean Iliuşin Il-76 a fost doborât deasupra oraşului Luhansk. O lună mai târziu, în 14 iulie – cu trei zile înainte de doborârea zborului MH17 – un avion ucrainean Antonov An-26 a fost doborât deasupra punctului de frontieră Izvarino. În mod remarcabil, mass media rusă a raportat că acest aparat de zbor a fost doborât de o rachetă Buk ce fusese capturată cu câteva săptămâni mai devreme din mâinile armatei ucrainene.

Cu o zi înainte de incident

În 16 iulie, au avut loc două evenimente semnificative în ceea ce poate fi numit războiul ruso-ucrainean. Primul, un avion de luptă ucrainean Suhoi SU-25M1 a fost doborât deasupra graniţei. În acel incident, purtătorul de cuvânt pentru Consiliul ucrainean al Securităţii şi Apărării Naţionale a susţinut că o rachetă aer-aer lansată de unul dintre avioanele de luptă ruseşti a fost, probabil, arma folosită.

Al doilea eveniment: The Interpreter a fost capabil să documenteze categoric faptul că un grup de lansatoare de rachete Grad, poziţionate de partea rusă a graniţei, au tras asupra teritoriului ucrainean.

În ziua incidentului

În dimineaţa zilei de 17 iulie, au apărut ştiri că un alt avion, posibil un avion militar ucrainean de transport, a fost doborât în apropiere de Torez. Cetăţenii şi reporterii din apropierea locului prăbuşirii avionului au început deja să posteze imagini şi înregistrări video cu rămăşiţele acestuia cuprinse de flăcări şi fum. Acum ştim că singurul avion care s-a prăbuşit în această zonă a fost un avion de pasageri, zborul MH17 al companiei Malaysia Airlines.

Aparent separatiştii au fost şi ei nedumeriţi. O pagină media asociată cu liderul militar din acea perioadă al separatiştilor pro-ruşi, colonelul Igor Strelkov (cunoscut şi sub numele de Igor Girkin), şi-a asumat creditul pentru doborârea avionului de lângă Torez. La ora Moscovei 17:50 – la aproximativ 30 de minute după ce avionul a fost lovit dar cu mult timp înainte ca majoritatea lumii să afle că un avion de pasageri a dispărut de pe cer – grupul “Strelkov’s Dispatches” de pe site-ul rusesc de socializare Vkontakte a postat afirmaţia privind doborârea avionului (alături de unele dintre aceleaşi materiale video pe care The Interpreter le postase deja, ca dovezi), adăugând: “I-am avertizat – nu zburaţi pe cerul nostru.”

Când a ieşit la iveală cruntul adevăr, postarea a fost ştearsă, deşi au fost făcute screenshot-uri cu aceasta. De fapt, respectiva afirmaţie fusese copiată la ora 17:37 (ora Moscovei) de pe un alt forum unde Strelkov era moderator, numit Antikvariat.ru.

Deşi “Strelkov’s Dispatches” a fost declarat ca “nefiind autentic”, de fapt grupul online fusese folosit de Strelkov şi alţi lideri separatişti înainte de 17 iulie şi după aceea pentru a posta informaţii oficiale despre război. De asemenea, grupul a fost citat de mass media rusă în mai multe ocazii şi nu fost niciodată negat de Strelkov personal. El continuă să permită grupului să îi folosească numele şi imaginea, în ciuda redenumirii sale în “Novorossiya Miliţia Dispatches”.

Racheta Buk

Imediat după doborârea avionului, au început să apară detalii cu privire la altitudinea la care zbura avionul înainte să se prăbuşească, şi anume 10 km.

Fiecare rachetă antiaeriană are un rating cu privire la distanţa şi altitudinea la care poate lovi o ţintă. Această altitudine relativ mare a exclus mai multe sisteme de rachete care fuseseră până la acel moment documentate pe câmpul de luptă din Ucraina. Dar Associated Press a raportat după incident că unul dintre reporterii săi a văzut un sistem de rachete Buk deplasându-se prin oraşul Snezhnoie.

Buk este capabil să lovească ţinte care zboară la altitudini de două ori mai mari decât cea la care se afla MH17. Mai mult, conform unui raport iniţial al The Interpreter asupra incidentului, au ieşit la iveală mai multe fotografii, înregistrări video şi mărturii ale martorilor oculari care plasează lansatorul de rachete Buk în mai multe oraşe învecinate cu locul prăbuşirii.

