Soarele cauzează sau poate ajuta la prevenirea cancerului?

Pe măsură ce vara se instalează şi soarele ne cheamă afară, avertismentele privind pericolele expunerii la soare vor apărea, cu siguranţă.

În ultimele câteva decenii, oamenii au devenit din ce în ce mai conştienţi de riscurile asociate cu expunerea excesivă la radiaţiile ultraviolete (UV) de la lumina soarelui, inclusiv referitor la cancerul de piele, fotoîmbătrânire şi cataractă.

Totuşi, expunerea adecvată la soare oferă beneficii care sunt cruciale pentru sănătatea umană. Din ce în ce mai multe dovezi sugerează nu numai că expunerea la soare ajută la prevenirea şi tratarea unei varietăţi de boli, ci şi că o expunere insuficientă la lumina soarelui poate creşte riscul de cancer.

Expunerea la soare creşte riscul de cancer de piele, dar poate preveni alte tipuri de cancer

Mulţi oameni asociază expunerea la soare cu cancerul de piele, dar cercetările au descoperit că expunerea insuficientă la radiaţiile UV poate fi legată şi de alte tipuri de cancer.

Înainte de a aprofunda acest subiect, trebuie mai întâi să înţelegem relaţia dintre lumina soarelui, radiaţiile UV şi vitamina D.

Energia soarelui ajunge pe pământ sub formă de lumină vizibilă, raze infraroşii, raze ultraviolete, unde radio, raze X şi raze gamma. Radiaţia ultravioletă este împărţită în continuare în trei tipuri: UVA, UVB şi UVC, dintre care doar UVA şi UVB ajung la suprafaţa pământului. UVC sunt absorbite de atmosferă.

UVB din lumina solară este absorbită de colesterolul din piele şi transformată în vitamina D3. Vitamina D3 este apoi metabolizată în ficat în 25-hidroxivitamina D (cunoscută şi sub numele de calcidiol) şi în rinichi în forma sa biologic activă (calcitriol).

Singura modalitate de a determina nivelul de vitamina D al unei persoane este de a măsura concentraţia de 25-hidroxivitamină D din sânge. Această 25-hidroxivitamină D are un timp de înjumătăţire de aproximativ două săptămâni şi este principala formă circulantă a vitaminei D. Această legătură între expunerea la soare şi producţia de vitamina D pare să fie în centrul efectului anticancerigen al luminii solare.

În 2022, un studiu publicat în revista Nutrients a constatat că pe baza studiilor ecologice (bazate pe comunitate şi populaţie) legate de radiaţia solară privind cancerul, expunerea la soare poate scădea incidenţa şi riscurile de mortalitate la aproximativ 23 de tipuri de cancer. Potrivit unui articol publicat în "Environmental Health Perspectives", în comparaţie cu cei care trăiesc în regiuni cu o expunere mai lungă la soare, persoanele care trăiesc la latitudini înalte cu o expunere mai redusă la soare au un risc crescut de mortalitate din cauza limfomului Hodgkin şi a cancerelor de colon, de sân, ovarian, de prostată şi pancreatic, printre alte tipuri.

Potrivit studiului Nutrients, meta-analizele mai multor studii observaţionale au arătat că există o asociere semnificativă între niveluri mai ridicate de 25-hidroxivitamina D în sânge şi o incidenţă mai mică a cancerului.

Cercetătorii americani au efectuat o meta-analiză prin două studii clinice aleatorii şi o cercetare prospectivă de conjunctură şi au constatat că în rândul a 5.038 de femei, grupul cu cea mai mare concentraţie de 25-hidroxivitamină D (mai mare sau egală cu 60 de nanograme/mililitru) a avut o incidenţă a cancerului de sân cu 82% mai mică decât grupul cu cea mai mică concentraţie (mai puţin de 20 ng/ml). Acelaşi grup a avut un risc cu 80 la sută mai mic de a dezvolta cancer de sân decât cei cu cea mai mică concentraţie de 25-hidroxivitamina D, după ajustarea în funcţie de vârstă, indicele de masă corporală, statutul de fumător şi consumul de suplimente de calciu.

