Usturoiul: antibioticul naturii

Usturoiul (Allium sativum) a fost cultivat de atât de multă vreme încât este dificil de stabilit exact de unde provine această plantă. De Candolle, un botanist elveţian din secolul al XVII-lea şi unul dintre fondatorii geografiei plantelor, susţine că originea sa ar fi undeva în sud-vestul Siberiei, de unde s-a răspândit în Europa de Sud şi a devenit naturalizat în ţările latine riverane Mării Mediterane. Teoriile mai recente sugerează că ar putea proveni din Asia centrală sau de sud-vest.

Un trecut des relatat

Ceea ce ştim sigur este că utilizarea sa a fost înregistrată în sanscrită în urmă cu aproximativ 5.000 de ani. A fost descoperită o tăbliţă sumeriană datând din 3.000 î.Hr., pe care era înscrisă o reţetă medicală ce conţinea usturoi, iar chinezii l-au folosit şi ei acum 3.000 de ani.

Înregistrări medicale egiptene datând din 1.550 î.Hr. detaliază prescrierile de usturoi pentru tratamentul unor tulburări cum ar fi hipertensiunea arterială, probleme ale pielii, ulcere, tulburări respiratorii, viermi şi alte probleme intestinale, mătreaţă, păduchi, flatulenţă şi păr cărunt, pentru a numi doar câteva.

Cei care au construit Marea Piramida a lui Keops s-au hrănit cu usturoi, ceapa şi praz pentru a-şi menţine atât puterea cât şi rezistenţa la boli infecţioase. Usturoiul a fost, de asemenea, consumat în cantităţi mari de vechii greci şi romani. Soldaţii romani aveau o raţie zilnică de usturoi pentru a-şi menţine puterea şi se crede că romanii au introdus pentru prima usturoiul în Britania. Cuvântul usturoi (garlic) este derivat din cuvântul anglo-saxon gar (lance) şi lac (o plantă), şi este fără îndoială o referire la aspectul frunzelor sale.

În Marea Britanie, chiar înainte de începutul secolului trecut, tuberculoza a fost o cauză majoră de deces, iar medicii britanici au folosit cu succes unguente, comprese şi inhalanţi pe baza de usturoi pentru a trata boala.

În timpul primului război mondial s-a înregistrat o mare cerere de usturoi în Marea Britanie, din moment ce spitalele de campanie foloseau comprese cu usturoi lichid pentru combaterea infecţiilor. Căţeii de usturoi erau presaţi, iar sucul rezultat diluat cu apă. Bandajele erau apoi înmuiate în apa cu usturoi şi se aplicau pe răni - incidenţa amputărilor ca urmare a cangrenei s-a redus foarte mult ca urmare a procedurii.

Usturoiul este una dintre cele mai utile plante. Botaniştii l-au apreciat atât de mult de-a lungul istoriei încât florile albe ale usturoi au fost alese ca simbol pentru a reprezenta primele bresle de farmacişti din Asia şi Europa.

Remediu antic pentru timpuri moderne

Usturoiul este la fel de important pentru sănătatea oamenilor moderni cum a fost pentru egipteanul antic obişnuit.

În jurul lumii, cazurile de tulpini de tuberculoză rezistente la medicamente cresc într-un ritm fara precedent, tulburările circulatorii fiind mult mai predominante decât oricând în ţările occidentale şi focare virale majore, cum ar fi SARS, au devenit o preocupare la nivel mondial.

În plus faţă de întărirea răspunsului imunitar al organismului, usturoiul este un antibiotic adevărat în sensul că ucide micro-organismele care ar putea provoca înbolnăviri. Acesta este eficient asupra unui spectru larg de bacterii, spre deosebire de multe antibiotice farmaceutice care ucid numai o gamă redusă de germeni, şi nu pare să existe pericolul de dezvoltare a unor tulpini rezistente de bacterii, cum e cazul antibioticelor farmaceutice.

De fapt, usturoiul este eficient împotriva renumitelor tulpini rezistente de bacterii de tipul stafilococ şi salmonella.

O altă problemă cu antibioticele farmaceutice este că acestea sunt ineficiente împotriva virusurilor, fie că este vorba de o răceală obişnuită sau de infecţii virale mai grave. Cu toate acestea, s-a demonstrat că usturoiul ucide în mod direct mai multe virusuri, inclusiv gripa, herpesul, virusul stomatitei veziculoase (responsabil pentru herpesul bucal) şi citomegalovirusul uman (o sursă comună de infecţie secundară la pacienţii cu SIDA), oferind în acelaşi timp un tratament şi/sau o uşurare simptomatică în multe alte boli virale, fie că sunt umane sau animale.

Usturoiul este de asemenea antifungic şi antiparazitar, fie că e aplicat extern sau intern.

Usturoiul este una din platele incluse în clasa de ierburi numite curative, care conţin cantităţi mari de minerale ca fier, sulf, clor şi fosfor, şi care sunt eficiente în curăţarea sângelui şi îmbunătăţirea capacităţii sale de a transporta oxigenul.

Plantele curative sunt întotdeauna folosite de fitoterapeuţi ca parte a unui amestec pentru afecţiunile pielii. Usturoiul conţine de asemenea iod şi brom, care sunt necesare pentru echilibrul endocrin. Usturoiul are toate acestea din abundenţă, oferind în plus beneficiul de a fi capabil să slăbească, să modifice chimic şi să elibereze depozitele de colesterol de pe pereţii interiori ai arterelor, venele şi inimii.

Cum să luaţi usturoi

Usturoiul poate fi luat în cantităţi destul de mari pe plan intern, până la 20 capsule pe zi, fara vă face rău. În cazul în care corpul dvs are o mulţime de deşeuri adunate, ar trebui să vă aşteptaţi la un disconfort gastric şi intestinal. Trebuie remarcat faptul că usturoiul nu ar trebui să fie luat în doze mai mari decât l-aţi consuma prin mâncare, dacă aveţi probleme biliare, cu ficatul sau pancreasul. Alternativ, tăiaţi sau zdrobiţi trei căţei de usturoi şi acoperiţi-i cu aproximativ 3/4 cană de vin, oţet sau suc de morcov. Se lasă peste noapte.

Pentru uz extern, amestecaţi trei căţei de usturoi în aproximativ un litru de apă şi spălaţi zona afectată. Fiţi atenţi atunci când se aplică usturoi crud direct pe piele, deoarece poate irita sau arde.

Luke Hughes este un specialist în plante şi horticultor cu sediul în Sydney, Australia.