Valurile Mişcării Populare: Preda, ISP şi deriva PDL

Apele nu s-au liniştit după Congresul PDL. Mişcarea Populară (apolitică) şi-a lansat platforma-program şi se vrea un partid grassroots cu abordare bottom-up. Reformiştii mai fac un pas spre ieşirea din partid, pregătindu-se să sară în barca prezidenţială. Preda îi lasă locul lui Blaga la ISP, tribuna intelectualilor din PDL. Oamenii lui Blaga atacă gruparea Băsescu. Iar intelectualii apropiaţi de reformişti deplâng soarta PDL.

Mişcarea Populară, năşită la o cafea de preşedintele Băsescu şi condusă de consilierii săi cu mare experienţă politică şi profesională, aşa cum se arată pe site, şi-a lansat programul politic. Ea se vrea un instrument de democraţie participativă, toţi simpatizanţii putând să vină cu propuneri şi amendamente la propunerile Fundaţiei pe site-ul de Internet. Seamănă deci cu Partidul Piraţilor din Germania, care prin soft-ul Liquid Feedback au consacrat conceptul democraţiei lichide. Adică toţi membrii partidului pot participa la procesul decizional, votează, propun şi amendează. Iar propunerile care au cei mai mulţi fani sunt aprobate. Deci baza decide totul, nu un grup restrâns de lideri de la vârf. În fapt, preşedintele a ţinut să sublinieze că Mişcarea Populară este deocamdată apolitică, lăsând să se înţeleagă că ar putea fi transformată într-un partid dacă va deveni destul de populară.

În rest, Mişcarea vine cu un mesaj anti-sistem: ”ne-am săturat să vedem România furată, vândută, compromisă, minţită, ţinută la coada Europei! Vrem o Românie prosperă, modernă şi democratică, o Românie europeană de care să fim mândri! Ne-am săturat de PNL, PSD, PDL etc”. Se declară pentru promovarea valorilor şi a meritocraţiei: ”Credem că este nevoie să schimbăm coordonatele dezbaterii publice şi să ducem discuţia pe terenul valorilor şi al obiectivelor derivate din acestea, precum şi pe stabilirea de standarde. Este esenţial să ne concentrăm pe calitatea oamenilor şi a soluţiilor. De asemenea, trebuie să ne asumăm clar faptul că resursele (adică bugetul) sunt limitate, iar eficienţa utilizării lor ţine de calitatea resurselor umane. Este urgent să definim un set de valori atât de solide încât să genereze mecanisme rapide de progres, dar care să fie şi suficient de apropiate de orizontul de aşteptare al oamenilor”. Foarte frumoasă această preocupare pentru cultivarea şi promovarea oamenilor competenţi şi oneşti. România are nevoie de ei, la fel şi politica românească.

Din păcate fraze precum ”partidele promovează ineptocraţia în loc de meritocraţie. Atmosfera toxică din partide provine din frustrarea constantă a membrilor de rând care nu înţeleg de ce unii, fără calităţi vizibile deosebite, ajung în vârful piramidei de putere. Deficitul democratic observat în România este rezultatul deficitului democratic din partide. Partidele promovează proiecte menite a le asigura controlul resurselor financiare şi păstrarea pârghiilor puterii, nu proiecte utile pentru oameni” sunt truisme, la fel de goale de conţinut ca şi programele partidelor mainstream. Ele nu au nici măcar puterea de atracţie a mesajelor bine scrise ale Piraţilor germani.

