Wen Jiabao - Spectrul Pieţei Tiananmen

Ziarul El Pais notează joi: Mulţi dintre cei care s-au aflat la 16 mai 1989 în piaţa Tiananmen, când pe atunci secretarul general al Partidului Comunist Chinez (PCC), Zhao Ziyang, şi adjunctul său Wen Jiabao s-au întâlnit cu studenţii care protestau, cerând 'o reformă politică', recunosc ecoul acelor voci înnăbuşite de tancurile trimise în dimineaţa zilei de 4 iunie şi care răsună acum în apelul 'urgent' lansat de actualul premier.

Au trebuit să treacă 22 de ani şi să se producă o uriaşă breşă între bogaţi şi săraci, o nemulţumire socială galopantă şi cea mai mare conştientizare politică pentru ca de la vârful PC Chinez să se revendice aceleaşi cereri făcute de tinerii care au fost atunci reduşi la tăcere. Wen Jiabao nu a avut însă curaj să ceară reforma politica pentru a evita un alt Tiananmen. El s-a limitat să invoce amintirea Revoluţiei Culturale, prin care s-a pierdut o parte din credibilitate, şi pe care, a spus el, partidul trebuie să o recupereze cât mai 'urgent'.

Conferinţa de presă a lui Wen, în care premierul a abordat chestiuni spinoase, de la nemulţumirea populară şi până la gestul disperat al călugărilor tibetani de a-şi da foc, a fost un neobişnuit gest de transparenţă. Este evident că Wen a vrut să înceapă ultimul an pe care îl mai are în fruntea guvernului chinez ridicând vocea, deşi rămâne de văzut dacă este doar o închinare spre neant, sau pentru a atrage de suficiente susţineri pentru a realiza o deschidere a sistemului.

Cererile lui Wen nu sunt de ruptură, sunt doar câţiva paşi înainte decât ceea ce spune conducerea de la vârf integrată din cei nouă oameni ai Comitetului Permanent al Biroului Politic al PCC, al căror mandat expiră în toamna viitoare. Avansul constă în faptul că primul ministru a spus lucrurilor pe nume şi a vorbit prima oară deschis depre 'reforma politică', termen pe care piaţa Tiananmen l-a transformat în tabu. Criza economică globală a exacerbat tensiunile sociale existente în China obligând guvernul să impulsioneze consumul privat în urma unei scăderi a exporturilor .

Această privire spre piaţa internă a exacerbat şi mai mult uriaşele decalaje sociale create într-o ţară, care în urmă cu trei decenii erau toate egale în sărăcie. Progresele Chinei înregistrate în ultimii 33 de ani sunt mai mult decât lăudabile, dar odată cu ele s-au extins la limite aproape insuportabile corupţia, nepotismul, decalajele sociale şi abuzurile multor dintre cei 90 de milioane de membri ai PC Chinez. În acelaşi timp, populaţia chineză a devenit tot mai conştientă de drepturile sale şi mai dispusă să iasă pe stradă pentru a le reclama.

Wen Jiabao, cum au făcut-o la vremea lor îndepărtaţii secretari generali ai partidului, Hu Yaobang şi Zhao Ziyang, s-a plasat de partea celor care cer dreptate şi reclamă o libertate a presei care să-i denunţe pe cei care fac abuz de putere. Cu luciditatea pe care o capăta cei care se apropie inexorabil de sfârşitul mandatului, Wen Jiabao a vut să avertizeze noua generaţie a liderilor de partid care vor conduce destinele ţării, că dacă nu va fi remediată nemulţumirea socială se va transforma într-un tăvălug care poate distruge partidul. Însă China are azi nevoie, mai mult de fapte, decât de vorbe.