Supravieţuitorii unui infarct miocardic pot renunţa în siguranţă la beta-blocante după un an (Studiu)

Un medicament pe care milioane de supravieţuitori ai unui infarct miocardic îl iau zilnic pentru tot restul vieţii ar putea să nu mai fie necesar de luat pe termen nelimitat, potrivit unui nou studiu amplu.

Studiul a constatat că întreruperea tratamentului cu beta-blocante în termen de un an de la un atac de cord nu creşte riscul unei persoane de a suferi un atac de cord ulterior sau de a muri din cauza altor boli cardiace.

Timp de decenii, a supravieţui unui atac de cord a însemnat adesea a lua un tratament pe durata întregii vieţi cu medicamente beta-blocante, dar medicii se întreabă acum dacă este într-adevăr necesară utilizarea acestui tratament pe termen nelimitat.

În practica actuală, mulţi pacienţi stabili rămân sub tratament cu beta-blocante timp de ani de zile doar din cauza unui infarct anterior, „în ciuda posibilelor efecte adverse şi a consumului de medicamente”, a declarat pentru The Epoch Times dr. Joo-Yong Hahn, cardiolog la Centrul Medical Samsung din Seul, Coreea de Sud, şi autor principal al studiului.

„În practica de astăzi, în care mulţi pacienţi sunt supuşi procedurilor de restabilire a fluxului sanguin şi măsurile de prevenţie secundară sunt puternice, ne-am aşteptat ca continuarea tratamentului cu beta-blocante pe termen nelimitat să ofere beneficii suplimentare limitate”, a adăugat Hahn.

Întreruperea tratamentului cu beta-blocante „nu este mai rea” decât continuarea acestuia.

Studiul, publicat în revista „The New England Journal of Medicine”, a urmărit 2.540 de pacienţi din 25 de centre din Coreea de Sud în perioada 2021-2023. Toţi participanţii luaseră beta-blocante timp de cel puţin un an după un infarct miocardic şi nu au suferit complicaţii cardiace ulterioare.

Cercetătorii au repartizat apoi participanţii în mod aleatoriu în două grupuri: unul care a întrerupt tratamentul şi altul care l-a continuat, urmărind evoluţia stării de sănătate a acestora pe o perioadă medie de 3,5 ani.

Beta-blocantele sunt medicamente care încetinesc ritmul cardiac şi scad tensiunea arterială prin blocarea adrenalinei şi a altor hormoni. De mult timp, acestea constituie un element fundamental al tratamentului post-infarct, fiind prescrise pentru a reduce riscul reapariţiei unui episod similar.

Cercetătorii au descoperit că rata principalului criteriu de evaluare – deces din orice cauză, un alt infarct miocardic sau spitalizare pentru insuficienţă cardiacă – a fost de 7,2% la cei care au încetat să mai ia beta-blocante, comparativ cu 9% la cei care au continuat să le ia.

Deoarece grupul care a încetat tratamentul a avut o rată de mortalitate mai mică, rezultatele au îndeplinit criteriile pentru a demonstra că întreruperea tratamentului nu a fost mai rea decât continuarea acestuia.

„La pacienţii stabili după un atac de cord, fără insuficienţă cardiacă - funcţie de pompare slăbită -, care au luat beta-blocante pe termen lung, întreruperea tratamentului cu beta-blocante nu a fost mai rea decât continuarea acestuia în ceea ce priveşte rezultatele majore”, a spus Hahn.

Întreruperea tratamentului cu beta-blocante nu a dus nici la rezultate mai proaste pentru alte afecţiuni cardiace, cum ar fi apariţia ritmului cardiac neregulat, modificări ale funcţiei cardiace, calitatea vieţii sau efecte secundare grave.

Cine poate lua în considerare întreruperea tratamentului

Nu toţi supravieţuitorii unui infarct miocardic sunt eligibili pentru întreruperea tratamentului. Pacienţii care sunt cei mai buni candidaţi pentru întreruperea tratamentului cu beta-blocante, a spus Hanh, sunt cei care sunt în mare parte sănătoşi. Aceşti oameni ar fi supravieţuit unui infarct miocardic, nu au insuficienţă cardiacă sau disfuncţie sistolică ventriculară stângă şi cei care suferă de efecte secundare din cauza utilizării beta-blocantelor, cum ar fi oboseala, ameţeli, ritm cardiac lent sau tensiune arterială scăzută.