Mai mult, formula ”partidele au eşuat să convingă pentru că s-au raportat la doctrine, nu la realitate” din platforma-program este complet nefericit aleasă. Nu ideologia, doctrina, faptul că sunt de stânga sau de dreapta, face partidele să eşueze. Ba dimpotrivă. Faptul că în România ideologiile nu au însemnat nimic a fost problema. Că cei care s-au intitulat de dreapta au făcut politici de stânga şi invers şi în general că aceste etichete şi-au pierdut orice sens în faţa lipsei generale de valori şi de principii şi a inconsecvenţei întregii clase politice. Dacă s-ar fi raportat cu adevărat la doctrine, la valori, la principii clare, nu s-ar pune şi acum aceeaşi problemă perpetuă în politica românească: a lipsei de principii, de valori, de idei, de oameni bine pregătiţi şi oneşti. Ca urmare, Mişcarea Populară, nu face decât o critică a stării existente şi nu vine cu nimic nou – nici în termeni de idei şi nici de oameni.

Misiunea ei clamată în platforma program de ”recâştigare a încrederii românilor în ţara lor” nu se poate realiza cu ”personalităţi cu o vastă experienţă politică şi viaţă profesională cu o reputaţie validată prin realizări concrete semnificative” precum fostul ministru PSD, Cristian Diaconescu (Cum să faci reconstrucţia dreptei cu un om de stânga ca vârf de lance?), sau consilierul Sebastian Lăzăroiu. În plus, fie că ne place sau nu, capitalul electoral al lui Băsescu este epuziat. Imaginea preşedintelui este puternic erodată şi el nu mai poate să fie locomotiva unui proiect politic (mai ales unul nou-nouţ).

La fel de puţin credibilă este o conducere formată din consilierii săi. O Albă ca zăpada inventată la Palatul Cotroceni nu are cum să se transforme peste noapte într-o mişcare grassroots, de jos în sus, credibilă şi populară. Ea riscă să devină un alt partid gen Forţa Civică a lui MRU care se înghesuie pe o nişă tot mai populată de partide de buzunar. O mişcare grassroots autentică anti-sistem precum cea a greieraşilor din Italia (Mişcarea de cinci stele a lui Beppe Grillo) nu poate fi făcută cu oameni din sistem, ci cu oameni care n-au mai făcut niciodată politică, dar care sunt buni profesionişti în domeniile lor. Pentru asta ar trebui să se schimbe însă şi legislaţia electorală, astfel încât, dacă tot se revine la votul pe liste, să putem să avem o listă civică, de independenţi.

Reformiştii pierd şi ultimul bastion - ISP

O Albă ca zăpada inventată la Palatul Cotroceni nu are cum să se transforme peste noapte într-o mişcare grassroots, de jos în sus, credibilă şi populară. mişcare grassroots autentică anti-sistem precum cea a greieraşilor din Italia (Mişcarea de cinci stele a lui Beppe Grillo) nu poate fi făcută cu oameni din sistem, ci doar cu oameni care n-au mai făcut niciodată politică, dar care sunt buni profesionişti în domeniile lor.

Episodul demisiei europarlamentarului Cristian Preda din board-ul ISP este un bun pretext pentru a vorbi despre partide şi lipsa promovării valorilor, ideilor şi oamenilor competenţi şi oneşti în interiorul acestora. ISP a fost gândit ca think-tank-ul PDL. Ca instrument de reflecţie şi clarificare doctrinară al partidului, acesta avea ambiţia de a furniza expertiză decidenţilor. Adică să fie un laborator de idei şi un promotor al acestora, cu scopul ca acestea să fie folosite de cei care au decizia. În plus, s-a vrut un forum de dialog în care să se întâlnească lideri politici, intelectuali de dreapta şi să dezbată idei, programe, să se realizeze proiecte şi să se colaboreze cu instituţii similare din străinătate. O parte din ultimele scopuri au fost realizate, mai puţin faptul că liderii partidului au ţinut cont de expertiza ISP. Aceştia nu au încurajat transformarea acestuia într-un laborator de idei ce pot fi aplicate, ba mai mult au ignorat un instrument ce putea fi util.

