Cum ne protejăm împotriva virusului herpes

Conform unui nou raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), două treimi dintre persoanele sub 50 de ani din întreaga lume sunt purtători ai virusului herpes, o infecţie extrem de contagioasă.

Mai mult de 3,7 miliarde de oameni sub 50 de ani sunt infectaţi cu virusul herpes simplex (HSV-1) care provoacă leziuni herpetice, iar aproximativ 417 milioane de oameni cu vârste cuprinse între 17 şi 49 de ani sunt infectaţi cu o altă formă a virusului (HSV-2), care este asociată cu deteriorarea pielii în jurul organelor genitale.

Deşi în mod tradiţional se crede că numai HSV-2 poate provoca leziuni şi infecţii la nivelul organelor genitale, s-a remarcat, în ţările dezvoltate, o creştere de ulcere genitale cauzate de HSV-1. Această tendinţă are o explicaţie: accesul la educaţie şi la informaţie duce la o îmbunătăţire a stării de sănătate a copiilor, incidenţa herpes în copilărie fiind redusă, dar riscul de infecţie creşte odată cu vârsta adultă.

Cei mai mulţi oameni contractează virusul HSV-1 în contact cu pielea, fie că este vorba de copii sau adulţi. HSV-2 este, de obicei transmis sexual.

Cauzele herpesului

Cercetătorii de la universitatea de Edinburgh au descoperit de ce oamenii au herpes. După cum se ştie, unor oameni virusul le provoacă leziuni persistente şi recidive, în timp ce alţii nu se îmbolnăvesc deloc. Potrivit statisticilor, herpesul afectează una din cinci persoane iar 40% din oamenii care sunt purtători de viruşii herpes, deseori suferă de crize acute.

Oamenii de ştiinţă explică aceasta printr-o mutaţie genetică ce are ca urmare incapacitatea sistemului imunitar de a face faţă virusului.

În cadrul studiului, cercetătorii au analizat mii de gene, cu scopul de a determina care anume produc proteinele de care are nevoie sistemul imunitar al organismului pentru a preveni activitatea virusului. Apoi au studiat mostre de sânge de la voluntarii care au herpes şi au constatat că într-una dintre gene - IL28B - a avut loc o mutaţie.

Aceeaşi genă este responsabilă pentru hepatita C. În cazul genei mutante, tratamentul clasic al pacienţilor cu hepatită, care au gena "schimbată", va fi ineficient.

Deşi de cele mai multe ori nu apar semne şi simptome de herpes, acest lucru nu înseamnă că virusul nu este prezent în organism. Virusul poate rămâne latent timp de mai mulţi ani, dar poate fi activat rapid prin schimbări hormonale, stres, oboseală sau deficienţe ale sistemului imunitar.

În prezent nu există un tratament specific pentru acest virus. Există medicamente antivirale pentru a ajuta la reducerea severităţii şi frecvenţei simptomelor, dar acestea nu pot vindeca infecţia. Cele mai multe persoane afectate de herpes folosesc, de asemenea, calmante pentru a scăpa de disconfort şi mâncărime.

Cu toate acestea, se pot încerca câteva remedii naturale

Spre exemplu uleiul de măsline sau uleiul esenţial de lavandă, care au efecte antivirale şi antiinflmatoare, previn formarea de vezicule (băşici cu lichid) şi furnizează antioxidanţi, ameliorând durerea şi mâncărimea.

Bicarbonatul de sodiu, de asemenea, ameliorează durerea. Se poate trata zona afectată aplicând un tampon de vată înmuiat în bicarbonat.

Ceaiul negru conţine o cantitate mare de tanin, care poate reduce inflamaţia, fiind un agent antiviral natural. Se aplică pe zona afectată un pacheţel de ceai negru, după ce a fost pus în apă fierbinte, proaspăt preparat, timp de 5 minute.

Aloe vera este adesea folosită pentru a calma durerea de arsuri solare, dar, de asemenea ajută la ameliorarea herpesului. Puteţi folosi gelul de aloe vera storcând conţinutul frunzelor sale proaspete direct pe zona afectată. Acest lucru poate calma durerea şi reduce inflamaţia.

Pe această listă pot fi introduse şi afinele. Fitonutrienţii obţinuţi din afine sunt eficienţi împotriva virusului herpes simplex (HSV-2), care produce herpesul genital.

Usturoiul este eficient împotriva bacteriilor, dar este, de asemenea, fără milă împotriva viruşilor. Usturoiul omoară direct mulţi viruşi, inclusiv ai gripei, herpesului, stomatitei veziculoase şi citomegalovirus. Acesta poate fi administrat pe cale orală sau prin spălarea rănii cu un compus preparat din trei căţei de usturoi zdrobiţi într-un litru de apă.