Torţionarul comunist Ioan Ficior - un adevărat "călău" al deţinuţilor politici [motivare]

Judecătorii îl acuză pe cel de al doilea torţionar trimis în judecată în cei 26 de ani de la căderea comunismului că a făcut din colonia de muncă de la Periprava un adevărat centru de exterminare: "Regimul de detenţie elaborat şi aplicat de către inculpat a fost unul de natură să conducă la lichidarea fizică şi psihică a deţinuţilor".

"Faptele inculpatului s-au concretizat în tratamente inumane şi degradante aplicate cu regularitate, sistematic, timp de câţiva ani, atât direct cât şi prin subordonaţi, deţinuţilor politici încarceraţi şi aflaţi sub puterea sa, cărora le-au fost cauzate suferinţe fizice şi psihice puternice, prin înfometare, prin bătăi, prin privare de asistenţă medicală, prin umilinţe, prin ţinerea acestora în frig, în condiţii mizerabile, fără haine adecvate, fără igienă minimă.

Faptele inculpatului au constat şi în acte de tortură, atât fizică cât şi psihică, materializate în bătăi, izolări în condiţii inumane, împiedicarea contactului fizic şi a oricărui tip de contact cu familia, cu persoanele apropiate, supunerea la munci istovitoare, peste posibilităţile fizice ale organismului slăbit al unora dintre deţinuţi. În fine, faptele inculpatului au constat în acte de exterminare, prin uciderea în mod indirect a celor bolnavi, în lipsa acordării tratamentului medical vital pentru bolile de care aceştia sufereau", au arătat judecătorii.

Decesele erau zilnice, erau o obişnuinţă în acest loc şi nu constituiau o problemă, pentru că a doua zi, "patria avea o bucată de pâine în plus", aşa cum susţin unii martori că opina Ioan Ficior despre aceste evenimente.

"Din probele administrate a rezultat că Ioan Ficior a susţinut un regim de exterminare a deţinuţilor politici, prin măsuri abuzive, printr-o conducere anarhică, bazată pe lipsa de respect faţă de condiţia umană, de semenii săi aflaţi de fapt şi de drept sub puterea sa, prin înfometarea deţinuţilor, vinovaţi de altfel doar pentru că aveau o altă orientare politică, decât cea pe care sistemul încerca să o impună în forţă şi prin intimidare, prin bătăi şi umilinţe, prin lăsarea acestora fără ajutor medical, fără îngrijiri şi tratament.

Aşa cum rezultă din mărturiile foştilor deţinuţi politici dar şi din anumite rapoarte întocmite la vremea respectivă, inculpatul a luat măsuri şi decizii care depăşeau cu mult chiar şi politica oficială a statului, de pedepsire şi izolare a deţinuţilor politici, de reeducare a acestora, în spiritul democraţiei populare, din dorinţa de a-şi arăta devotamentul faţă de regim dar şi din proprie convingere, explicându-le deţinuţilor în repetate rânduri că ei sunt duşmanii poporului, că nu au venit în colonie pentru a trăi ci pentru a muri, aşa cum au relatat unii dintre aceştia", se arată în motivarea instanţei.

S-a dezbătut nu doar vinovăţia lui Ficior, ci a unui întreg sistem

"Gradul de pericol social concret al faptei este unul care în mod obiectiv, nu poate necesita aprecieri ample, având în vedere consecinţele produse - decesul a 103 persoane, maltratarea fizică şi psihică a multor altora, schilodirea sufletească şi morală a sute, mii de deţinuţi, urmările în plan social, familial, fizic, moral, pe care le-au suportat toţi foştii deţinuţi. Fără îndoială că infracţiunea prezintă un pericol social maxim.

Totodată, nu trebuie pierdut din vedere nici aspectul că, într-un anume sens, Curtea împărtăşeşte şi opinia apărării inculpatului, potrivit căreia, în cauză s-a dezbătut nu doar vinovăţia inculpatului ci a unui întreg sistem, a unui regim politic, a comunismului, însă vinovăţiile inculpatului şi ale sistemului care l-a promovat şi în numele căruia a comis faptele, pot fi disociate şi trebuie să fie disociate, pentru că în acest fel, oricine ar putea fi încurajat să comită fapte de o gravitate sporită şi abuzuri, ca exponent al unui sistem, la un anumit moment dat.

Pluralismul democratic, condiţia umană, demnitatea, libertatea, libertatea de opinie şi de orientare politică, libertatea de exprimare, integritatea corporală, sunt şi trebuie să rămână valori fundamentale, care trebuie să fie protejate, tocmai de aceea, fapte de genul celor comise de exponenţii regimului comunist, nu trebuie să rămână nepedepsite.

Societatea în ansamblu, tânăra generaţie trebuie să aibă reprezentarea limitelor în care oamenii pot dispune de viaţa altor oameni, trebuie să aibă reprezentarea sentimentului de dreptate împlinită, în fine trebuie să ştie să opresiunea, lichidarea vieţii unor oameni, pentru delictul de a nu fi de acord cu un regim politic este o crimă împotriva umanităţii şi ea trebuie să fie pedepsită", au precizat judecătorii.

La alegerea pedepsei, instanţa a avut în vedere şi trecerea unui interval nerezonabil de timp în care instituţiile statului au ales să tragă la răspundere vinovaţii şi facă dreptate puţinelor victime ale sistemului care încă supravieţuiesc.

"Din acest punct de vedere, deşi pedeapsa care s-ar fi cuvenit inculpatului faţă de gravitatea deosebită şi urmările infracţiunii sale, ar fi fost detenţiunea pe viaţă, totuşi, având în vedere tardivitatea cu care autorităţile statului au ales să demareze procedurile judiciare dar şi vârsta deosebit de înaintată a inculpatului, Curtea apreciază că aplicarea pedepsei închisorii, la maximul special al acesteia, este de natură să satisfacă toate scopurile pedepsei", a punctat instanţa.

Pentru a citi integral motivarea instanţei intraţi aici.