Vot istoric în Turcia. Toţi ochii sunt îndreptaţi spre Erdogan

Premierul turc Recep Tayyip Erdogan
Premierul turc Recep Tayyip Erdogan (ADEM ALTAN / AFP / Getty Images)

În jur de 53 de milioane de cetăţeni turci sunt chemaţi la vot duminică în primul tur al alegerilor prezidenţiale. Favorit este primul ministru islamo-conservator, Recep Tayyip Erdogan, aflat la putere din 2003, care nu a ascuns niciodată faptul că doreşte să transforme sistemul parlamentar actual într-un regim semiprezidenţial, chiar prezidenţial.

Rolul preşedintelui turc a fost în mod tradiţional unul onorific şi până acum a fost ales de parlament. Cu toate acestea, şeful statului poate respinge legi votate în parlament şi convoca alegeri naţionale şi consilii de miniştri.

Însă, dacă va fi ales pentru un mandat de cinci ani încă din primul tur, cum se estimează în sondaje, Erdogan, în vârstă de 60 de ani, nu se va mulţumi cu aceste puteri limitate. Planurile lui sunt mult mai mari.

„Postul de preşedinte nu este un post făcut pentru a te odihni (...) Poporul doreşte să vadă un preşedinte care îşi dă osteneală şi care transpiră”, a precizat Erdogan în timpul campaniei sale, afişând în mod clar că intenţionează printre altele să controleze executivul.

Opinia publică turcă se arată mai degrabă ostilă unei întăriri suplimentare a prerogativelor unui lider care a remodelat instituţiile ţării sale, controlând sistemul judiciar şi media, şi devenind astfel stăpânul absolut al Turciei.

„Liderul AKP, dacă va fi ales, are intenţia de a face să prevaleze o interpretare a Constituţiei din 1982 care ar determina Turcia să urmeze aceeaşi cale ca Franţa după revizuirea din 1962 şi va 'prezidenţializa' astfel regimul parlamentar existent”, a declarat cercetătorul Jean Marcou, adăugând că „această evoluţie ar tinde către instaurarea unui regim semiprezidenţial”.

Pentru a-l împiedica pe Erdogan, cele două mari partide de opoziţie au prezentat un candidat comun: un erudit al islamului cu un ton conciliant, academicianul Ekmeleddin Ihsanoglu (70 de ani), care s-a declarat un apărător al sistemul parlamentar şi independenţei magistraturii supreme. Acesta a avertizat împotriva unui sistem prezidenţial, susţinând că şeful statului ar trebui să fie imparţial şi să se ridice deasupra turbulenţelor din politica de zi cu zi.

Pe de altă parte, kurzii, al căror vot va putea fi decisiv pentru Erdogan, care negociază de doi ani o soluţie politică la conflictul cu această minoritate, au şi ei un candidat: deputatul Selahattin Demirtas. Unii susţinători ai săi au asemănat candidatura sa cu cea a lui Barack Obama. Marea diferenţă este că Demirtas, şeful Partidul Popular Democrat de stânga, are foarte mici şanse să câştige.

„Este clar că Erdogan doreşte să tranşeze problema în legătură cu tradiţia parlamentară. El va dori o Constituţie croită după măsura sa şi va încerca s-o ajusteze”, a afirmat . Demirtas.

Dar, estimează el, ''Curtea Constituţională, controlată de către judecători, care nu sunt favorabili acestor proiecte, va constitui un baraj pentru ambiţiile sale'', chiar dacă preşedintele are puterea de a numi magistraţi în această instanţă.

De fapt, Curtea Supremă a pus capăt controlului de către putere a aparatului judiciar şi a apreciat ca ilegală interzicerea Youtube şi a Twitter, care au difuzat înregistrări-pirat compromiţătoare pentru Erdogan şi apropiaţii săi implicaţi într-un scandal de corupţie răsunător în iarnă.

Erdogan, confruntat în primăvara lui 2013 cu o frondă din partea a numeroşi turci care i-au reproşat „autoritarismul” său şi „deriva sa islamistă”, urmată în decembrie de un scandal de corupţie, a reuşit să-şi revină câştigând alegerile municipale din luna martie a anului trecut.

Scandalul de corupţie care a zguduit Guvernul Erdogan

Un imens scandal de corupţie a izbucnit în decembrie odată cu arestarea unor oameni de afaceri apropiaţi lui Erdogan şi a trei fii de miniştri din cabinetul său, acuzaţi de corupţie organizată, spălare de bani şi contrabandă cu aur. De atunci, în scandal au fost implicaţi zeci de apropiaţi ai regimului, patroni, parlamentari ori funcţionari cu rang înalt, iar ca urmare a scandalului trei miniştri au fost demişi. Opoziţia a cerut constant demisia lui Erdogan, pe care îl acuză că încearcă să muşamalizeze scandalul.

Criza a generat o mare problemă pentru partidul lui Erdogan, AKP, care se află la putere de 11 ani. Erdogan a răspuns dur acuzaţiilor de corupţie susţinute împotriva sa, făcând „curăţenie” masivă în cadrul poliţiei şi sistemului judiciar, schimbând din funcţii mii de ofiţeri de poliţie şi sute de judecători şi procurori. Mai mult, a sporit măsurile de cenzură ale internetului şi a oferit serviciilor de informaţii mai multă putere.

Erdogan acuză că scandalul este rezultatul unui complot organizat împotriva guvernului său de Fethullah Gulen - un cleric turc, auto exilat în SUA, care are influenţă în poliţie, armată şi în sistemul judiciar. Gulen, care critică deseori accesele de autoritate ale regimului, neagă acuzaţia. Premierul turc susţine că mişcarea Hizmet a lui Fethullah Gulen reprezintă o ameninţare pentru guvernul său.

Totodată, controlul internetului este un subiect foarte important pe agenda politică a lui Erdogan, având în vedere că prin intermediul reţelelor sociale au fost organizate proteste care au început în vară, iniţial pentru salvarea parcului Gezi, dar care s-au transformat rapid într-o mişcare socială de o amploare fără precedent împotriva regimului său.

De asemenea, social media şi diverse alte site-uri au fost umplute cu înregistrări ale fărădelegilor comise de miniştri, inclusiv prim-ministrul Tayyip Erdogan şi oameni de afaceri apropiaţi acestuia. Au apărut pe internet convorbiri telefonice în cadrul cărora Erdogan îl îndemna pe fiul său să-şi ascundă sume mari de bani, sau în care vorbeşte despre un comision prea mic plătit de către un grup industrial.

AKP susţine că aliaţii lui Fethullah Gulen, un inamic politic al lui Erdogan aflat în Statele Unite, au format un presupus „stat paralel” menit să înlăture guvernul, în particular, prin posturile lor din justiţie şi poliţie. Cea mai recentă epurare a avut loc marţi, când cel puţin 28 de ofiţeri de poliţie au fost reţinut, într-o operaţiune desfăşurată în 14 provincii din Turcia în cadrul anchetei „înregistrărilor ilegale”. Cel puţin alţi 5 ofiţeri sunt căutaţi. Ofensiva lui Erdogan este departe de a se fi încheiat.