Turcia arestează doi profesori aflaţi în greva foamei după ce şi-au pierdut locul de muncă

Nuriye Gulmen şi Semih Ozakca nu au mâncat de aproape 80 de zile şi greva lor a devenit un punct focal al opozanţilor guvernului tot mai autoritar al preşedintelui Recep Tayyip Erdogan.

Cei doi au fost arestaţi în această săptămână şi o instanţă a decis recent ca ei să fie ţinuţi în custodia autorităţilor până când vor fi acuzaţi de apartenenţă la o organizaţie teroristă, acuzaţii pe care ambii le neagă cu tărie.

Dar, din cauza zecilor de mii de arestări care au avut loc în Turcia de la lovitura de stat eşuată din vara trecută, există întârzieri enorme în sistemul judiciar. Gulmen, în vârstă de 35 de ani, şi Ozakca, de 28 de ani, vor aştepta probabil între 6 luni şi un an înainte să înceapă procesul.

În plus, în cursul zilei de miercuri au fost emise mandate de arestare pentru alţi 139 de angajaţi ai guvernului din Ankara, fiind suspectaţi că ar avea legătură cu mişcarea clericului islamic Fethullah Gulen, pe care Erdogan îl învinuieşte de organizarea puciului eşuat.

Ozakca, profesor la şcoala primară, şi Gulmen, lector universitar, au supravieţuit cu soluţii cu lămâie, zahăr şi sare de când au început greva foamei în luna martie. Ei au promis că vor continua greva în închisoare.

“Vom continua lupta până când vom ieşi victorioşi”, a declarat Ozakca.

Cei doi profesori se numără printre cele aproximativ 100.000 de persoane concediate din sectorul public în urma tentativei de lovitură de stat. De atunci, cei doi au apărut în mod regulat la protestele împotriva legilor privind starea de urgenţă, intrate în vigoare după evenimentele din 2016.

După ce s-a intensificat mediatizarea grevei celor doi profesori, procurorii i-au acuzat pe neaşteptate că sunt membri ai unei organizaţii teroriste, o acuzaţie folosită deseori împotriva opoziţiei ţării în ultimul an.

În timpul unei audieri preliminare desfăşurate marţi noaptea, procurorii i-au întrebat pe cei doi profesori dacă au fost plătiţi să intre în greva foamei şi i-au acuzat că încearcă să genereze tulburări de genul protestelor care au izbucnit în 2013 împotriva proiectului guvernului de a defrişa Parcul Gezi din Istanbul. Ulterior, protestele s-au îndreptat împotriva lui Erdogan.

Turcia are o istorie în ceea ce peiveşte hrănirea forţată a prizonierilor aflaţi în greva foamei, iar susţinători celor doi profesori se tem că autorităţile vor încerca să îi forţeze să consume mâncare dacă vor ajunge în pragul morţii şi pe cale să devină “martiri” ai opoziţiei.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a evidenţiat câteva incidente în care prizonierii turci au fost hrăniţi forţat, susţinând că hrănirea forţată poate reprezenta o formă de tortură.