Turcia testează prima rachetă balistică de producţie proprie

Turcia a testat cu succes prima sa rachetă de producţie internă în apropierea regiunii de coastă Sinop, a afirmat ministrul turc al Apărării.
Mai multe tancuri turceşti ocupă o poziţie pe partea turcă a graniţei turco-siriene în apropiere de oraşul sirian Kobane.
Mai multe tancuri turceşti ocupă o poziţie pe partea turcă a graniţei turco-siriene în apropiere de oraşul sirian Kobane. (Getty Images)

“Rachetă noastră Bora (furtună), cu o rază de acţiune de 280 km, tocmai a fost testată în Sinop. Racheta îşi va atinge ţinta din Marea Neagră în orice clipă”, a declarat joi ministrul turc al Apărării, Fikri Isik, la postul de televiziune A Haber.

Ulterior, s-a afirmat că testul a reuşit.

“Turcia are acum propria sa rachetă [balistică]. Avem încredere că putem produce rachete mai bune”, a adăugat ministrul turc.

Bora poate transporta o încărcătură de 450 kg şi a fost fabricată de compania Roketsan, o mare producătoare de armament din Turcia.

În ultimii anii, Turcia a urmărit un plan pe termen lung de a produce arme, în condiţiile în care aliaţii NATO ai Ankarei au refuzat să transfere ţării tehnologia necesară construirii de rachete.

De asemenea, Turcia şi-a îndreptat atenţia spre ţări care nu fac parte din NATO pentru a avea acces la informaţiile necesare, în ciuda opoziţiei venite din partea alianţei militare vestice.

În 28 aprilie, ministrul turc de Externe Mevlut Cavusoglu a declarat că Ankara şi Moscova au convenit “în principiu” să cumpere din Rusia sistemul de apărare antirachetă de rază lungă S-400, care este capabil să atace simultan 36 de ţinte şi să doboare avioane aflate la o distanţă de 400 km si rachete balistice aflate la o distanţă de 60 km.

În 2013, Ankara a încheiat un acord de 3,4 miliarde de dolari cu China pentru sistemul HQ-9, dar a renunţat la înţelegere în 2015, ca urmare a opoziţiei venite din partea NATO.

Alianţa militară vestică a declarat că astfel de sisteme nu sunt compatibile cu infrastructura NATO şi permit celor care nu sunt membri să spioneze procesul operaţional al organizaţiei.

Totuşi, Turcia susţine că urmăreşte să obţină preţuri mai competitive şi transfer de tehnologie, lucruri pe care companiile occidentale evită să le ofere Ankarei.