Teoria atomică, propusă de un înţelept indian acum 2.500 de ani

John Dalton (1766 – 1844), un chimist şi fizician englez, este persoana acreditată astăzi pentru dezvoltarea teoriei atomice. Totuşi, teoria atomului a fost dezvoltată şi formulată cu 2,500 de ani înainte de Dalton de un înţelept indian, pe nume Acharya Kanad, conform Ancient Origins.

Acharya Kanad s-a născut în anul 600 î.Cr. în Prabhas Kshetra, India, iar numele său real era Kashyap.

Într-o zi, pe când se afla într-un pelerinaj la Prayag, legenda spune că acesta a văzut mii de pelerini care împrăştiau orez şi flori pe străzi. Kashyap, fascinat de particulele mici, a început să adune boabele de orez. Când au văzut asta, pelerinii s-au adunat în jurul său, întrebându-l de ce aduna acele boabe pe care nu le culegeau nici măcar cerşetorii. Acesta le-a răspuns că, în ciuda faptului că boabele individuale pot părea fără valoare, mai multe boabe pot forma masa unei persoane, mai multe mese pot hrăni o familie iar întreaga omenire este alcătuită exact din mai multe familii. De aceea, în aceste condiţii, chiar şi un singur bob de orez este la fel de important ca celelalte bogăţii din lume. De atunci, oamenii au început să-l numească ”Kanad”, ”Kan” în sanskrită însemnând ”cea mai mică particulă”.

Mai târziu, Kanad şi-a continuat cercetările asupra lumii nevăzute şi a conceptualizat ideea celei mai mici particule. Apoi, a început să noteze ideile şi să le predea altora. Astfel, oamenii au început să-l numească ”Acharya”, sau ”profesorul”, iar de aici şi numele Acharya Kanad, sau profesorul de particule mici.

Concepţia lui Kanad despre Anu (atom)

Legenda spune că odată, Kanad mergea cu mâncarea în mână, rupând bucăţi din ce în ce mai mici, până când n-a mai putut crea alte bucăţi mai mici, acestea fiind deja prea mici. Kanad conceptualiza ideea unei particule ce nu putea fi divizată. Acesta a numit materia indivizibilă parmanu, sau anu (atom).

Învăţatul a propus ideea că această materie indivizibilă nu poate fi simţită prin niciun organ uman şi nici nu poate fi văzută cu ochii şi că o afinitate intrinsecă făcea un anu să se combine cu un altul. Când doi anu, care aparţineau unei clase de substanţe, erau combinaţi, rezulta o dwinuka (o moleculă binară). Dwinuka avea proprietăţi similare cu cei doi atomic părinţi, conform înţeleptului.

Kanad a sugerat că diferitele combinaţii de atomi produceau diferite tipuri de substanţe. Mai apoi, acesta a propus ideea că atomii puteau fi combinaţi în diferite moduri pentru a produce schimbări chimice în prezenţa unor altor factori, precum căldura. Acesta a dat ca exemplu pentru acest fenomen întărirea lutului pentru olărit şi coacerea fructelor.

În final, Acharya Kanad a fondat şcoala filozofică Vaisheshika unde a predat ideile despre atomi şi natura Universului. Acesta a scris o carte ce conţinea cercetările sale şi a devenit cunoscut drept ”părintele Teoriei Atomice”.

În Vest, teoria atomului a apărut în secolul V î.Cr. (coincidenţă sau nu cam în aceeaşi epocă) de la filozofii greci antici Leucip şi Democrit. Ipotezele conform cărora cultura indiană a influenţat-o pe cea greacă sau vice-versa - sau dacă ambele au evoluat independent - rămân încă subiect de dezbatere.

Se crede că Acharya Kanad a spus: ”Fiecare obiect al creaţiei este făcut din atomi, care mai departe sunt conectaţi între ei pentru a forma molecule”. Teoria sa despre atom a fost abstractă şi bazată pe logică - nu pe experienţă personală sau experimente. Dar, potrivit indiologului veteran australian A. L. Basham, ”erau explicaţii imaginative briliante ale structurii fizice a lumii, care, în mare măsură, se potriveau cu descoperirile fizicii moderne”.