Liu Zongyuan, mare maestru al prozei şi un guvernator generos

Liu Zongyuan (773 ~ 819 d.Hr.) a fost un poet şi scriitor celebru din perioada dinastiei Tang, şi unul dintre cei Opt Maeştri Măreţi ai Prozei din perioada dinastiilor Tang şi Song.

Liu şi-a luat examenul imperial la o vârstă fragedă. Fiind un om curajos şi integru, el a mai fost înzestrat şi cu o memorie foarte bună, memorând operele clasice pe care le citea. Atunci când ţinea un discurs, putea îmbina o gamă largă de cazuri istorice şi cadre statutare în mod eficient, astfel încât publicul îi admira cunoştinţele profunde. Datorită reputaţiei sale înalte, mulţi nobili au încercat să-l atragă în cercurile lor.

Însă după câţiva ani de activitate ca oficial în serviciul public la curtea imperială, el a jignit grupurile politice de la putere, fapt pentru care a fost retrogradat la o poziţie minoră într-o regiune îndepărtată. În timpul călătoriei spre acea regiune, a fost anunţat că retrogradarea continuă.

Eşuând în această carieră promiţătoare, ar fi putut să-i fie greu să ia calea talentului, dar Liu a hotărât să facă faţă problemelor, studiind din greu, iar poeziile şi operele sale literare au devenit şi mai rafinate. El nu a revenit la politica de la curte, dar s-a dedicat turismului bucurându-se de natură. Au fost multe istorioare despre el, însă două dintre ele au fost deosebit de emoţionante.

În acelaşi timp, a mai fost retrogradat şi unul dintre prietenii lui Liu, acesta fiind trimis într-o zonă aridă şi necivilizată, departe de capitală. Mama acestui prieten era prea în vârstă pentru a călători împreună cu fiul ei, iar pentru prietenul lui Liu ar fi fost extrem de dificil să-şi viziteze mama de la o distanţă atât de mare, Liu i-a scris o scrisoare împăratului în care l-a rugat să-i permită să facă schimb cu prietenul său, având dorinţa de a pleca el în zona mai izolată. În cele din urmă, împăratul a decis să-i acorde prietenului său locul mai bun. Această poveste nu a fost doar înregistrată în documentele istorice, dar a fost, de asemenea, inclusă în poeziile dinastiei Tang şi în alte opere literare.

După ocuparea postului din zona aridă şi izolată, Liu a observat că familiile sărace locale, adesea îşi amanetau copiii pentru bani. În cazul în care nu puteau plăti banii în ziua cuvenită, părinţii împreună cu copiii amanetaţi deveneau sclavii creditorilor. Liu a luat mai multe măsuri pentru a ajuta acele familii, şi i-a rugat pe cei bogaţi să le permită celor extrem de săraci, care nu aveau cum să câştige bani, să muncească pentru ei, ca alternativă a plăţii. Pentru acele familii, ai căror membri angajaţi în muncă se prăpădiseră, el plătea din propriul buzunar pentru a răscumpăra copiii amanetaţi. Astfel el a ajutat mai mult de 1.000 de familii, fiind recunoscut drept un guvernator generos.