UE pune stop monoculturilor de grâu şi porumb de pe marile câmpii ale Italiei

Imaginaţi-vă imensele întinderi de câmpii din Padania fără lanurile de porumb şi ştiuleţii lor şi câmpiile din Puglia fără întinderea ondulată a spicelor de grâu mişcate de vânt. O revoluţie culturală, nu doar una a culturilor agricole. Dar ce justifică punerea în discuţie a viitorului celor care au produs din timpuri străvechi aceste cereale indispensabile supravieţuirii omenirii?

Ei bine, din 2024, din doi în doi ani, italienii vor trebui să se obişnuiască cu această schimbare. Bruxelles interzice aşa-numita monocultură, practic este obligatorie rotaţia culturilor prevăzută de noua PAC (Politica Agricolă Comună) a UE în numele protecţiei mediului şi al sustenabilităţii. Pentru că a produce aceleaşi lucruri la nesfârşit ameninţă biodiversitatea şi epuizează solul.

Dar a nu le mai produce? Dă brusc peste cap conturile fermelor. Şi, în consecinţă, ale întregului lanţ de aprovizionare. De asemenea, grâul este indispensabil pentru paste făinoase, iar porumbul pentru creşterea animalelor - şi, prin urmare, pentru carne - care, la rândul său, returnează solului substanţe organice preţioase.

"Uniunea Europeană, ca de obicei, este mai preocupată de mediu decât de piaţă", explică Vincenzo Lenucci, şeful Centrului de Studii şi Spaţiu Economic al Confagricoltura. "Nu este uşor să schimbi culturile, mai ales atunci când companiile au contracte cu furnizorii care cer anumite cantităţi de grâu şi, dintr-o dată, se trezesc că produc la jumătate." Soluţia evidentă pentru agricultori, dacă nu mai există alte derogări de la noile norme, este să îşi împartă terenurile, alocând jumătate pentru cultura istorică într-un an şi cealaltă jumătate în anul următor. Care este rezultatul? O recoltă înjumătăţită pentru ambii ani, deci vom avea un fel de foamete legiferată, relatează DC News.

Şi cu ce vor fi înlocuite?

"Oprirea monoculturii", explică Cesare Soldi din Cremona, preşedinte al fermierilor italieni de porumb, publicaţiei Corriere, "va pune în dificultate teritoriile noastre şi lanţul de aprovizionare cu lapte şi mezeluri şi va reprezenta o constrângere pentru crescători, având în vedere că porumbul este materia primă fundamentală pentru hrana animalelor: nu există alternative reale la porumb. Cel mai probabil voi semăna soia, care se poate lăuda cu un ajutor cuplat, ceea ce înseamnă că la cei 350 de euro pe hectar de porumb, care vor scădea la aproximativ 200 de euro începând cu 16 octombrie, se vor adăuga încă 120 de euro pentru soia. Problema este însă rentabilitatea: porumbul este printre cele mai productive culturi, cu 10 tone la hectar, faţă de cele 3 tone la hectar ale soiei, adică aproximativ o treime. Adunând cele două culturi, chiar şi luând în considerare preţul mai mare al soiei, producţia brută de vândut se înjumătăţeşte".

Ce soluţii au agricultorii

Prima soluţie posibilă pentru agricultori, în cazul în care - aşa cum pare probabil - nu va mai exista nicio derogare de la noile reguli (care ar fi trebuit să înceapă în 2023, înainte de amânarea până în 2024 decisă în iulie anul trecut tot în virtutea efectelor războiului ruso-ucrainean asupra cerealelor), este de a dedica jumătate din teren culturilor istorice în primul an şi de a le muta în cealaltă jumătate în al doilea an: cu rezultatul, evident, de a avea o jumătate de recoltă pentru fiecare dintre cei doi ani. A doua soluţie posibilă este şi cea mai puţin probabilă, deşi unele exploataţii agricole se gândesc la ea: să nu respecte regula cu condiţia, însă, să renunţe la pachetul de stimulente UE care valorează, în medie, 150 de euro pe hectar pentru grâul din Tavoliere delle Puglie şi 200 pe hectar sau puţin mai mult pentru porumbul din câmpiile din Padania (în medie, pentru ca aceste cifre variază de la o companie la alta, cu pachete care prevăd un stimulent de bază plus prime suplimentare pe baza istorică). Cifre semnificative care au fost garantate, până acum, timp de aproape treizeci de ani (din '95): renunţarea la ele nu va fi, prin urmare, uşoară, informează Corriere.

Bineînţeles că cineva îşi va freca mâinile: în primul rând marii producători americani de porumb şi grâu, care îşi vor exporta produsele cultivate fără a ţine cont de reglementările UE. Şi nu numai.