ISP devenise un fief al reformiştilor, poate ultimul lor bastion în PDL. În board se regăseau la un moment dat Sever Voinescu, Cristian Preda, Valeriu Stoica. Acesta din urmă s-a zbătut să facă din ISP un think-tank veritabil, i-a consolidat relaţiile cu Fundaţia Konrad Adenauer şi l-a pus pe harta think-tank-urilor europene. La un moment dat însă s-a retras ca şi din politică. Recent, prezent la ISP ca invitat pentru a ţine o prelegere despre revizuirea Constituţiei, Stoica a pledat pentru o reformă a partidelor. El s-a declarat însă neîncrezător în dorinţa partidelor de a-şi asuma ideea că ele nu reprezintă scopul în sine, ci instrumente bazate pe idei şi principii pentru care trebuie să primeze interesul naţional. Stoica a susţinut faptul că politica de cadre a tuturor partidelor din România nu pune accent pe competenţă în plasarea în funcţiile importante. Are mare dreptate. Iar PDL este cel mai bun exemplu de partid cu o lipsă acută de lideri credibili, populari şi competenţi. Democrat-liberalii nu şi-au ”crescut” un candidat la prezidenţiale care să-l poată înfrunta cu şanse pe Antonescu.

A urmat apoi o conferinţă a profesorului de drept constituţional Ioan Stanomir la ISP. Apoi brusc filmul s-a rupt şi Cristian Preda, care trebuia să ţină următoarea prelegere despre revizuirea Constituţiei, şi-a dat demisia pe motiv că a propus să fie invitat şi preşedintele Băsescu să conferenţieze, iar echipa executivă din conducerea ISP a refuzat pentru a nu-l supăra pe Blaga. Apoi am primit invitaţie de la ISP pentru prelegerea domului Blaga despre acelaşi subiect. Deci, Blaga i-a scos pe reformişti din ultimul lor fief din PDL, iar aceştia sunt pregătiţi să se implice în construcţia Mişcării Populare. În paralel, tensiunile continuă între taberele din PDL. Raluca Ţurcan anunţă că Eba nu va fi încă dată afară din partid. Baconschi îi ia apărarea fiicei preşedintelui cu un atac suburban la Ţurcan. Ridicol absolut.

Cred că după înfrângerea Monicăi Macovei în cursa pentru şefia PDL s-a văzut clar că reformiştii nu mai au niciun viitor într-un partid nereformabil. Ei trebuie să plece din PDL şi să formeze o altă construcţie politică dacă nu vor să-şi piardă şi capitalul de imagine pe care îl au. Alăturarea la Mişcarea Populară nu le-ar creşte însă şansele, ba dimpotrivă. Preşedintele Băsescu i-a ajutat la început de carieră politică, e adevărat, - pe Monica Macovei a făcut-o ministru al Justiţiei, pe Preda consilier prezidenţial - trebuie să-i fie recunoscători, dar acum este momentul să se rupă de el şi să-şi creeze o identitate proprie. Nu mai are cum să-i ajute, ba chiar asocierea cu el, percepţia că sunt oamenii lui, le va dăuna electoral.

În plus, Mişcarea Populară, aşa cum arată acum, seamănă foarte mult cu ISP. Câteva nume cunoscute, un mesaj centrat pe valori, totul la nivel de declaraţii şi bune intenţii. Atât. În afară de nişte dezbateri, nimic palpabil. Faptul că un sondaj IRES plasează Mişcarea Populară la 9%, suflând în ceafa PDL creditat cu 13% nu este un indicator al succesului. 73% dintre respondenţii sondajului spun pe de altă parte că nu ar vota Mişcarea Populară în cazul în care Traian Băsescu ar face parte din ea.

Oricum barca prezidenţială riscă să se umple de alţi nemulţumiţi de la PDL din aripa Udrea, fideli lui Băsescu. Lângă ei, Macovei şi reformiştii nu au niciun viitor. Ce ar fi să se pună ei în fruntea unei construcţii grassroots autentice şi să înceapă cu adevărat de la bază? Cum ar suna un Partid anti-mafie condus de Monica Macovei? Dacă au putut să creeze italienii o alternativă cu comicul Beppe Grillo în frunte, de ce nu s-ar putea şi-n România?