Spre Everest: viaţa grea a copiilor şerpaşi plătiţi cu 7 euro pe zi

Exploratorii care se opresc în Valea Khumbu înainte de a se apropia de giganţii din Himalaya ca Everest, Nuptse şi Lotse pot vedea cu ochii lor condiţiile grele în care se poate face educaţia în aceste văi, unde cei câţiva profesori care predau vin tocmai din Katmandu (atunci când se efectuează zborurile), precum şi lipsa materialelor pentru şcoală. Mulţi alpinişti au ajutat copiii din Namche Bazar şi din satele din apropiere. Dar este prea puţin pentru sărăcia cu care se confruntă aceste zone.

„Sirdarul” Kami din Namche Bazar, adică cel care angajează transportatorii de expediţii în Valea Khumbu are în faţă un rând lung format din copii în faţa biroului său. Sunt aproape toţi copii (chiar şi în vârstă de 14 ani) care în ​​timpul vacanţelor şcolare, ca în aceste zile când are loc festivalul hindus din Da Sui, încearcă să câştige câteva rupii. Ei provin, ca toţi ceilalţi transportatori din Khumbu, din satul Sotang, din Okhladung şi din zona de Solu. Toate acestea sunt localităţi situate mai jos de valea Lukla, de unde cu 30 de ani în urmă plecau persoanele care făceau trekking spre Everest.

Marele festival hindus din Da Sai va dura până la 16 octombrie, iar şcolile elementare şi liceele sunt deja închise. Mai mult de o săptămână de vacanţă pentru copiii nepalezi, inclusiv cei de pe valea Khumbu obişnuiţi de la o vârstă fragedă să facă faţă condiţiilor foarte dificile de trai. Şcolile publice primare şi secundare se luptă să supravieţuiască din cauza lipsei de fonduri publice.

Creşterea rapidă şi dezordonată a Nepalului produce mai multe efecte secundare nedorite.

Nepalul a devenit deja un iad din punct de vedere al poluării mediului, iar construirea aeroportului Hillary Tenzing din Lukla a tăiat acele sate din circuitele turistice. Pentru a supravieţui, localnicii se îndreaptă spre Lukla sau Namche Bazar şi se oferă "caporalilor" locali. Până în urmă cu câţiva ani salariul zilnic era de 850 de rupii pe zi, ceva de genul 7 dolari sau 5 euro. Acum, baza de plată pentru o zi în Lukla cu 30 de kilograme de greutate pe umeri este de 1.000 de rupii. În această perioadă, operatorii de transport care transportă pe munte bateriile FIAMM şi celule solare pentru a le înlocui pe cele vechi ale laboratorului Comitetului ştiinţific Everest K2 CNR, se încarcă cu greutăţi care cântăresc cel puţin 45 de kilograme. Iar plata se ridică la 1.500 de rupii.

Sirdarul Kami asigură că angajează băieţii tineri numai după ce aceştia au fost puşi la încercare. Aici lucrează şi femeile din localitatea Sotang, dar ele sunt în număr mic (5 %). Pe parcursul drumului, în timp ce occidentalii dorm şi mănâncă în lojă, şerpaşii sunt găzduiţi în casele agricultorilor din zonă iar sirdarul plăteşte pentru mesele lor. Singurul lucru pozitiv pe care Kami îl subliniază este faptul că transportatorilor le sunt recunoscute trei zile de plată suplimentară pentru a reveni la vale din Lobuchela Lukla. Pe aici se gândeşte în acest fel.