Soarta premierului Ciolacu în mâinile USR? Scenarii pentru moţiune. "Poate să devină parte a unui nou proiect politic"
USR a înclinat decisiv balanţa în cazul demisiei preşedintelui Klaus Iohannis, iar acum urmează moţiunea de cenzură contra Guvernului Ciolacu. Cum va "juca" partidul condus de Elena Lasconi şi care ar putea fi consecinţele? Aceasta a fost una din temele abordate în podcastul "THIS IS THE STORY" realizată de Tudor Muşat, la care au participat jurnaliştii Sebastian Zachmann, de la Prima News, şi Silviu Sergiu, de la Independent News
Tudor Muşat: Preşedintele Iohannis a demisionat, a plecat din funcţie mai târziu decât ar fi fost normal, din cauza situaţiei cu anularea turului întâi, dar mai devreme decât zicea el însuşi până acum că ar fi cazul. Ce să fi determinat această plecare precipitată? Cum va influenţa competiţia electorală? Ce jocuri se fac în acest moment? Şi, marea întrebare, va fi oprit Călin Georgescu să candideze? De ce a ales, acum, Klaus Iohannis să iasă pe uşa de urgenţă?
Sebastian Zachmann: N-a ales, au ales alţii pentru el, şi cu atât mai dureros pentru Klaus Iohannis e că au ales liderii coaliţiei de guvernare, coaliţie girată de preşedintele Klaus Iohannis, instalată în funcţie de preşedintele Iohannis. Şeful statului a ratat şansa să iasă cu demnitate sau, mă rog, "nemţeşte", i-am putea spune, din această funcţie. Asta s-ar fi întâmplat dacă ar fi demisionat între Crăciun şi Revelion, când lumea nu era foarte doritoare de politică, mai degrabă stătea în jurul mesei.
Aveam un guvern instalat, aveam un premier cu puteri depline, aveam un Parlament validat de electorat, aveam aleşi preşedinţii celor două camere, deci această joncţiune dintre Iohannis şi Bolojan ar fi putut foarte uşor să se consume spre finalul anului trecut, iar Iohannis să ofere românilor şansa unui început de an calendaristic, dar şi politic. Şi nu am mai fi avut tensiunea din zilele acestea şi presiunea din Parlament.
Tudor Muşat: Păi bun, acum eu înţeleg că Iohannis voia să mai stea sub pretextul acestei evitări a crizei. Dar ce l-ar fi grăbit acum? S-a prins că e un demers de succes ăsta al suspendării, asta e ideea? Şi că vor vota chiar şi cei din coaliţia majoritară?
Silviu Sergiu: Da, fix despre asta e vorba şi mai e şi o latură meschină a situaţiei. Şi-ar fi pierdut privilegiile de fost şef de stat. Şi astea sunt foarte importante pentru Klaus Iohannis. A demonstrat de-a lungul timpului lucrurile acestea. Am înţeles totuşi că va avea suficient bun-simţ să nu se mute în vila de la Aviatorilor, pe care o pregătiseră cu milioane de euro.
Tudor Muşat: Păi oricum, două premiere am bifat cumva. E preşedintele care, după cei doi ani de mandat, mai rămâne în funcţie după cele două mandate, dar în acelaşi timp pleacă prin demisie, totuşi.
Sebastian Zachmann: Da, povestea e mai complicată şi ce mi se pare mie îngrijorător, ca suporter politic, om care urmăreşte meciul de pe margine, de la tribună, de la lojă uneori, e că această coaliţie de guvernare, deşi nu avea o majoritate care să-i permită relax guvernamental, n-a avut un plan, n-a gândit un plan pe mai mulţi paşi înainte. Ei au plecat de la premisa că până în luna mai nu se poate întâmpla nimic. Că au stabilit data alegerilor, că Iohannis a rămas acolo, tot repetând la nesfârşit această frază goală de conţinut: "Am învăţat lecţia alegerilor din luna noiembrie."
