Aluminiul din deodorante: periculos sau nu pentru sănătate?

Sub influenţa căldurii, a unui efort fizic, unei emoţii puternice sau a unei stări de boală, glandele sudoripare elimină (la suprafaţa pielii prin pori) un lichid limpede, incolor sau alb-gălbui, cu gust sărat, cu miros neplăcut, numit transpiraţie sau sudoare. Acest lichid este o parte a substanţelor rezultate din metabolismul organismului şi diferă de la o persoană la alta.

Desigur, transpiraţia nu este un lucru rău. Dar trebuie să fim foarte atenţi la cei din jurul nostru, mai ales atunci când mirosul care vine uneori din axilă poate deranja.

„Transpiraţia reprezintă un răspuns fiziologic, ajută la reglarea temperaturii“, a explicat, pentru publicaţia online ZEN, dr. Miguel Sanchez Viera, director în cadrul Institutului de Dermatologie şi Estetică (Instituto de Dermatología Integral/ IDEI) din Madrid, Spania. „Cu toate acestea, există unele persoane care în situaţii de stres minim sau de tensiune încep să transpire abundent. În acest caz, secreţia nu are nicio funcţie".

Încă nu le este foarte clar specialiştilor dacă produsele împotriva transpiraţiei pot rezolva aceste situaţii incomode.

Deodorantele şi antiperspirantele au început să se comercializeze deja din secolul al XlX-lea, în Philadelphia. De atunci, numărul de branduri şi formate - spray, roll-on, stick, cremă – nu au făcut decât să se multiplice.

Sunt periculoase deodorantele şi antiperspirantele?

Potrivit diferitelor opinii aflate în circulaţie de ceva timp, deodorantele închid porii pielii, determând acumularea de toxine în organism. Acest lucru, împreună cu substanţele toxice din deodorante – aluminiu, alcool, parfumuri - şi din cauza apropierii axilei de sân, cu timpul, ar genera tumori maligne.

National Cancer Institute (NCI) din SUA afirmă că nu există nicio dovadă care asociază utilizarea produsului cu tumorile la sân, în ciuda tuturor teoriilor alarmiste.

În ciuda notificărilor virale - din cauza cărora multe branduri din supermarketuri au optat să lanseze produse fără alcool şi aluminiu - National Cancer Institute a declarat: „Nu există dovezi ştiinţifice care asociază utilizarea acestor produse cu formarea cancerului de sân".

„Nu există dovezi serioase, există doar suspiciuni, informaţii luate de aici şi de acolo“, susţine Dr. Sanchez Viera, avertizând însă: „Acest lucru nu înseamnă că în viitor nu vor putea să apară dovezi. În acest caz, sigur aceste produse vor dispărea de pe piaţă. Ar fi o problemă de sănătate publică“, afirmă expertul.

Cu toate acestea, pacienţii bolnavi de cancer spun că, după ce le-a fost diagnosticat cancerul de sân, de multe ori au fost sfătuiţi să nu mai utilizeze deodorante cu aluminiu.

Cancerul de sân nu este singura afecţiune care a fost legată de utilizarea de deodorante sau antiperspirante. Acestea au fost asociate şi cu apariţia Alzheimerului - din cauza nivelului ridicat de aluminiu descoperit în sânge la pacienţii cu Alzheimer.

„O lungă perioadă de timp s-a cunoscut faptul că aluminiul este o neurotoxină“, notează pentru aceeaşi publicaţie Dr. Joseph Mercola, specializat în medicina alternativă. „S-a demonstrat că expunerea cronică este un factor în multe boli neurologice, inclusiv demenţa, autismul şi Parkinson. „Din nou, NCI este de neclintit şi insistă asupra faptului că nu există dovezi sau studii riguroase pentru a sprijini aceste informaţii.

„Se poate lua contact mult mai direct cu aluminiul prin alte produse sau medii“, subliniază dr. Miguel Sanchez Viera, „De exemplu, recipientele din care beau apă bicicliştii“. Deci, în opinia specialiştilor, iritaţiile pe care le pot provoca aceste produse sunt asociate mai mult cu alcoolul – un vehicul - şi cu alte componente ale deodorantelor - parfumurile, conservanţii sau recipientele - decât cu aluminiul în sine, a declarat Sanchez Viera. Toate aceste elemente provoacă cele mai multe inflamaţii, iritaţii ale pielii sau reacţii alergice; sunt situaţii comune legate de utilizarea antiperspirantelor. „Axila este o zonă cu dermă foarte subţire şi sensibilă, cu pliuri interne şi care rareori este expusă“, afirmă doctorul.

Pentru sănătatea pielii, din moment ce atât deodorantul roll-on cât şi spray sunt aplicate direct pe axilă, medicii recomandă crema deodorantă. „Aceasta este un format mai diferit“, spune Sanchez Viera: „De obicei nu conţine alcool“.

Există două clase mari de persoane, din punctul de vedere al transpiraţiei: cele care transpiră mult dar a căror secreţie nu miroase urât - şi cei care transpiră mai puţin, dar a căror transpiraţie miroase mai neplăcut. Astfel că există două produse predominante pe piaţă: deodorante şi antiperspirante.

Deodorantele nu conţin săruri de aluminiu şi, prin urmare, nu au nici un efect împotriva transpiraţiei, antiperspirantele sunt responsabile de eliminarea sau controlul bacteriilor care provoacă mirosul. „În funcţie de persoană, de sudoarea sa, se utilizează un produs sau altul“, spune Sanchez Viera. Cu toate acestea, în prezent, aproape toate deodorantele vândute sunt şi antiperspirante, astfel încât inhibă mirosul.

Când se aplică parfumul pe axilă?

O altă problemă majoră, este legată de momentul în care se aplică parfumul pe axilă. În timp ce majoritatea oamenilor cred că momentul cel mai potrivit este la prima oră din zi, dimineaţa după duş, recent, cercetătorii par convinşi de contrariul acum.

Potrivit unui studiu publicat de către Internaţional Hyperhidrosis Society, „deodorantele trebuie aplicate noaptea, chiar înainte de a intra în pat şi întotdeauna pe pielea complet uscată“. Care este motivul? După cum argumentează această organizaţia, „antiperspirantele îşi îndeplinesc mai bine sarcina în timpul somnului, deoarece producţia de sudoare scade la minim“.

Este botoxul un remediu?

Pentru hiperhidroză (transpiraţie abundentă patologică) – o boală care afectează una din 100 de persoane - există soluţie, deşi pare extremă. Pentru aceşti pacienţi, Dr. Sanchez Viera recomandă „toxina botulinică“. Această substanţă activă îşi exercită efectul prin blocarea funcţiei glandelor sudoripare din zona injectată.

„Se introduce prin mici înţepături în axilă. Datorită acestei substanţe, persoana poate sta de la şase până la nouă luni fără să transpire“, spune Dr. Sanchez Viera. Desigur, în cazul în care cauza secreţiilor este o căldură excesivă, atunci se transpiră în mod normal. „Acest tip de intervenţie are ca scop prevenirea transpiraţiei produse în situaţii de stres sau anxietate“, spune specialistul.