O postare incriminantă pe Twitter

În orele care s-au scurs de la anunţul că a fost distrus un avion de pasageri, şi nu un avion militar de transport, separatiştii pro-ruşi au luat câteva măsuri pentru a ascunde o parte din declaraţiile lor anterioare.

În 29 iunie, contul oficial de Twitter al biroului de presă al Republicii Populare Doneţk a postat o fotografie cu un sistem de rachete Buk, susţinând că trupele lor controlau în acel moment arma respectivă. Acest twit, alături de altele, a fost şters, iar când revista Time a întrebat ulterior conducerea separatistă dacă a avut vreodată un sistem Buk în posesia lor aceştia au declarat că nu.

Într-un interviu cu postul de radio Echo of Moscow, Dmitri Muratov, redactor şef al respectatului ziar rusesc independent Novaya Gazeta a declarat că Alexander Borodai, liderul autoproclamatei Republici Populare Doneţk, a declarat jurnaliştilor ruşi că trupele sale au doborât zborul MH17.

Muratov a fost vag în privinţa surselor sale, sugerând că acestea erau reporteri de la alte agenţii de ştiri. Muratov a declarat postului de radio: “Ştiu că Alexander Borodai l-a sunat pe şeful uneia dintre principalele organizaţii media care acoperă evenimentele din Ucraina, la aproximativ 40 de minute după ce avionul Boeing a fost doborât, şi i-a spus acestuia ‘Probabil am doborât un avion de pasageri’”.

Interceptările Ucrainei

Mărturiile jurnaliştilor şi ale martorilor oculari au plasat un sistem Buk în apropiere de zborul MH17 în 17 iulie, iar mass media rusă şi însuşi separatiştii au recunoscut, în mai multe cazuri, că ei au doborât avionul – cu sistemul Buk.

La câteva ore după prăbuşirea avionului malaezian, Kievul a publicat ceea ce a declarat că ar fi o convorbire telefonică interceptată între Igor Bezler (Bes, sau “Demon”), un comandant al luptătorilor separatişti, şi Vasili Geranin, care este descris ca un colonel în serviciile militare ruseşti (GRU). În acea conversaţie, cei doi bărbaţi au confirmat faptul că “un avion tocmai a fost doborât” de miliţiile separatiste lângă Enakievo, un orăşel situat la 100 km nord-vest de Snezhnoie. După aceasta, într-o altă convorbire interceptată, doi bărbaţi identificaţi ca “Mayor” şi “Geek”, aparent doi luptători separatişti, păreau să fie şocaţi când au aflat că avionul era plin de civili.

Ulterior, în aceeaşi zi, Serviciul de Securitate Ucrainean (SBU) a dezvăluit o altă convorbire interceptată între un alt lider separatist, Mikola Kozitsin, şi aparent unul dintre luptătorii săi. În timpul discuţiei, liderul separatist părea să fie foarte neliniştit de faptul că a fost doborât un avion de pasageri şi nu un avion militar de transport ucrainean. “De ce naiba au zburat pe aici? Are loc un război”, a declarat Kozitsin bărbatului de la celălalt capăt al firului.

A doua zi, SBU a publicat o altă presupusă conversaţie interceptată, de această dată între un comandant separatist şi un ofiţer GRU, poreclit Oreon. În această convorbire, comandantul separatist susţine: “Deja avem sistemul Buk şi le vom doborî [făcând referire la avioanele militare ucrainene]”. Oreon răspunde: “Da, ştiu acest lucru.”

În 25 iulie, SBU a publicat o a patra convorbire înregistrată, susţinând că aceasta a avut loc cu doar 2 minute înainte ca MH17 să fie lovit. Un bărbat pe care SBU îl identifică în persoana lui Igor Bezler discută cu un bărbat numit Naymanets. Acesta din urmă îi spune lui Bezler că o “păsărică” zboară în direcţia sa.

Guvernul rus şi separatiştii susţinuţi de ruşi au negat autenticitatea înregistrărilor audio şi întrebarea care apare este aceea dacă ele pot fi autentificate.

