A doua lansare a cărţii singurului autor român orb şi surd: „Înfruntând Viaţa”, povestea unui om-fenomen

Cea de a doua lansare a volumului „Înfruntând Viaţa” al singurului autor român orb şi surd va avea loc sâmbătă, 9 februarie, la Teatrul Ariel din Târgu-Mureş, Bd. Poligrafiei nr. 4. Vasile Adamescu, autorul cărţii, este un exemplu pentru curajul de a înfrunta viaţa şi de a izbândi acolo unde aproape nimeni nu-i dădea nicio şansă. A reuşit să-şi învingă muţenia şi să poată comunica celor din jur cu ajutorul unui interpret, a învăţat cinci limbi străine, a ajuns profesor, artist plastic şi a scris o carte.

“Profesorul Adamescu a început să înveţe să comunice abia la vârsta de 11 ani cu ajutorul unor tehnici speciale pentru că era orb, surd şi mut. De exemplu, pentru a înţelege ce înseamnă un cadavru l-au dus la morgă. Încet-încet a învăţat să comunice, iar acum este ajutat de un interpret care îi scrie în palmă literele şi astfel îi transmite ce spun cei din jurul său”, a declarat, pentru Epoch Times, Smaranda Farcaş, specialist PR care se ocupă de lansarea cărţii.

Vasile Adamescu este singurul român orb şi surd, care a reuşit să învingă muţenia. Mai mult, a învăţat să scrie cuvinte care descriu lucruri pe care nu le-a văzut niciodată, au precizat organizatorii. A fost numit „supraomul”, pentru ca la fel ca el mai sunt în lume doar 20 de persoane.

Deşi la prima vedere pare destul de simplu ca un orb să vorbească, faptul că acesta este şi surd face cu atât mai dificilă sarcina celor care l-au învăţat să rostească primele cuvinte pe care el nu le-a auzit niciodată. Adamescu a învăţat să scrie şi s-a gândit că ar fi bine ca şi alţii să afle experienţele extraordinare prin care a trecut şi pe care le-a consemnat în cartea „Înfruntând Viaţa”.

După ce a învăţat să scrie şi să vorbească, Adamescu a absolvit o facultate şi Şcoala Populară de Arte Plastice, a devenit apoi profesor şi artist plastic, iar mai târziu scriitor.

“A ales să-şi lanseze cartea la Tîrgu-Mureş, pentru că aici a găsit oameni care îi apreciază eforturile şi povestea. Oameni care au înţeles că dincolo de extraordinarul destinului său, Vasile Adamescu este, prin tot ceea ce a făcut şi face, o lecţie de viaţă. Deopotrivă pentru tineri, dar şi pentru cei care cred că viaţa i-a învăţat destule. Volumul intitulat “Înfruntând Viaţa” redă amintirile profesorului din satul natal, din viaţa de familie, dar mai ales din anii de şcoală”, au declarat organizatorii.

La lansarea de carte, vizitatorii vor putea admira o expoziţie de sculptură în lut cu vânzare şi vor asista la un moment artistic.

“Vor fi prezentate publicului 100 de modele de obiecte realizate de Adamescu din lut şi care au mai fost expuse şi la Cluj. Autorul cărţii sculptează în lut şi ajută copiii cu deficienţe să dobândească şi ei acest meşteşug. În cadrul momentului artistic, vor veni la Târgu-Mureş câţiva elevi ai domnului Adamescu de la Cluj, care din păcate, sunt şi ei cu deficienţe de vedere şi de auz. Aceştia vor susţine un mini-recital, vor cânta la chitară, acordeon etc.”, a precizat Smaranda Farcaş.

Povestea vieţii autorului

În cele peste 200 de pagini ale cărţii, Adamescu povesteşte despre întâmplările tragice din viaţa sa, dar şi despre eforturile pe care le-a făcut pentru a ajunge profesor şi artist plastic. Problemele sale de sănătate au început la vârsta de doi ani, când s-a îmbolnăvit de meningoencefalită şi a rămas fără văz şi auz, după ce mai înainte fusese un copil la fel ca toţi ceilalţi.

Până la vârsta de 11 ani, el nu a învăţat să vorbească, nici să scrie sau să citească şi comunica doar prin atingeri cu cei din jur. La Şcoala de Nevăzători din Cluj-Napoca a învăţat carte şi a fost demutizat.

A urmat apoi studiile gimnaziale, liceale şi cele universitare, la secţia de Psihopedagogie a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei de la Universitatea Babeş-Bolyai. A absolvit facultatea cu media 9,75 şi a devenit profesor la Şcoala de Nevăzători.

Activitatea sa profesională nu s-a oprit aici; a învăţat cinci limbi străine, a participat la congrese internaţionale, se ocupă de sculptură şi, deşi este pensionar, încă lucrează la şcoală sau în atelierul său, cu copiii cu deficienţe de vedere. Micuţii sunt ajutaţi să se exprime simţind şi modelând lutul.