Păi ce aţi învăţat din lecţia alegerilor, pentru că premierul e acelaşi Marcel Ciolacu, coaliţia de guvernare era formată din aceleaşi partide, preşedintele era acelaşi de 10 ani plus, deci trebuiau să se aştepte, orice student de anul întâi de la ştiinţe politice şi-ar fi dat seama că va urma o perioadă de turbulenţe sociale şi politice. Însă nu, liderii noştri, aceşti mari oameni de stat "experimentaţi" – aşa se spune, experimentaţi – au plecat de la premisa: lasă că avem majoritate şi nu se strâng suficiente semnături, ceilalţi – blocul suveranist – nu are forţa politică să-l răstoarne pe Iohannis şi nici să treacă o moţiune de cenzură.
Ei bine, ce am văzut? Am văzut că o treime din Parlament a fost suficient să se strângă laolaltă, să formeze un bloc, un monolit şi să învingă şi majoritatea parlamentară, să-l trimită şi pe Iohannis acasă. Şi aici e o paranteză, dar cu multe semne de întrebare pentru liderii coaliţiei de guvernare. Când au văzut că SOS, AUR şi POT stau împreună şi cu greu pot fi dezlipiţi, au încercat să racoleze la bucată. Vechea meteahnă, ştim cum arată fenomenul traseismului din ’90 până astăzi. Au început să rupă câţiva de pe la SOS România, de la POT, astfel încât să le şubrezească ideea şi puterea de a cere suspendarea preşedintelui.
Şi în acel moment a intervenit USR decisiv. Acela a fost momentul în care USR a avut de ales. Se alătură punctual blocului suveranist împotriva lui Klaus Iohannis, cu toate riscurile de rigoare, sau rămâne un arbitru mai mult decât neutru, rămâne în afara jocului politic, poziţionându-se de partea guvernului, de partea partidelor de guvernare, care, apropo, n-au vrut cooptarea USR în blocul puterii.
Şi iată că am ajuns în situaţia în care liderii coaliţiei de guvernare să meargă, să bată la uşa preşedintelui şi să-i spună: "Domnule preşedinte, nu se mai poate face nimic."
Tudor Muşat: Păi da, numai că "nu se mai poate face nimic" pentru că au decis, probabil, şi unii de la PSD şi PNL să voteze. Era un val care nu mai putea fi oprit. Chiar şi cu USR-ul lipit la acest pol izolaţionist-populist nu se formase majoritatea necesară, se formase pentru depunerea semnăturilor o treime, dar doar atât.
Sebastian Zachmann: Dar mai era nevoie de câteva voturi, o mână de voturi, 5 voturi, 10 voturi, care s-ar fi strâns acolo. Pentru că vedem, Victor Ponta încearcă să coaguleze de partea sa o mini-armată politică social-democrată cu care să facă jocurile în Parlament. Deci cred eu că din momentul în care solicitarea de suspendare ar fi ajuns în plen, ar fi strâns cu siguranţă o majoritate. Pentru că presiunea socială ar fi devenit şi mai mare, presiunea politică din Parlament exercitată de tabăra suveranistă de asemenea mare.
Tudor Muşat: Dar hai să ne uităm şi la ce i-ar fi folosit acestui pol să ducă totuşi la suspendarea lui Iohannis. Că dacă te uiţi pe calendar, aici Iohannis a avut dreptate. Ce mare lucru s-ar fi întâmplat? Că oricum veneau alegerile. Care a fost ideea?
Silviu Sergiu: E o victorie simbolică, e o crevasă aproape în sistemul politic vechi. Apropo de decizia USR-ului, eu nu cred că USR-ul şi-ar fi putut permite să nu susţină suspendarea. Pentru că Klaus Iohannis e un rău mai mare decât curentul suveranist din perspectiva electoratului pro-occidental, sau cel puţin egal. Orice lider al unui partid, care se vrea un partid de tip nou şi care reprezintă, mă rog, o opţiune pentru viitor, nu are cum să refuze această oportunitate.