Primul indiciu că înregistrările audio sunt reale este oferit de viteza cu care acestea au fost publicate şi de integritatea detaliilor şi a discuţiilor de pe ele. Primele două înregistrări audio au fost dezvăluite la scurt timp după doborârea zborului MH17. A treia convorbire a fost publicată a doua zi, în timp ce lumea întreagă se chinuia să îşi dea seama ce s-a întâmplat. Înregistrările se conformează cu informaţiile prezentate de guvernul ucrainean şi sunt susţinute de un număr mare de dovezi empirice.

Dar cea mai importantă confirmare a autenticităţii înregistrărilor audio provine chiar de la separatişti.

La scurt timp după prezentarea primei înregistrări audio, Igor Bezler a publicat o declaraţie în care a recunoscut că era într-adevăr vocea sa în discuţia înregistrată cu Geranin. Dar el a insistat că acea conversaţie a avut loc înainte de 17 iulie şi era vorba de un alt avion care a fost doborât. Bezler a acuzat SBU că a editat înregistrarea pentru a lăsa să se înţeleagă că era vorba de zborul MH17.

Aşadar, Bezler confirmă autenticitatea conversaţiei dar neagă contextul său. Totuşi, în confirmarea sa există o dezvăluire importantă: în discuţia sa telefonică cu Geranin, el descrie un avion care a zburat la o altitudine mare deasupra orăşelului Enakievo – de fapt, zborul MH17 chiar a trecut deasupra acestei localităţi înainte să fie lovit deasupra oraşului Snezhnoie. Dar, conform unei analize făcute de ARES asupra tuturor avioanelor militare ucrainene doborâte, nici un avion sau elicopter nu a fost lovit în apropiere de Enakievo înainte de 17 iulie. Prin urmare, Bezler nu putea să aibă dreptate când a susţinut că acea conversaţie a avut loc înainte de doborârea zborului MH17.

Sistemul Buk la scena crimei

Înainte de 17 iulie, s-a documentat faptul că mai multe rachete antiaeriene se aflau în posesia luptătorilor separatişti şi că aceste arme puteau să distrugă elicoptere sau avioane de luptă. Totuşi, aceste arme nu puteau să doboare un avion care zbura la o altitudine atât de mare precum cea a zborului MH17. Singura armă din zonă capabilă de aşa ceva ar fi fost sistemul Buk, care a fost zărit de jurnalişti şi zeci de martori oculari şi fost filmat şi pozat de numeroşi oameni.

De asemenea, jurnaliştii de la Associated Press au declarat că au văzut un lansator de rachete Buk în Snezhnoie, înainte ca MH17 să fie doborât.

Într-un raport detaliat, jurnalistul Roman Bochkala de la postul ucrainean TV Inter a scris că a văzut un sistem de rachete Buk în posesia separatiştilor, în cadrul unui convoi care se deplasa dinspre oraşul Torez către oraşul Snezhnoie.

Ziarul The Guardian a intervievat rezidenţii din Torez şi aceştia au identificat positiv sistemul Buk, declarând că acesta s-a aflat într-un convoi către Snezhnoie.

Jurnaliştii de la Novaya Gazeta au călătorit la locul prăbuşirii avionului malaezian şi în apropierea acestuia şi au intervievat martorii la acest incident. Un rezident din Grabovo, unde s-a prăbuşit de la fapt MH17, a declarat că o “sferă” a zburat cu viteză mare dinspre sud-est [din direcţia oraşului Snezhnoie] şi a dispărut în spatele norilor unde a fost auzită o explozie.

Un alt indiciu privind locul de lansare a rachetei Buk a fost furnizat de o imagine publicată de guvernul ucrainean în 18 iulie. Poza, făcută de un fotograf din oraşul Torez de pe acoperişul casei sale, surprinde o dâră lăsată în urmă de o rachetă care s-a îndreptat spre zborul MH17.

Blogul Ukraine at War a reuşit să folosească puncte de repere din acea fotografie pentru a estima unde a fost anume făcută. Astfel, conform acelor repere, locul lansării ar fi fost un câmp situat undeva la sud de Snezhnoie şi la vest de Pervomaiskoie – lucru indicat de mai mulţi martori oculari.

