Han Yu, strămoşul „mişcării prozei clasice”

Han Yu (768 – 824 d.Hr.) a fost un poet şi eseist celebru din perioada mijlocie a dinastiei Tang. El a avut o influenţă semnificativă asupra politicii şi literaturii, conducând reforma prozei cunoscută în istoria literaturii chineze sub numele „mişcarea prozei clasice”, împingând scriitorii departe de vanitatea populară înapoi la proza clasică chineză, axată mai mult pe conţinut şi claritate.

Han Yu era un om cu cunoştinţe vaste, sincer, prietenos şi pasionat, fiind pe larg sprijinit în cercul literar. Datorită efortului său perseverent, stilul ostentativ al literaturii a fost treptat înlocuit de proza clasică.

Cu toate acestea, personalitatea sinceră a lui Han i-a provocat tensiuni cu eunucii puternici şi oficialii imperiali, iar cariera sa la curtea imperială a luat o întorsătură tumultoasă.

În acele timpuri, budismul şi taoismul erau la fel de populare, iar împăratul credea că pacea şi prosperitatea naţiunii poate fi binecuvântată dacă falanga lui Buddha (un os din degetul lui Sakyamuni) era adusă regulat la ceremoniile religioase de la curtea imperială, organizate cu mare fast. Han i-a scris o scrisoare împăratului, criticând cheltuielile generoase pentru închinarea în faţa falangei. Scrisoarea l-a înfuriat pe împărat, astfel încât, Han a fost imediat retrogradat într-o zonă îndepărtată şi pustie.

Poemul adresat nepotului său, care l-a văzut plecând pe furtună a devenit clasic. Sensul poemului este explicat în cele ce urmează.

Totul s-a întâmplat în această dimineaţă, în timp ce mă îndreptam spre curtea imperială, pentru a-i prezenta opinia mea împăratului.

Încă nu a amurgit, dar eu sunt în exil, spre un loc pustiu, aflat la mii de kilometri de capitală.

Riscându-mi viaţa, am păşit înainte, pentru a-mi exprima opinia sinceră în faţa împăratului, din cele mai bune intenţii pentru dinastia noastră.

Norii au ascuns drumul din faţa munţilor, în timp ce furtuna de zăpadă îmi opreşte calul din mers.

Nepotul meu a mers cu mine tot drumul pentru a-şi lua rămas bun, cel puţin îmi va putea aduce oasele înapoi acasă, dacă voi muri în miasma râului.

În viaţa lui, Han Yu a pledat pentru “strigătul dreptăţii” şi a sprijinit public scriitorii pentru a înregistra nedreptatea socială în operele lor. Din punctul său de vedere, moralitatea şi emoţia autorilor ar trebui să se reflecte pe deplin în lucrările lor, astfel fiind şi experienţele personale ale scriitorilor. Cu alte cuvinte, un articol bun reflectă buna moralitate a autorului. De aici şi expresia: “spiritele articolelor sunt la fel cu cele ale autorilor.”