ACTA - ameninţarea cenzurii totale
Prinşi între protestele de stradă şi gerul crunt, s-ar putea să fi scăpat una dintre cele mai scandaloase iniţiative globale ale momentului: ACTA – aşa-numitul Tratat Comercial Anti-Contrafacere.
Tratatul, semnat la Tokio joia trecută de majoritatea ţărilor UE, este unul dintre cele mai controversate în istoria recentă a cenzurii şi a declanşat deja demonstraţii de protest în Polonia.
Cam orice aspect legat de ACTA este controversat: denumirea sa implică un tratat comercial, însă conţinutul său este de fapt un cadru legislativ care oferă ţărilor semnatare mână liberă în organizarea de activităţi care pot încălca drepturi fundamentale.
Tratatul s-a aflat aparent în lucru începând din 2008, însă procesul a fost complet opac, excluzând implicarea oricăror organizaţii guvernamentale de profil – ca de pildă OMC, Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale, sau societatea civilă.
Toate negocierile au fost făcute cu uşile închise, iar informaţiile vagi despre ACTA au apărut mai ales datorită unor grupuri de hackeri - cel mai cunoscut fiind Wikileaks, care a publicat o versiune iniţială a tratatului în 2008, confirmată ulterior la publicarea tratatului. Grupul Anonymous, cunoscut pentru lupta sa împotriva cenzurii pe internet şi a corporaţiilor financiare, de asemenea a început recent o campanie de conştientizare a opiniei publice.
Deşi opinia publică americană a reacţionat la iniţiative legislative de genul SOPA sau PIPA, ACTA a fost semnată pe nesimţite de SUA, Australia, Canada, Japonia, Măroc, Noua Zeelandă, Singapore şi Coreea de Sud în 2011.
În UE opacitatea procesului de semnare a fost asemănătoare. UE a semnat tratatul la Tokio, fără să dea vreo declaraţie de presă sau vreo altă formă de anunţ public. Singurele informaţii oficiale despre ACTA au fost furnizate de către CE, care a declarat că forma finală a proiectului a fost finalizată în 2010, cu o lună înainte de publicarea sa.
Controversa a fost adâncită de demisia raportorului PE pentru ACTA, francezul Arif Kader, care a demisionat pe 28 ianuarie, etichetând negocierile ACTA drept „mascaradă”, condamnând lipsa de transparenţă şi respingerea recomandărilor Parlamentului European.
Ce înseamnă ACTA?
Problemele referitoare la ACTA semnalate de societatea civilă se referă printre altele la caracterul extrem de vag al cadrului legislativ definit, care lasă loc la interpretări şi abuzuri.
Sub prevederile ACTA, companiile de internet vor fi obligate să analizeze toate datele care se vehiculează prin reţelele lor, companiile fiind făcute responsabile pentru activităţile efectuate de utilizatorii de Internet.
Pedepsele prevăzute de ACTA încep de la deconectări de la Internet, închideri de situri, ajungând până la puşcărie.
Toate acestea ameninţă bineînţeles întreaga idee pe care a fost bazat internetul – aceea a diseminării libere a informaţiei.
Mai rău este că ACTA nici măcar nu se opreşte la mediul electronic, ci prevede aceleaşi restricţii pentru medicamentele “generice” şi patente alimentare. Odată ratificat, ACTA poate fi folosit pentru a crea un standard global pentru constrângeri legate de transmiterea de seminţe de exemplu – lucru care poate distruge practic conceptual de mic fermier, şi ne poate face pe toţi complet dependenţi de deţinătorii de patente (marile corporaţii ca Monsanto au fost deja acuzate de asemenea practici la limita legalităţii).