Un jurnalist de la ziarul The Telegraph a vizitat câmpul cu pricina şi a descoperit anumite urme pe sol, precum cele lăsate de flăcările unui lansator de rachete, precum şi alte resturi care sugerează că separatiştii pro-ruşi au operat acolo.

Blogul Ukraine at War a comparat imaginile de satelit luate la trei zile după incident cu imaginile luate înainte de incident pentru a confirma existenţa mai multor urme, aparent făcute de un vehicul cu şenilă, poate un sistem Buk, care a trecut pe acel câmp.

Dezinformarea rusă

Au existat două teorii alternative prezentate de guvernul rus. Prima este aceea că un avion ucrainean Su-25 a lansat o rachetă aer-aer împotriva zborului MH17 şi a doua este aceea ca o rachetă Buk lansată dintr-o locaţie monitorizată de ATO a doborât avionul.

Teoria cu avionul Su-25 a fost prezentată de guvernul rus la patru zile după incident şi a fost respinsă imediat de experţi care au declarat că avionul Su-25 nu este capabil să zboare pe traseul de zbor descris de guvernul rus şi nici nu ar fi capabil să doboare un avion care zbura la o înălţime de peste 10 km. Mai mult, descoperirea iniţială a Comisiei Olandeze pentru Siguranţă a fost aceea că rachetele lansate de un avion Su-25 ar fi lovit motoarele sau un punct sub avion, ceea ce nu a fost cazul zborului MH17.

Chiar şi guvernul rus a părut să abandoneze rapid această teorie. Ingineri ai producătorului rus de rachete Buk au susţinut că zborul MH17 a fost doborât de o rachetă Buk, dar că racheta în cauză nu este folosită de Rusia. Ei au mai declarat că racheta nu a fost lansată de lângă Snezhnoie, ci mai degrabă din Zaroshchenskoie, un teritoriu care ar fi fost, conform declaraţiei lor, controlat de guvernul ucrainean.

Dar, toate aceste supoziţii au fost demontate.

Prima problemă cu raportul inginerilor a fost aceea că până şi separatişti au susţinut la acea vreme că Zaroshchenskoie era controlat de luptători pro-ruşi, şi nu de armata ucraineană. A doua problema este aceea că un jurnalist de la Novaya Gazeta, care s-a dus atât la Zaroshchenskoie cât şi apropiere de locul prăbuşirii, a declarat că, deşi martorii aflaţi în apropierea locului prăbuşirii avionului au oferit informaţii contradictorii şi oarecum confuze, totuşi ei au văzut o rachetă sol-aer lansată către zborului MH17. În acelaşi timp, nimeni din cei intervievaţi în Zaroshchenskoie nu a văzut armata ucraineană sau un lansator de rachete Buk. A treia problemă cu raportul inginerilor este aceea că racheta în cauză este folosită într-adevărat de armata rusă şi că mai multe rachete de acest tip au fost observate în convoaie care se deplasau pe teritoriul rus în apropiere de graniţa cu Ucraina.

În schimb, guvernul ucrainean a emis o altă teorie, conform căreia un lansator de rachete Buk a fost transportat de la graniţa rusă în zona în care a fost doborât zborul MH17. După ce a fost lansată racheta care a doborât avionul, lansatorul ar fi fost transportat înapoi peste graniţa rusă. Teoria ucraineană a fost consistentă de la bun început, deşi Kievul a făcut o singură greşeală în comunicatul său iniţial de presă. Pe de altă parte, teoriile Kremlinului s-au schimbat constant şi au fost în mare parte contradictorii.

Cine este vinovatul?

Cum au obţinut separatiştii o rachetă antiaeriană Buk? Au capturat-o de la armata ucraineană sau au primit-o de la guvernul rus? Este chiar posibil ca soldaţii ruşi să fi apăsat trăgaciul lansatorului?

