Turcia lui Erdogan, un război împotriva tuturor
alte articole
După ce procurorul public Mehmet Selim Kiraz – ce investiga dosarul tânărului de 15 ani Berkin Elvan, care a murit în urma unui atac poliţienesc cu gaze lacrimogene în timpul protestelor din vara anului 2013 împotriva distrugerii Parcului Gezi din Istanbul – a fost ucis de doi membri ai unei organizaţii de stânga, ilegale şi obscure, numită Frontul revoluţionar pentru Eliberarea Poporului (DHKP-C), întreaga situaţie a fost întoarsă împotriva mass mediei şi a opoziţiei din Turcia. Preşedintele turc, guvernul şi susţinătorii săi au lansat o campanie împotriva aproape a tuturor celor pe care guvernul îi consideră “duşmani”, susţine Nuray Mert într-un articol editorial la Hürriyet Daily News.
Prima victimă a fost aşa zisa mass media anti-guvernamentală, acuzată că ar fi susţinut teroriştii şi terorismul prin postarea sau printarea fotografiilor cu cei doi bărbaţi înarmaţi care l-au luat ostatic pe Kiraz. Campania guvernului s-a îndreptat ulterior către alte instituţii media şi partide de opoziţie, care aparent ar fi refuzat să îi numească pe membrii DHKP-C drept “terorişti”, şi în schimb au folosit cuvântul “militanţi”. Faptul că, în majoritatea cazurilor, mass media şi opoziţia au folosit ambii termeni nu a mai contat. Ziarele pro-guvern chiar au atacat personal anumiţi jurnalişti, le-au printat fotografiile şi au folosit în mod exagerat un limbaj care incită la ură. Mass media socială pro-guvern a intensificat şi mai mult atmosfera când a decis să atace în mod direct persoane, grupuri media, partide de opoziţie şi pe aleviţi.
După aceea, guvernul turc a început să creeze o legătură între acţiunea teroristă de la tribunalul din Istanbul, grupul DHKP-C şi protestele din 2013 împotriva distrugerii Parcului Gezi. În acelaşi timp, aleviţii au fost numiţi pioni ai “forţelor întunericului” împotriva guvernului.
Astfel, în concepţia guvernului şi a susţinătorilor săi, uciderea lui Kiraz reprezintă cea mai recentă dovadă a unui complot murdar organizat împotriva partidului de guvernament după protestele din Parcul Gezi şi după aşa zisa “lovitură de stat Gulenistă”. Conform viziunii, Güleniştii, social democraţii, kurzii, toatele elementele de stânga, “mass media anti-guvern” şi aleviţii fac cu toţii parte din acest complot.
Iar apoi mai sunt şi actorii internaţionali. În viziunea susţinătorilor guvernului turc, complotul are chiar dimensiuni internaţionale. Unii susţinători au declarat că acest complot face parte dintr-un joc desfăşurat de Iran în regiune pentru a provoca şiiţii şi aleviţii din Siria până în Yemen. Aceştia au mai susţinut că DHKP-C se află sub controlul regimului preşedintelui sirian Bashar al-Assad şi că iranienii au preluat controlul asupra acelui regim, făcând astfel o legătură între cele trei elemente.
Unii susţinători au declarat că un agent britanic a fost implicat în grupul terorist, în timp ce alţii au afirmat că ţările UE protejează DHKP-C, amintind de cazul unui alt asasin care, în urmă cu câţiva zeci de ani, a omorât un om de afaceri turc înainte să fugă în Belgia. Apoi mai sunt şi aceia care sugerează că până şi Statele Unite încă par să ezite să lupte împotriva grupurilor teroriste active în Turcia, conform Hürriyet Daily News.
Totul pare să fie un azil de nebuni, dar nu este vorba decât de ultima formă de suprimare politică existentă în Turcia, unde se desfăşoară o campanie de discursuri instigatoare la ură şi direcţionată împotriva tuturor formelor şi cercurilor opoziţiei
Totul pare să fie un azil de nebuni, dar nu este vorba decât de ultima formă de suprimare politică existentă în Turcia, unde se desfăşoară o campanie de discursuri instigatoare la ură şi direcţionată împotriva tuturor formelor şi cercurilor opoziţiei. Indiferent cât de iraţional este să acuzi atât de mulţi oameni de faptul că ar fi susţinători ai organizaţiei ilegale DHKP-C şi ca făcând parte dintr-un complot pe scară largă, se pare că funcţionează. Funcţionează deoarece chiar şi discuţia despre terorism are puterea de a teroriza societatea, în special dacă acea discuţie este susţinută de cei puternici din punct de vedere politic.
Cam aşa s-a derulat în ultima perioadă viaţa în Turcia.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
