Măsurile SUA împotriva petrolului rusesc forţează Ungaria la o soluţie pe care a evitat-o mult timp

Premierul ungar Viktor Orban s-a plâns trei ani că ţara sa nu poate renunţa la petrolul rusesc fără a-şi pune în pericol securitatea energetică şi fără a risca o explozie a preţurilor la carburanţi.

Dar acum — pe măsură ce sancţiunile americane ameninţă să taie una dintre principalele surse ruseşti ale Ungariei, iar Bruxelles-ul se pregăteşte să propună noi tarife asupra petrolului rusesc — Budapesta va fi nevoită să caute importuri din alte surse, transmite POLITICO.

„Orban a făcut tot ce a putut pentru a evita să renunţe la petrolul rusesc. Dacă sancţiunile vor intra în vigoare, Ungaria va trebui să înceapă să ia în serios alternativele”, a declarat Peter Kreko, directorul think tankului independent Political Capital din Budapesta.

Trecerea de la Rusia la alte surse va cere Budapestei să îngroape securea războiului cu Zagreb. Ungaria a acuzat în mod constant Croaţia că impune taxe de tranzit exagerate asupra exporturilor sale, susţinând că acest lucru o împiedică să-şi schimbe furnizorii. Ţara mai afirmă şi că sistemul de conducte al Croaţiei nu este, din punct de vedere fizic, capabil să-i acopere necesarul de petrol — acuzaţii pe care vecinul său le respinge cu vehemenţă.

„Aceste acuzaţii sunt vechi şi... 100% neadevărate. Este doar o scuză pentru a continua să cumpere petrol rusesc”, a declarat ministrul croat al Economiei, Ante Šušnjar.

„Nu avem niciun obstacol în a furniza petrolul. Putem fi gata în câteva minute”, a spus el.

Dilema Ungariei apare în contextul în care preşedintele american Donald Trump este tot mai frustrat de Rusia, din cauza stagnării eforturilor de a obţine un armistiţiu în Ucraina. De asemenea, UE şi-a intensificat în ultimele luni campania de eliminare treptată a importurilor de energie din Rusia.

Pentru moment, Ungaria se străduieşte să obţină o excepţie de la sancţiunile lui Trump. Dar, dacă măsurile vor fi aplicate conform planului, Budapesta nu va avea de ales decât să apeleze la Croaţia.

Profituri sau preţuri

De când Vladimir Putin a ordonat pentru prima dată trupelor sale să intre în Kiev, acum mai bine de trei ani, Ungaria s-a opus vehement eforturilor de a rupe legăturile energetice istorice ale UE cu Rusia.

Când Bruxelles-ul a impus sancţiuni asupra petrolului rusesc în 2022, Ungaria şi-a folosit dreptul de veto asupra proiectului de lege până când a obţinut o excepţie pentru livrările prin conducta Drujba, care transportă petrol din Rusia prin Ucraina către Europa Centrală. De atunci, Budapesta a blocat în repetate rânduri încercările de a viza sectoarele nuclear şi al gazelor ale Moscovei.

În timp ce ponderea ţiţeiului rusesc în importurile de energie ale UE s-a redus de la 26% în 2021 la 3% anul trecut, Ungaria şi-a adâncit dependenţa — crescând de la 61% înainte de război la 86% în 2024.

În tot acest timp, Budapesta a susţinut constant că nu are alternativă.

Fiind o ţară fără ieşire la mare, principala opţiune a Ungariei este conducta Adria, care preia petrolul importat din porturile croate şi îl transportă prin ţară până în Ungaria. Însă Budapesta afirmă că majorările de tarife de tranzit impuse de Zagreb în ultimii ani — despre care spune că ar fi de cinci ori peste media europeană — ar provoca o creştere masivă a preţurilor interne.

Efortul Bruxelles-ului de a renunţa la energia rusească ar „distruge securitatea aprovizionării noastre energetice”, a avertizat luna aceasta ministrul ungar de Externe, Peter Szijjarto. Iar Croaţia, a spus el, „încearcă să profite de pe urma războiului din Ucraina.”

Dar experţii nu sunt convinşi. Aceasta este „o absurditate completă”, a spus Tamás Pletser, analist în domeniul petrolului şi gazelor la banca Erste, deoarece preţul final al carburanţilor în Ungaria nu este determinat de ţiţei, ci de combustibili mai scumpi, precum motorina, la preţul de referinţă mediteranean regional.

Astfel, atunci când creşte preţul ţiţeiului, acest lucru „nu are un impact major asupra preţurilor produselor finale”, a spus el. Totuşi, ar însemna „scăderea marjelor de profit” pentru principalul importator de petrol al Ungariei, MOL, şi venituri fiscale mai mici pentru Budapesta.

În realitate, „cel mai problematic aspect financiar al renunţării la petrolul rusesc este legat de... bugetul Ungariei”, a declarat Ilona Gizińska, expertă în probleme ungare la Centrul pentru Studii Estice, think tank care observă în prezent un deficit semnificativ. Nu există „voinţă politică” de a renunţa la petrolul rusesc, a spus ea, tocmai pentru că acesta este cu până la 30 de dolari pe baril mai ieftin decât sursele alternative.

