Stresul v-ar putea îngreuna efortul de a scăpa de grăsime

Stresul cronic poate stimula producerea unei proteine care apoi blochează o enzimă ce descompune ţesutul adipos din organism, sugerează studiile recente.

Rolul acestei proteine, numită betatrofină (betatrophin), o aduce din nou în atenţia cercetătorilor, aceştia aclamând-o odată ca pe o descoperire în tratamentul diabetului zaharat, dar care, mai târziu a fost considerată ineficientă.

În timp ce proprietăţile cel mai recent descoperite ale betatrofinei nu au fost încă testate într-un cadru clinic, cercetătorii afirmă că descoperirile lor pot avea implicaţii asupra oamenilor.

"Betatrofina reduce capacitatea organismului de a descompune grăsimile, subliniind o legătură între stresul cronic şi creşterea în greutate", afirmă Li-Jun Yang, profesor de patologie, imunologie şi medicină de laborator din cadrul Universităţii din Florida.

În studiul de faţă, şoarecii testaţi care se confruntă cu stres metabolic au produs semnificativ mai mult betatrofină, şi procesele de ardere ale grăsimilor normale au încetinit semnificativ. Aceste observaţii sunt semnificative, deoarece evidenţiază mecanismele biologice care leagă stresul, betatrofina şi metabolismul grăsimilor, afirmă Yang.

Betatrofina a entuziasmat lumea ştiinţifică în 2013, atunci când un studiu condus de Universitatea Harvard a sugerat că proteina ar putea creşte numărul celulelor beta producătoare de insulină la persoanele cu diabet zaharat, dar studiile ulterioare au ajuns la concluzia că aceasta nu a avut un astfel de efect.

Acum, se pare că betatrofina are un rol important, dar mai puţin celebru: rezultatele cercetărilor furnizează dovezi experimentale că stresul îngreunează descompunerea grăsimii corporale.

Stresul uşor pe termen scurt, poate ajuta oamenii să aibă performanţe mai bune şi să treacă prin situaţii dificile, însă stresul pe termen lung poate fi cu mult mai dăunător

După cum s-a raportat în cadrul studiului, betatrofina duce la arderea într-o proporţie mai mică a grăsimii, deoarece suprimă lipaza (o enzimă care descompune grăsimea stocată) la nivelul ţesutului adipos.

Experimente pe celule derivate din şoareci şi oameni au fost folosite pentru prima oară pentru a stabili rolul betatrofinei în reglarea ţesutului adipos, afirmă Yang. Apoi, cercetătorii au studiat modul în care nivelurile betatrofinei au crescut în timp ce şoarecii au experimentat stres de mediu şi metabolic. Ambele tipuri de stres au sporit producţia de betatrofină în ţesutul adipos şi ficat. Această constatare a stabilit că betatrofina este o proteină legată de stres.

Cu toate că cercetătorii încă nu au testat efectul betatrofinei asupra metabolismului lipidic la om, noile descoperiri, publicate în Jurnalul Medical BBA Molecular and Cell Biology of Lipids, oferă un alt motiv pentru care reducerea stresului poate fi benefică: în timp ce stresul uşor pe termen scurt poate ajuta oamenii să obţină performanţe mai bune şi să treacă prin situaţii dificile, stresul pe termen lung poate fi cu mult mai dăunător.

"Stresul te face să acumulezi mai multă grăsime, sau cel puţin încetineşte metabolismul grăsimilor. Acesta este încă un motiv pentru care este bine să rezolvăm situaţiile de stres şi să urmăm o viaţă echilibrată ", notează Yang.

Acest articol a fost publicat iniţial de University of Florida Republicat prin Futurity.org sub Creative Commons License 4.0