Tsipras şi jocul de-a "Uite bailout-ul, nu e bailout-ul”

După ce în campania electorală făcea declaraţii războinice că va rupe toate acordurile cu UE şi va elimina toate programele de austeritate, liderul Syriza este pus acum faţă în faţa cu realitatea economică din ţară sa şi trebuie să găsească repede soluţii la probleme structurale precum evaziunea fiscală la scara largă. Alexis Tsipras nu recunoaşte însă că are nevoie de banii UE şi caută ţapi ispăşitori peste tot. Syriza foloseşte diversiunea cu sabotajul şi duşmanii externi pentru a abate atenţia de la problemele interne pe care nu ştie cum să le rezolve.

Timpul nu mai are răbdare cu noua putere de la Atena. Deja au avut loc primele proteste anti-guvernamentale împotriva ei pe motiv că nu au fost rupte memorandumurile cu troica. Tsipras a salutat prelungirea programului european de asistenţă financiară pentru Grecia cu încă patru luni şi a anunţat că va face reforme. Premierul grec s-a grăbit însă să anunţe că Grecia nu va cere un al treilea bailout, pachet de salvare financiară, troicii mult hulite. Declaraţia este clar orientată către electorat şi către radicalii din Syriza care-l critică pentru atitudinea prea soft în relaţia cu creditorii internaţionali. Tsipras se joacă de-a v-aţi ascunselea deşi ştie foarte bine că fără banii UE ţara sa va intra în faliment şi va trebui să părăsească eurozona.

Tot ce a câştigat Grecia este o amânare de patru luni, timp în care poate negocia cu creditorii, dar nu are cum să obţină o ştergere semnificativă a datoriei uriaşe pentru că şi statele europene trebuie să se justifice în faţa propriilor alegători pentru banii daţi pe salvarea Greciei. Indiferent cât de bun orator este Tsipras şi cum deghizează prin vorbe bailout-ul nr.3, nu există o altă alternativă pentru finanţarea Greciei.

Este foarte bine că premierul grec a declarat război celor care nu plătesc taxe niciodată, dar îmbunătăţirea colectării la buget şi schimbarea mentalităţilor va dura mai mult de patru luni. Mai există şi varianta introducerii unor taxe suplimentare pentru grecii cu averi mari, dar în rest ţara depinde tot de pieţele financiare, de extinderea termenelor de maturitate a bondurilor suverane şi de scăderea randamentelor la dobânzi pentru a se finanţa.

Prin urmare, Tsipras trebuie să găsească un echilibru între închiderea gurilor critice din propriul partid, calmarea populaţiei asmuţite împotriva austerităţii şi concesiile inevitabile pe care trebuie să le facă în plan extern. În loc să se concentreze pe găsirea de soluţii la problemele economice interne, noul premier încearcă însă în prezent să arunce vina asupra unor ţapi ispăşitori pentru a distrage atenţia populaţiei nemulţumite.

Intrigi şi conspiraţii

Alexis Tsipras a acuzat mai întâi Germania, apoi state precum Spania şi Portugalia, că încearcă să saboteze guvernul Syriza şi să-l răstoarne într-o conspiraţie cu opoziţia greacă, condusă de perdantul Antonis Samaras. Fostul premier criticase iniţiativa Syriza de a nu-i mai deţine pe imigranţii ilegali. "Noi ne mişcăm pe un câmp minat în Europa. Guvernele conservatoare ne-au subminat încă înainte ca să venim la putere, şi asta şi cu sprijinul lui Samaras. Voiau să ne sufoce financiar pentru a prăbuşi guvernul nostru de stânga", a declarat Tsipras în faţa colegilor săi de partid. Madridul şi Lisabona au respins însă aceste acuzaţii, premierul spaniol Mariano Rajoy arătând că ţara sa a susţinut bailout-ul Greciei.

Până la urmă Syriza foloseşte diversiunea cu sabotajul şi duşmanii externi cât şi teoriile conspiraţiei pentru a abate atenţia de la problemele interne pe care nu ştie cum să le rezolve. Imediat ce fonduri de pensii greceşti au refuzat să împrumute bani guvernului, un europarlamentar Syriza a pus această decizie pe seama unui puci orchestrat de armatori, jurnalişti şi opoziţie, menit să "slăbească guvernul de stânga şi să-l înlocuiască cu politicieni care ascultă orbeşte de ordinele Berlinului şi ale oligarhiei europene".