Ministerul ungar de Externe a refuzat să comenteze. Un purtător de cuvânt al MOL a declarat că „principala preocupare este securitatea aprovizionării”, adăugând că Croaţia „şi-a dublat aproape” taxele de tranzit la sfârşitul anului 2022.

Această informaţie este un secret comercial şi, prin urmare, nu poate fi verificată; Croaţia respinge acuzaţiile.

„Taxele de tranzit sunt aceleaşi ca înainte”, a spus Šušnjar. Ele reprezintă doar „2%” din preţul final al petrolului, a adăugat el, şi se aplică „în mod egal tuturor partenerilor.”

Alţi membri ai blocului sunt de acord.

„Deseori nu primim o reprezentare obiectivă a faptelor din partea Ungariei”, a spus un diplomat al unui stat membru al UE, care a dorit anonimatul pentru a vorbi liber.

Probleme de capacitate

În ultimele săptămâni, disputa dintre Ungaria şi Croaţia s-a mai domolit.

„Ungaria va oferi întotdeauna Croaţiei respectul istoric pe care îl merită. Ne angajăm să detensionăm relaţiile”, a spus Orban după întâlnirea cu omologul său, Andrej Plenkovic, luna aceasta.

Dar cele două ţări continuă să se certe pe o problemă mai tehnică: dacă conducta Adria poate furniza suficient petrol Ungariei.

În timpul unui test efectuat luna trecută, importatorul de petrol MOL a susţinut că legătura a putut atinge nivelurile de flux necesare doar una-două ore, din cauza „problemelor tehnice.” JANAF, operatorul croat de stat al conductei, a reacţionat acuzând MOL că a cerut reducerea fluxului.

De atunci, cele două companii au avut mai multe runde de discuţii pentru prelungirea acordului de tranzit pentru conductă, care expiră la sfârşitul anului.

Dar „încă nu avem informaţii fiabile despre starea şi capacitatea acesteia,” a spus un purtător de cuvânt al MOL, adăugând că, deşi compania este „deschisă la reafirmarea” relaţiei cu JANAF, are nevoie „de un plan detaliat de întreţinere” privind conducta.

Preşedintele consiliului de administraţie al JANAF, Stjepan Adanić, a respins acuzaţiile.

„JANAF este pe deplin pregătită — din punct de vedere tehnic, organizatoric şi al tuturor celorlalte condiţii — să satisfacă cerinţele anuale totale ale Grupului MOL pentru ţiţei, echivalente cu 14,5 milioane de tone”, a declarat el.

„Fapt este că Grupul MOL beneficiază de o anumită reducere la achiziţia de petrol rusesc. Este în interesul lor comercial ca excepţiile de la sancţiunile europene... să continue cât mai mult posibil”, a spus Adanić.

Acum, Zagreb vrea ca Bruxelles-ul să intervină ca mediator.

„La următorul test tehnic, solicităm prezenţa Comisiei Europene” pentru a monitoriza rezultatele, a spus Šušnjar.

Executivul european nu a răspuns unei cereri de comentarii. Dar luna aceasta, comisarul european pentru energie, Dan Jørgensen, a declarat că este dispus să acţioneze ca „mediator” pentru „ţările care vor fi cele mai afectate” de eliminarea treptată a energiei ruseşti.

În cleşte

În ciuda protestelor sale, Budapesta va trebui acum să acţioneze rapid, fiind tot mai prinsă într-o situaţie strânsă.

Orban se va deplasa săptămâna viitoare în Statele Unite, încercând să obţină o excepţie de la sancţiunile lui Trump, care intră în vigoare pe 21 noiembrie.

Dar politicienii americani duri faţă de Rusia menţin presiunea. „Ungaria”, a avertizat senatorul american Lindsey Graham săptămâna aceasta, „dacă credeţi că nu urmărim eforturile voastre de a submina sancţiunile americane asupra petrolului rusesc, vă înşelaţi.”

În acelaşi timp, preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunţat luna trecută că executivul UE va propune noi tarife asupra petrolului rusesc, pentru a accelera eliminarea sa înainte de 2027.

„Sancţiunile... ar fi suficiente pentru a forţa Ungaria să se decupleze de la ţiţeiul rusesc”, a spus analistul Pletser. Iar tarifele „ar face hidrocarburile ruseşti necompetitive în raport cu alte surse”, a adăugat el, dacă vor fi aplicate.

Prin urmare, Budapesta va trebui să se împace cu Zagreb, care, pentru moment, rămâne deschisă cooperării.

„Croaţia este capabilă şi dispusă să sprijine Ungaria”, a spus Šušnjar.

Dar politicienii ungari trebuie acum „să decidă,” a adăugat el, „ori suntem membri ai Uniunii Europene... ori sprijinim agresiunea rusă”.