Stramosii primitivi ai elefantilor erau semiacvatici

Stramosii primitivi ai elefantilor din zilele noastre locuiau in mlastini in urma cu 40 de milioane de ani, potrivit unui studiu realizat pe fosile de cercetatorii britanici, publicat in Proceedings of the National Academy of Sciences, informeaza telegraph.co.uk.

Cercetatorii de la Universitatea Oxford au analizat stilul de viata a doua specii de elefanti primitivi - ordinul proboscidienilor -, Moeritherium ("bestia din lacul Moeris") si Barytherium. Aceste doua specii aratau ca niste versiuni mai suple ale elefantului asiatic de astazi si au trait in urma cu 37 de milioane de ani in zona unde astazi se afla desertul Fayum din Egipt.

Analizele izotopilor din smaltul dintilor unui Moeritherium - un animal putin mai mare decat un hipopotam pigmeu, care avea mai degraba o buza superioara agatatoare, asa cum au tapirii, decat o trompa clasica - au scos la iveala faptul ca animalele erau semiacvatice, petrecandu-si ziua in apa si mancand plante proaspete din balti, intr-o perioada in care vremea era mai umeda, iar vegetatia mai bogata.

"Stiam din analizele moleculare ca elefantii moderni au un stramos comun cu sirenienii, precum lamantinii", a spus Alexander Liu, de la departamentul de Stiinte ale Pamantului din cadrul Universitatii Oxford, coordonatorul studiului.

Cercetatorii stiau de mai multa vreme ca elefantul ar putea avea un stramos cu un stil de viata semiacvatic, insa au dorit sa stie daca Moeritherium sau Barytherium era respectivul stramos.

Din nefericire, s-au descoperit putine schelete ale acestor elefanti primitivi, iar cercetatorii au preferat sa analizeze dintii acestora pentru a afla cum au trait aceste animale.

Liu, impreuna cu colegii sai, Erik Seiffert, de la Universitatea Stony Brook, si Elwyn Simons, de la Centrul Duke, din Statele Unite, au analizat proportiile izotopi de oxigen si de carbon din smaltul dintilor. In timp ce izotopii de carbon ofera indicii despre dieta animalelor, izotopii de oxigen descoperiti in dinti provin din surse de apa locale, iar variabilitatea acestora in cadrul populatiilor de mamifere ofera date despre mediul in care au trait animalele, in cazul Moeritherium fiind vorba de unul semiacvatic. In ceea ce priveste Barytherium, rezultatele au fost neconcludente, dar nu au exclus posibilitatea ca si acesta sa fi fost un iubitor de mlastini.

Liu a declarat ca urmeaza sa faca studii similare care sa determine momentul in care alti stramosi ai elefantilor au decis sa se mute pe uscat.