Studiu: Un faraon egiptean ar putea fi cel mai vechi caz de „gigantism” din lume
alte articole
Rămăşiţele unui faraon, care se crede că aparţin regelui Sanakhtis, reprezintă cazul cel mai străvechi de gigantism descoperit vreodată pe Pământ, potrivit unui nou studiu. Gigantismul este o afecţiune care provoacă o creştere excesivă sau anormală atunci când organismul produce o secreţie exagerată şi nemodulată de hormon somatotrop, datorată de cele mai multe ori unei tumori hipofizare şi mai rar unei hiperplazii hipofizare cu debut înaintea închiderii cartilagiilor de creştere, ceea ce explică persistenţa creşterii în lungime a scheletului şi după 16-18 ani.
Într-un studiu publicat în The Lancet Diabetes & Endocrinology, cercetătorii au analizat resturi de schelete descoperite în 1901 într-un mormânt de lângă Beit Khallaf, Egipt. Nu este clar cui a aparţinut mormântul, dar după ce au fost găsite fragmente de basorelief cu numele de Sanakhte se bănuieşte că ar fi mormântul acestuia.
Sanakhte, cunoscut şi ca Nebka (în gr. Mesochris), a fost primul faraon al celei de a III-a dinastii a Egiptului Antic (2686 î.Hr.-2668 î.Hr.).
Scheletul faraonului era de aproximativ 1,87 m înălţime. Este mult mai mare decât alţi egipteni, care, la rândul lor, în mod normal, ajungeau la înălţimi de aproape 1,65 m.
Coautorul studiului, egiptologul Michael Habicht, împreună cu colegii săi de la Institutul de Medicină Evolutivă de la Universitatea din Zurich, au examinat craniul şi oasele presupusului rege Sanakhte, raportează Live Science.
Potrivit lui Habicht, oasele lungi sunt o dovadă de „creştere exuberantă, semne clare de gigantism”. „Presupusul Sanakhte, probabil suferea de gigantism, fiind cu adevărat cel mai vechi caz cunoscut la nivel mondial”, au scris autorii studiului.
„Deşi regii erau mult mai înalţi decât plebeii, presupusul Sanakhte a fost mult mai mare decât alţi membri ai casei regale”, spune studiul.
De asemenea, studiul a indicat că această condiţie nu a fost asociată cu izolarea socială, deoarece a fost îngropat cu onoruri într-un mormânt mastaba de elită, un tip de mormânt egiptean antic.
Din moment ce regii egipteni se hrăneau, probabil, cu cea mai bună mâncare şi aveau, în general, o sănătate mai bună decât agricultorii din acele timpuri, era normal să fie un pic mai mari decât media, relatează Live Science.
Dar cercetătorii admit că resturile de 1,87 m înălţime sunt chiar mai mari decât cele ale faraonului Ramsses al II-lea, înregistrat ca fiind cel mai înalt faraon din Egiptul antic, care avea doar 1,75 metri înălţime, a spus Habicht.
Deşi cercetătorii recunosc că „Nu este clar dacă rămăşiţele aparţin de fapt regelui Sanakhte”, posibilul caz medical de gigantism „are o mare valoare, deoarece ar putea fi cel mai vechi caz cunoscut”.
Potrivit Newsweek, oamenii de înălţime mică şi piticii aveau funcţii speciale de autoritate şi se credea că posedă daruri cereşti. Acest nou studiu ar putea dezvălui mai multe despre modul în care era societatea din Egiptul antic.
„În timp ce oamenii de înălţime mică erau preferaţi în Egiptul antic, în special în perioada dinastiilor timpurii, nu avem înregistrări ca oamenii foarte înalţi să fi avut vreo preferinţă sau un dezavantaj social deosebit”, au scris cercetătorii.
Mai multe informaţii: Newsweek: Ancient Egiptian Pharaoh Is World’s Oldest Case of Gigantism, The Lancet Diabetes & Endocrinology: Oldest case of gigantism? Assessment of the alleged remains of Sa-Nakht, king of ancient Egipt