Deci, calculul e foarte clar. Jocul lui Victor Ponta e extrem de important şi a fost semnificativ determinat, din punctul meu de vedere. Şi cred mai degrabă că e şi un plan PSD-ist în spate. Pentru ca PSD-ul întotdeauna a jucat la două capete şi a încercat să controleze el jocul şi în relaţia cu liberalii când erau la guvernare, şi acum când sunt în continuare. Dar s-ar putea să deschidă totuşi o cutie a Pandorei şi să vedem o reacţie ostilă la adresa premierului Ciolacu, în ciuda asigurărilor USR şi ale doamnei Lasconi că o amplificare a destabilizării politice nu e de dorit. Şi aşa este. Adică dacă am pierde guvernarea şi am intra într-o spirală a instabilităţii politice şi cu alegeri şi cu proteste în stradă, lucrurile ar fi total incontrolabile.
Tudor Muşat: Da, uite că polul ăsta suveranist, mă rog, sau eu i-aş zice izolaţionist sau extremist, îşi revendică acum succesul acestei operaţiuni de debarcare a lui Iohannis. USR nu. Adică, ok, fără USR nu se putea şi s-a alăturat USR-ul acestei chestii, dar acum cine proclamă sus şi tare victoria şi zice "noi suntem autorii, nouă să ne mulţumiţi" e polul ăsta. USR-ul a rămas aşa.
Sebastian Zachmann: Sigur că victoria simbolică aparţine blocului suveranist. Aş spune eu că marele câştigător, în persoană, este Călin Georgescu. Chiar dacă domnul Georgescu n-a fost decisiv în lupta parlamentară şi el nici măcar nu-şi asumă pe faţă parteneriatul cu POT sau cu AUR, sau cu SOS România. Cu SOS nu poate fi vorba, că doamna Şoşoacă îl consideră trădător. Dar cu toate astea, aşa trădător cum îl consideră doamna Şoşoacă, iată că cei de la SOS au votat în favoarea domnului Călin Georgescu şi, sigur, în defavoarea domnului Klaus Iohannis. Aici, sigur că o parte a electoratului USR a comentat, a mârâit. Nu le place unora să-şi vadă idolii politici lângă Diana Şoşoacă, lângă doamna Gavrilă sau domnul Georgescu.
Odată cu plecarea lui Iohannis, se poate schimba şi cred eu că se va schimba tabla de joc pentru alegerile prezidenţiale. Deja AUR a anunţat că depune o moţiune de cenzură şi acela va fi primul moment dificil cu adevărat pentru USR. Pentru că acum a fost vorba doar de câteva semnături pe care unii parlamentări USR le-au aşternut acolo pe foaie, lângă partide naţionaliste, extremiste, suveraniste. Însă ce va face USR acum, la moţiunea de cenzură? E un prim test. Pentru că domnul Ciolacu e ultimul mohican, să-i spunem, din celebrul trio cu domnul Iohannis şi cu domnul Ciucă. Cei doi au plecat din funcţie prin demisie. Domnul Ciolacu rezistă, sau încă rezistă.
Dar la moţiunea de cenzură, USR ar putea fi din nou pus în situaţia de a înclina balanţa. Pentru că există o tabără adversă, un grupuscul, dar care capătă consistenţă pe zi ce trece în interiorul PSD împotriva lui Marcel Ciolacu şi ne-am putea trezi că o parte din parlamentarii PSD sau o parte din parlamentarii PNL vor vota moţiunea de cenzură. Deci USR devine esenţial din nou prin vot. Dar atunci va fi un vot clasic în Parlamentul României.
Şi dacă Marcel Ciolacu va pica prin moţiune de cenzură, se pune în discuţie formarea unui nou guvern. Avem un nou preşedinte, Ilie Bolojan, care vine pe acest val reformist, totuşi. Vom avea un guvern interimar şi vom avea un candidat, Crin Antonescu, un candidat al unei coaliţii care vedem că abia mai respira în acest moment, care nu ştie dacă va mai apuca înscrierea în cursa electorală. Deci, în acel moment, USR poate să devină parte a unui nou proiect politic, fie el guvernamental, fie chiar prezidenţial, prin susţinerea unui candidat de genul Ilie Bolojan sau Nicuşor Dan.
