Cum au suferit femeile în comunism (video)

”În cazul partizanilor, femeile erau cele care înfruntau descinderile securităţii, care absorbeau uneori violenţele arbitrare”, a explicat Vasilescu, arătând că cifra de 3.802 nu este numărul definitiv, ci cel minim documentat, iar multe cazuri au fost camuflate sub aşa-zise infracţiuni de drept comun.

Majoritatea femeilor arestate proveneau din mediul rural şi aveau studii primare sau elementare, fiind urmate de cele cu studii liceale şi superioare. 2.860 de deţinute figurau ca fiind neînregimentate politic, următoarea categorie fiind cea a femeilor care făceau parte din Mişcarea Legionară. În categoria ”condamnate-internate” au fost incluse femeile care au suferit o internare în prelungirea unei condamnări, în timp ce în categoria ”prevenite-incerte” sunt incluse femeile ale căror fişe matricole penale indică doar prevenţia sau nu oferă alte date lămuritoare. O a treia categorie erau femeile internate administrativ. În lipsa unei condamnări sau a dovezilor suficiente pentru a se întocmi un dosar care să fie pretext pentru condamnare, acestea erau încarcerate în baza unui ordin al Ministerului de Interne.

Femeile deţinute politic ajungeau în primă fază în penitenciarul de tranzit de la Jilava, de unde erau trimise la penitenciarele de executare a pedepsei de la Mislea, în coloniile de muncă din Bucureşti şi împrejurimi, la Miercurea Ciuc, Văcăreşti, Arad sau Oradea. Cele mai multe au fost arestate în anul 1952.

Potrivit datelor prezentate de cercetătorul IICCMER, s-au înregistrat 16 decese în penitenciarul de la Miercurea Ciuc, care avea cel mai dur regim de detenţie, 15 la Văcăreşti şi 10 în alte locaţii nespecificate - în total 47 de femei murind în detenţie.

În privinţa deceselor pe categorii de vârstă, Constantin Vasilescu a arătat că cea mai tânără femeie a fost Procai Maria, 22 de ani, condamnată la 3 ani pentru “trecerea frontierei”: “a trecut frontiera în 1948 având bunici la Oradea, fiind bătrîni”. Cauza morţii a fost: peritonită şi TBC, potrivit datelor oficiale. Cele mai vârstnice decedate au fost Maier Clementina, 73 de ani, condamnată la 5 ani de închisoare pentru “uneltire”: “a găzduit o călugăriţă”; şi Bălăcioiu Ecaterina, 73 de ani, condamnată la 18 ani de temniţă grea.

”Este greu de explicat cum persoane tinere au decedat în penitenciar, uneori la câteva luni de la arestare. Dacă ar fi murit de bătrâneţe aşa cum spun torţionari precum Alexandru Vişinescu sau Ion Ficior ar fi trebuit să fie vorba despre persoane cu vârste de peste 60-70 de ani, ori lucrurile nu stau aşa. Din 1961-63 când încep decretele de graţiere, valul de arestări scade semnificativ. Totuşi în anii 70-80 foarte multe arestări erau camuflate sub tot soiul de acuzaţii de drept comun sau abuzuri psihiatrice”, a concluzionat cercetătorul IICCMER.

El a subliniat că cea mai grea sentinţă pronunţată în cazul unei femei a fost condamnarea la muncă silnică pe viaţă şi că nu au existat cazuri de femei condamnate la pedeapsa capitală. Au existat 18 astfel de cazuri, dar în 11 cazuri, sentinţa a fost redusă la 25 de ani de muncă silnică.

Din cele 3802 de femei, 1868 erau căsătorite, iar 1454 aveau copii. Toate femeile închise au fost urmărite de Securitate după eliberare prin dosare de urmărire informativă.