Vlad Voiculescu, "semnal de alarmă": "Un compromis pune în pericol vieţile pacienţilor cu arsuri severe"
Fostul ministru USR al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, ţine să tragă "un semnal de alarmă" cu privire la soarta pacienţilor cu arsuri severe. Mai exact, acesta a distribuit pe Facebook un apel semnat de părinţi ai unor tineri decedaţi în urma dramei Colectiv, precum şi de supravieţuitori ai incendiului, prin care aceştia atrag atenţia că la 8 ani de la Colectiv, în România nu există nici măcar un singur centru pentru Arşi.
De asemenea, semnatarii atrag atenţia asupra faptului că Ministerul Sănătăţii vrea să coboare standardele în ceea ce priveşte specificaţiile tehnico-funcţionale ale Centrelor de Arşi.
"Primele trei centre de arşi care vor fi edificate în ţară, aflate astăzi în diferite faze de execuţie, în parteneriat cu Banca Mondială, au fost deja proiectate după norme conforme cu standardele la care aspirăm să ajungem ca ţară. Acum, însă, Ministerul Sănătăţii doreşte să coboare acest nivel redefinind centrele de arşi ca pe nişte structuri care nu mai respectă ţintele tehnice şi de siguranţă a pacientului din recomandările experţilor", atrag atenţia semnatarii apelului.
Redăm apelul distribuit de Vlad Voiculescu:
"Aproximativ 10.000 de pacienţi ajung în fiecare an în camerele de gardă ale spitalelor pentru leziuni de arsură, iar circa 4.000 de cazuri necesită internare pentru supraveghere şi tratament de specialitate. Conform datelor comunicate în iulie 2021 de către Ministerul Sănătăţii (de atunci nu pare că subiectul a mai reprezentat o preocupare majoră), în jur de 1300 - 1500 de pacienţi reprezintă cazuri de severitate medie şi mare, care necesită îngrijiri spitaliceşti cu o durată mai mare de două săptămâni şi, ulterior, servicii de recuperare medicală specializată. Numărul de decese cauzate de leziuni postcombustionale este de aproximativ 200 pe an.
Sunt cifre care ar îngrozi şi ţări implicate în conflicte armate.
Ştim, emoţia generată de incendiul din Colectiv şi urmările lui dramatice a trecut. Viaţa merge înainte. Merge şi aduce aproape zilnic alte drame, despre care preferăm, ca naţie, să nu vorbim.
Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 476/2017 a transpus în legislaţia românească ghidurile internaţionale de bune practici în îngrijirea arsurilor, definind trei categorii de structuri/unităţi spitaliceşti cu niveluri crescătoare de competenţă: Compartimentul de arsuri, Unitatea funcţională de arşi şi Centrul de arşi. Acesta din urmă, centrul pentru arşi, este structura cu cel mai înalt nivel de competenţă în sistemul de îngrijire a bolnavului cu arsuri.
Deşi Centrele de Arşi sunt singurele care pot asigura real tratamentul complex necesar în arsura severă, cea mai dificilă patologie din sfera traumatologiei, încă nu există în prezent, la 8 ani de la Colectiv, nici o astfel de structură în România. Aşa cum nu există nici Centre de recuperare medicală a pacienţilor care au suferit arsuri severe (activitate medicală încă nedescrisă de vreun ghid terapeutic oficial al Ministerului Sănătăţii şi, astfel, nedecontată de CNAS).
În Mai 2021, a fost constituită, conform OMS 743/2021, Comisia Multidisciplinară a Ministerului Sănătăţii, un organism consultativ menit să contribuie cu expertiza necesară pentru elaborarea protocoalelor terapeutice. Printre responsabilităţile acestei comisii era şi îmbunătăţirea bazei legale care normează tratamentul arsurilor severe în sistemul medical românesc (OMS 476/2017), în sensul unei mai detaliate descrieri a competenţelor şi specificaţiilor tehnice pe care unităţile funcţionale de arşi trebuie să le aibă. Totul cu rolul de a creşte siguranţa pacientului şi a sprijini medicii români să aibă acoperire legală pentru o activitate medicală care să se desfăşoare în conformitate cu standardele medicale recunoscute internaţional dar şi cu nivelul de echipare şi de experienţă al spitalelor româneşti.
Ce s-a întâmplat între timp? Timp de doi ani mai nimic. Iar recent, pe 13 iulie 2023, Ministerul Sănătăţii a afişat în Transparenţă decizională un proiect de ordin care îşi propune modificarea şi completarea Ordinului nr. 476/2017. Proiect redactat fără consultarea Comisiei Multidisciplinare de Arsuri a Ministerului Sănătăţii. O bună întrebare ar fi dacă mai există această comisie. A fost dizolvată dar s-a omis notificarea membrilor săi - medici specialişti şi profesori în specialităţile implicate în tratarea pacienţilor cu arsuri (ATI, Chirurgie Plastică, Boli Infecţioase, Recuperare)? Este irelevantă pentru Ministerului Sănătăţii consultarea acestei comisii?
Proiectul de ordin publicat pe secţiunea 'Transparenţă decizională' a siteului Ministerului Sănătăţii aduce modificări care, în loc să ridice standardul şi calitatea îngrijirii arsurilor severe, pare să urmărească fix contrariul - să coboare standarde. Şi asta pentru a da un caracter legal realităţii precare din sistemului medical românesc.