Primul pas pentru a afla răspunsul la această întrebare este acela de a urmări mişcările sistemului Buk în dimineaţa zilei de 17 iulie 2014:

La ora 1 dimineaţa, sistemul Buk intră Ucraina pe un camion cu platformă şi în jurul orei 9 este descărcat. O poză făcută sistemului Buk îl plasează în Doneţk la aproximativ ora 11; în intervalul 11:40 – 13:00, sistemul Buk este zărit în Zuhre, Torez şi apoi în Snezhnoie. Jurnaliştii de la Associated Press au văzut sistemul Buk deplasându-se în oraşul Snezhnoie alături de două maşini civile, înainte ca MH17 să fie doborât; în jurul orei 16, localnicii din Snezhnoie raportează una sau două explozii puternice şi după câteva momente zborul MH17 este doborât; la ora 16:33 este interceptată o convorbire telefonică între separatişti, care au realizat că au doborât un avion de pasageri şi nu un avion militar de transport; la ora 16:50 grupul online “Strelkov’s Dispatches” postează un raport venit din partea miliţiei în legătură cu doborârea unui avion AN-26 în regiunea Torez; între 17:14 şi 17:42, separatiştii văd că rămăşiţele aparţin unui avion de pasageri. În cadrul unei convorbiri interceptate între doi luptători separatişti, unul dintre ei, zis şi “Mayor”, a recunoscut că au doborât un “avion cu pasageri super mare”; la 17:18, website-ul Pro-Kremlin Vzglyad.ru raportează că separatiştii şi-au asumat creditul pentru doborârea “unui avion AN-26” cu un sistem Buk; aproximativ în intervalul 20:00 – 21:00, o înregistrare video publicată de guvernul ucrainean arată cum un sistem Buk, căruia îi lipseşte o rachetă, se deplasează în Lugansk aproape de apus, pe drumul spre Krasnodon, care duce către un punct de frontieră cheie; iar în intervalul 02:00 – 04:00, în 18 iulie, guvernul ucrainean a raportat că cel puţin un lansator de rachete Buk a trecut graniţa în Rusia.

În plus, grupul de bloggeri de investigaţie Bellingcat a reuşit să analizeze o fotografie publicată iniţial de Paris Match, care plasează sistemul Buk în Doneţk în jurul orei 11 a.m. în 17 iulie.

Mai există un motiv şi mai puternic pentru a crede că armata rusă fie a controlat direct racheta care a doborât zborul MH17 fie a ajutat separatiştii să desfăşoare atacul: complexitatea armei, pe care nişte simpli “voluntari” nu ar fi fost capabili să o opereze pe cont propriu.

Dovezile continuă să apară

Deşi zborul MH17 a fost distrus în urmă cu peste un an, chiar şi acum continuă să iasă dovezi la iveală. News Corp Australia a publicat un nou material video care arată cum luptători pro-ruşi sosesc la locul prăbuşirii. În materialul video, vocea unui comandant rebel poate fi auzită emiţând ordine şi comunicând cu alţi luptători, la telefon şi prin radio. El soseşte faţa locului, aşteptând să găsească rămăşiţele unui avion de luptă ucrainean Su-25, pe care aparent l-ar fi distrus soldaţii săi. În schimb, el găseşte un avion cu pasageri.

News Corp a declarat că investigaţia lor a scos la iveală dovezi că localnicii au primit ordine să spună că un avion de luptă ucrainean a doborât zborul MH17.

Materialul video este tulburător. Luptătorii pro-ruşi caută prin bagajele victimelor pentru a găsi cutiile negre sau alte documente de identificare sau stick-uri USB. Comandantul continuă să repete că “ei [ucrainenii] au doborât avionul de pasageri [prin folosirea unui avion de luptă] şi noi am doborât avionul de luptă”. Problema este că la faţa locului nu există niciun avion de luptă, mai susţine The Daily Beast.

Muşamalizarea lui Putin

În ultimul an, Moscova a minţit prin lansarea mai multor explicaţii absurde legate de acest atac. Kremlinul chiar a desfăşurat o campanie de calomniere împotriva jurnaliştilor şi investigatorilor care au încercat să dezvăluie adevărul.

Mai recent, preşedintele rus Vladimir Putin a respins o încercare din partea olandezilor de a crea un tribunal internaţional care să descopere cine sunt vinovaţii pentru doborârea zborului MH17, susţinând că această măsură este “contraproductivă”, fără, însă, să explice de ce. Pe scurt, pentru a muşamaliza implicarea sa în acest incident, Kremlinul a încercat să compromită memoria victimelor, şi-a bătut joc de suferinţa familiilor acestora, obstrucţionând justiţia.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.