În ciuda acestor jocuri politice, devine tot mai clar că promisiunile nerealiste ale Syriza din campanie nu vor putea fi onorate, iar guvernul Tsipras va deconta nemulţumirea grecilor. Noua putere nu va putea obţine ştergerea datoriilor, ci va fi obligată să ceară un nou bailout şi să facă reforme dure şi nepopulare.

Tsipras trebuie să găsească un echilibru între închiderea gurilor critice din propriul partid, calmarea populaţiei asmuţite împotriva austerităţii şi concesiile inevitabile pe care trebuie să le facă creditorilor. În loc să se concentreze pe găsirea de soluţii la problemele economice interne, noul premier încearcă însă să arunce vina asupra unor ţapi ispăşitori pentru a distrage atenţia populaţiei nemulţumite.

Chiar dacă a renunţat la promisiunile legate de naţionalizări masive de bănci, spitale private, fabrici şi active strategice precum căi ferate, poştă, aeroporturi, serviciile de apă curentă, formaţiunea promite în continuare creşterea salariului minim şi a numărului de bugetari în condiţiile în care sectorul public rămâne prea mare şi ineficient, iar economia greacă continuă să aibă probleme de competitivitate. În plus, Syriza promitea curent gratuit pentru 300.000 de gospodării aflate sub pragul de sărăcie şi subvenţii alimentare pentru familiile fără venit.

Carismaticul Alexis Tsipras a ajuns salvatorul Greciei pe valul unui vot de protest masiv faţă de forţele politice ale establishmentului, care s-au arătat incapabile şi corupte, dar de la început s-a pus întrebarea dacă soluţiile sale de restructurare a datoriei şi promisiunile sale de creştere a protecţiei sociale sunt realizabile în actualul context sau sunt pure fantezii. În prezent, premierul grec este prins între promisiuni şi realitate pe de-o o parte, între popor, partid şi troică pe de altă parte.

Tehnica şantajului

Noul guvern de la Atena încearcă să iasă din această situaţie incomodă nu doar prin aruncarea vinei pe duşmani externi şi interni, ci şi prin folosirea şantajului. Pannos Kammenos, liderul Partidului populist Grecii Independenţi, aliatul Syrizei, a dat o bună mostră în acest sens, ameninţând UE că dacă nu acceptă condiţiile Atenei şi lasă ţara să intre în faliment, va permite unui val de imigranţi să intre în Europa şi aceştia vor primi documente de călătorie să ajungă la Berlin. Mai mult, dacă printre fugarii din Orientul Mijlociu sau Africa se vor găsi şi membri ai Statului Islamic, Europa va fi răspunzătoare pentru eventuale atentate din cauza poziţiei pe care a avut-o în chestiunea datoriei greceşti. Pe aceeaşi linie, ministrul grec de externe Nikos Kotzias a avertizat că Grecia ar putea deveni "poarta spre Europa pentru milioane de imigranţi şi mii de jihadişti", dacă se va prăbuşi din punct de vedere economic.

Recent şantajul s-a accentuat. Ministrul de finanţe Ianis Varufakis a ameninţat că Grecia ar putea convoca un referendum legat de politica fiscală şi de reforme sau alegeri anticipate în caz că ţările eurozonei resping planurile sale de reformă şi de eliminare a datoriei. Iar Tsipras a declarat ieri că Atena nu renunţă la cererea privind despăgubiri în valoare de 160 de miliarde de euro din partea Germaniei pentru crimele şi daunele produse în cel de-al Doilea Război Mondial de ocupaţia nazistă. Guvernul grec a ameninţat chiar că va confisca proprietăţi germane din ţară ca şi compensare pentru atrocităţile naziştilor din al Doilea Război Mondial.

Prin această ofensivă a şantajului, liderul Syriza încearcă să creeze o perdea de fum care să acopere un al treilea bailout care este inevitabil, oricum se va numi el. Şantajul, conspiraţiile, ţapii ispăşitori şi joaca de-a ”Uite bailout-ul, nu e bailout-ul” nu pot ascunde însă faptul că măsurile de reformă întârzie şi nu fac decât să îngreuneze situaţia Greciei.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.