Nimeni nu ar trebui să întrerupă tratamentul pe cont propriu. Dr. Carolyn Lam, cardiolog şi cofondatoare a Us2.AI, o companie specializată în imagistica cardiacă bazată pe inteligenţă artificială, care nu a participat la studiu, a afirmat că orice întrerupere a tratamentului trebuie să se efctueze sub supraveghere medicală.

„Doza ar trebui redusă treptat, pe parcursul câtorva zile sau săptămâni, în loc să se oprească brusc, pentru a reduce riscul de creşteri de recidivă ale ritmului cardiac sau ale tensiunii arteriale”, a declarat Lam pentru The Epoch Times.

În timpul şi după reducerea dozei, a adăugat aceasta, pacienţii ar trebui să monitorizeze câteva aspecte simple acasă, cum ar fi ritmul cardiac măsurat în stare de repaus, tensiunea arterială şi orice simptome noi sau agravate, inclusiv disconfort toracic, dificultăţi de respiraţie, palpitaţii, ameţeli sau umflături.

Lam a recomandat programarea unor vizite clinice de urmărire timpurie în primele 1-3 luni pentru a verifica semnele vitale, a evalua simptomele, a repeta o ecocardiogramă şi, atunci când este cazul, a efectua o ecocardiogramă pentru a se asigura că funcţia cardiacă rămâne intactă.

„Dacă tensiunea arterială creşte, ritmul cardiac este ridicat, angina revine sau apar aritmii după întreruperea tratamentului cu beta-blocante”, a spus ea. „Nu ezităm să reluăm sau să ajustăm terapia.”

Se preconizează modificarea ghidurilor

Constatările atrag deja atenţia comunităţii cardiologice mai largi, deoarece ghidurile actuale recomandă ca pacienţii să continue tratamentul cu beta-blocante după un atac de cord în mod permanent.

„Sunt convins că comitetele de elaborare a ghidurilor medicale din întreaga lume îşi vor revizui recomandările în lumina noilor dovezi privind momentul în care trebuie iniţiată şi întreruptă administrarea beta-blocantelor”, a declarat pentru The Epoch Times dr. Peter Kowey, cardiolog la Institutul pentru Cercetări Medicale Lankenau, profesor de medicină şi farmacologie clinică la Universitatea Thomas Jefferson, care nu a participat la studiu.

Kowey a adăugat că este de acord că o abordare individualizată este adecvată. „Însă nu ar trebui să pierdem din vedere beneficiile semnificative care decurg din utilizarea acestor medicamente la pacienţii care au nevoie de ele, în special cei cu disfuncţie ventriculară stângă semnificativă şi aritmii cardiace.”

Hahn a fost de acord că monitorizarea rămâne esenţială după întreruperea tratamentului. „În studiul nostru, tensiunea arterială şi frecvenţa cardiacă au crescut modest după întreruperea tratamentului”, a remarcat el.

Medicii ar trebui, de asemenea, să monitorizeze modificările forţelor fizice care guvernează fluxul sanguin, precum presiunea, viteza şi volumul în cadrul sistemului cardiovascular după întreruperea tratamentului cu beta-blocante şi „să se asigure că tensiunea arterială şi frecvenţa cardiacă rămân controlate în mod adecvat, ajustând alte terapii după cum este necesar”, a adăugat Hahn.

Studiul a avut unele limitări. Majoritatea participanţilor luaseră beta-blocante timp de câţiva ani înainte de întreruperea tratamentului, astfel încât nu este clar dacă rezultatele s-ar putea aplica celor care au luat medicamentul pentru o perioadă mai scurtă, sau cât de repede după un atac de cord este sigur să se întrerupă tratamentul.

Femeile şi pacienţii cu o funcţie cardiacă uşor afectată au fost subreprezentaţi, iar studiul a fost realizat exclusiv în Coreea de Sud, astfel încât sunt necesare cercetări suplimentare înainte ca rezultatele să poată fi aplicate la scară mai largă.

Sursa: Epoch Times SUA