Aceasta 'adaptare' la situaţia actuală, prin coborârea gravă a standardelor în ceea ce priveşte specificaţiile tehnico-funcţionale ale Centrelor de Arşi, în contradicţie flagrantă cu alte acte normative în vigoare în România (normativele pentru activitatea ATI, de exemplu) dar şi cu recomandările ghidului de bune practici al celei mai respectate organizaţii profesionale internaţionale din domeniul îngrijirii arsurilor - European Burn Association - nu înseamnă deloc îmbunătăţirea îngrijirii arsurilor în România, ci dimpotrivă, ar putea avea implicaţii grave asupra siguranţei pacienţilor cu arsuri. Îngrijirea adecvată a arsurii grave nu se poate face decât în unităţi spitaliceşti la acest nivel înalt tehnic şi uman. Orice abdicare de la un standard înalt ne îndepărtrează de la scopul salvării acestor pacienţi. Centrele de Arşi ar trebui să reprezinte punctul de referinţă pentru tratamentul pacienţilor cu arsuri severe, oferind un nivel ridicat de îngrijire şi expertiză, nu compromisuri tehnice, de proiectare şi de operaţionalizare cu resursa umană făcute din pix.
Simptomatic este însuşi faptul că ordinul 476/2017 aflat astăzi în vigoare a stabilit deja standarde sincrone cu bunele practici internaţionale în domeniu. Primele trei centre de arşi care vor fi edificate în ţară, aflate astăzi în diferite faze de execuţie, în parteneriat cu Banca Mondială, au fost deja proiectate după norme conforme cu standardele la care aspirăm să ajungem ca ţară. Acum, însă, Ministerul Sănătăţii doreşte să coboare acest nivel redefinind centrele de arşi ca pe nişte structuri care nu mai respectă ţintele tehnice şi de siguranţă a pacientului din recomandările experţilor. Asta înseamnă că de aici înainte se vor proiecta şi operaţionaliza centre mai puţin performante dar conforme doar cu noua viziune normativă. Iar, conform estimărilor specialiştilor, ar mai trebui construite încă vreo 2-3 ca să acoperim minimal necesarul de servicii medicale în România. Care este logica antimedicală a acestui demers normativ al Ministerului Sănătăţii?
În loc să ne străduim să aducem realitatea românească la standardele internaţionale, această schimbare propune o soluţie de compromis care pune în pericol viaţa pacienţilor şi ne afundă şi mai tare în marasm. În acelaşi timp, ea reprezintă şi un atac la competenţa echipelor medicale implicate în tratamentul pacienţilor cu arsuri – competenţa lor nu e suficientă şi nu înlocuieşte singură nevoia de infrastructură medicală care să respecte standardele stabilite prin ghiduri internaţionale la zi şi care să le dea posibilitatea REALĂ de a salva vieţi.
Programul cu Banca Mondială finanţează construirea a trei Centre de mari arşi, la Bucureşti - Spitalul 'Grigore Alexandrescu', Timişoara şi Târgu Mureş. Termenul de finalizare comunicat era anul 2024. Cum stăm astăzi? Şi, mai ales, ce facem între timp?
Deşi există un mecanism de transfer internaţional, către centre de arşi, a cazurilor grave de arsură, Ministerul Sănătăţii nu apelează la el decât dacă există presiune publică şi decide să trateze cazurile deosebit de grave în condiţii improprii în ţară, în structuri neconforme care ar trebui să trateze doar cazuri de complexitate medie. Adică se face în permanenţă malpraxis. La fel ca la Colectiv.
Prin aceste modificări legistlative propuse de Minister, putem întrevedea o 'creaţie' de centre de arşi doar 'din pix'.
Relativizarea unor norme deocamdată obligatorii poate transforma, administrativ, fără respectarea standardelor internaţionale, esenţiale în îngrijirea pacienţilor cu arsuri, actualele Unităţi Funcţionale de Arşi (structuri cu competenţă pentru cazuri de complexitate medie) în 'Centre' de arşi care vor prelua şi trata neconform, dar 'cu acte în regulă', absolut toate cazurile foarte grave care ar trebui trimise în străinătate pentru a li se dă o şansă reală şi pentru a nu se comite malpraxis.
Această încercare de coborâre a standardelor prin modificări periculoase ale normativelor în vigoare reprezintă o ameninţare reală şi directă asupra siguranţei pacienţilor şi asupra siguranţei publice. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că structurile pentru tratarea arsurilor severe fac parte, în orice ţară normală, din reţeaua de unităţi medicale strategice. Un conflict armat, un accident colectiv sau un cutremur catastrofal va produce zeci şi sute de arşi care trebuie salvaţi cumva!
Aceste propuneri de schimbare a normativului care organizează astăzi tratarea arsurii fără consultarea prealabilă a Comisiei de Arsuri a Ministerului Sănătăţii şi a societăţii civile, a reprezentanţilor pacienţilor, sunt un pas înapoi în ceea ce priveşte progresul firav realizat în îngrijirea arsurilor în România în ultimii ani, după tragedia de la Colectiv.
Iancu Eugen, preşedinte Asociaţia Colectiv GTG 3010
