Actori şi dolari în spatele scenei egiptene

Lovitura de stat prin care generalii au demis preşedintele Morsi se dovedeşte a fi, se pare, o extraordinară afacere pentru economia egipteană sinistrată. Cel puţin, judecând după avalanşa de finanţare, împrumuturi şi ajutoare pe care unele monarhii din Golf o promit noilor conducători din Cairo.

Ultimul dintre binefăcători, Kuweitul, a promis să doneze 4 miliarde de dolari pentru Egipt, la care se adaugă cele opt miliarde puse împreună de către Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite. O mană din cer cum nu a mai fost văzută niciodată, în spatele căreia sunt luptele ascunse şi manevrele pentru a beneficia cel mai mult de cutremurul politic care de doi ani şi jumătate zguduie lumea arabă.

Cu victoria electorală a lui Morsi şi a Frăţiei Musulmane, Primăvara egipteană părea să se fi canalizat spre realizarea obiectivelor de vindecare a tuturor relelor moştenite de la vechiul regim şi crearea condiţiilor de renaştere.

Pentru a asigura mijloacele de implementare a acestor proiecte au intervenit ţări precum Qatar şi Turcia. Primul, echipat cu bogăţia aproape nelimitată şi o politică externă foarte agresivă, a intervenit în salvarea lui Morsi, cu un pachet de 8 miliarde de dolari. Al doilea, oferind o cifră mai modestă - de două miliarde de dolari - dar mai ales propunând unui model de dezvoltare, unul reprezentat de boom-ul economic turc. Atât Qatarul cât şi Turcia au relaţii excelente cu Frăţia Musulmană.

Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite satelite au asistat la acest amestec de cărţi pe Teatrul egiptean, aparent fără să clipească. Dar aversiunea Riadului împotriva Frăţiei Musulmane, pe care o consideră o ameninţare la legitimitatea monarhiei, este cunoscută.

Astfel, atunci când generalul Abdel Fattah al Sissi a anunţat că Mohammed Morsi a fost detronat, regele saudit, Abdullah, nu a aşteptat nici măcar să fie numit un nou preşedinte interimar pentru a apela Cairo şi a felicita pe comandantul-şef al armatei egiptene.

Dar Regele Abdullah s-a găsit el însuşi alături de un tovarăş de călătorie jenant şi cu siguranţă nu necesar, liderul sirian Bashar al-Assad, faţă de care, a declarat un război fără total. Ambii au avut agendele lor când s-au bucurat de lovitura pe care a suferit-o islamul politic în Egipt, deşi motivele lor sunt diferite: Assad, în speranţa că Frăţia Musulmană egipteană în căderea sa va trage de asemenea, Frăţia Musulmană siriană, încă dominantă în linia forţelor rebele; Regele Abdullah, în încercarea sa de a păstra în siguranţă, de elemente subversive, monarhia sa teocratică. Dar, uneori, după cum se ştie, contrariile se atrag.

Între timp, în ajunul mobilizărilor masive anunţate de susţinătorii Frăţiei, primul ministru Hazem Beblawi continuă consultările şi nu exclude ca în guvernul de "Coaliţie Naţională" să poată participa personalităţi indicate de către Frăţia Musulmană, a căror conducători sunt, cu toate acestea, căutaţi de justiţie pentru "incitare la violenţă.