Mişcare strategică: NATO deblochează un program care implică 40 de ţări
alte articole
Turcia, cea de-a doua armată ca mărime în NATO, s-a opus întregii cooperări cu Austria după ce Viena a cerut Uniunii Europene să suspende discuţiile privind aderarea Ankarei la blocul european.
Însă acest lucru a blocat un întreg program de parteneriat cu zeci de ţări care nu sunt membre NATO din Europa, Orientul Mijlociu şi Asia.
Dar luni, cei 28 de membri NATO au convenit să schimbe sistemul, astfel încât cooperarea “să fie planificată pe o bază individuală, şi nu colectivă”, a declarat un oficial al alianţei militare vestice care a cerut să rămână anonim.
“Acest lucru va reduce în mod substanţial riscul blocării cooperării cu partenerii de pretutindeni”, a declarat el.
Se estimează ca Turcia să îşi menţină vetoul privind participarea Austriei, au declarat unii oficiali.
Legăturile dintre Turcia şi Austria s-au deteriorat puternic după ce Viena a cerut Bruxelles-ului să suspende procesul de aderare al Turciei la UE din cauză că aceasta nu respectă standardele europene pentru drepturile omului şi democraţie.
Unele rapoarte media austriece l-au citat pe ministrul Apărării, Hans Peter Doskozil, afirmând că vetoul Turciei plasează “în pericol interesele privind securitatea Europei”.
Oficialul NATO a mai declarat că alianţa nu pune capăt cooperării sale cu Austria, care a fost un “partener îndelungat al NATO şi apreciem mult contribuţiile sale valoroase la securitatea noastră comună”.
“Sperăm că problemele bilaterale dintre Austria şi Turcia să fie soluţionate cât mai curând posibil”.
Programul NATO privind parteneriatele urmăreşte să consolideze interoperabilitatea, capacitatea şi bunăvoinţa părţilor implicate.
Ţările partenere nu semnează declaraţia NATO privind apărarea colectivă, dar aceste parteneriate sunt văzute ca un important semnal politic, de exemplu pentru ţări precum Georgia sau Ucraina care sunt prinse în dispute intense cu fostul lor stăpân din perioada sovietică, Rusia.
Austria a fost o ţară neutră de când un acord semnat în timpul Războiului Rece între Washington şi Moscova a stabilit statutul său actual.
Ankara a reluat discuţiile de aderare la UE în 2005 dar acestea s-au derulat foarte încet pe fondul unor temeri în Bruxelles legate de situaţia dificilă a drepturilor omului în Turcia.