O altă meta-analiză a constatat că pacientele cu cancer de sân cu cea mai mare concentraţie de 25-hidroxivitamina D au avut o rată de deces de aproximativ jumătate din cea a celor cu cea mai mică concentraţie. În cadrul unui studiu clinic, peste 2.300 de femei cu vârste de peste 55 de ani, rezidente în Nebraska, au consumat zilnic 2.000 UI de vitamina D3 (de două până la patru ori sugestia zilnică) şi 1.500 miligrame de calciu. Rezultatele arată că în următorii doi până la patru ani, persoanele care au atins o concentraţie de 25-hidroxivitamina D în sânge de 55 ng/ml au avut un risc cu 35% mai mic de a dezvolta cancer decât cele cu o concentraţie de 30 ng/ml.

O meta-analiză a cinci studii a constatat că persoanele cu o concentraţie serică de 25-hidroxivitamina D mai mică sau egală cu 12 ng/ml au avut un risc cu 50 la sută mai mare de cancer colorectal decât cele cu o concentraţie de 33 ng/ml sau mai mare.

Cum ajută expunerea la soare la prevenirea cancerului?

"Credem că vitamina D joacă mai multe roluri în reducerea riscului multor tipuri de cancer mortale", a declarat, pentru The Epoch Times, Michael F. Holick, profesor de farmacologie, fiziologie şi biofizică la Şcoala de Medicină Chobanian & Avedisian a Universităţii din Boston.

Studii precum cel apărut în Nutrients au demonstrat că forma activă a vitaminei D3 are o gamă largă de efecte anticancerigene, inclusiv inhibarea creşterii celulelor canceroase, producerea maturării şi apoptozei celulelor canceroase, reducerea angiogenezei şi diminuarea metastazelor celulelor canceroase.

"Forma activă a vitaminei D poate împiedica celulele să devină celule canceroase, iar dacă acestea devin canceroase, vitamina D poate, de asemenea, să împiedice capacitatea lor de a primi nutrienţi şi, în cele din urmă, să ducă la moartea lor prin oprirea angiogenezei", a declarat Holick.

Vitamina D3 activă este un hormon care poate regla sistemul imunitar acţionând asupra diferitelor celule imunitare, potrivit unei analize a studiului din 2022 din Nutrients.

Nivelurile scăzute de vitamina D sunt adesea asociate cu inflamaţie de grad scăzut, aşa cum se reflectă prin niveluri ridicate ale proteinei C-reactive, care este un factor de risc semnificativ pentru cancer. Meta-analizele, cum ar fi recenzia din 2022 din Nutrients, au arătat că nivelul proteinei C-reactive este legată de mai multe tipuri de cancer. Experimentele pe celule au demonstrat că vitamina D3 activă poate inhiba producţia de citokine proinflamatorii, ceea ce poate contribui la reducerea inflamaţiei cronice.

Cantităţi mici de radiaţii UV sunt benefice în lupta împotriva cancerului

Pe lângă vitamina D generată de radiaţiile UV, radiaţiile în sine pot fi benefice. Potrivit unei analize publicate în Progress in Biophysics and Molelcular Biology, efectele protectoare ale radiaţiilor UV solare mai puţin intense asupra organismului uman depăşesc potenţialul efect mutagen al radiaţiilor.

Studiile pe animale au arătat că suplimentarea cu vitamina D şi expunerea la radiaţii UV poate duce la o reducere a suprafeţei tumorilor de colon la şoareci.

Expunerea la lumina solară reglează ritmul circadian şi generează alte substanţe active

Expunerea regulată la lumina solară poate regla ritmul circadian şi poate influenţa secreţia diferiţilor hormoni din corpul uman.

Unele studii sugerează că melatonina poate inhiba creşterea tumorilor şi că expunerea la lumină în timpul zilei sporeşte efectul inhibitor al melatoninei din timpul nopţii asupra creşterii cancerului de prostată, de ficat şi de sân. Precursorul melatoninei, serotonina, este afectat de expunerea la lumina zilei. De obicei, aceasta este produsă în timpul zilei şi transformată în melatonină doar în întuneric. Expunerea la lumina soarelui dimineaţa favorizează secreţia de serotonină, care la rândul ei accelerează producţia de melatonină pe timp de noapte, potrivit articolului din "Environmental Health Perspectives".

Riscul crescut de cancer în rândul celor care lucrează în ture de noapte se poate datora ritmului circadian perturbat al acestora, care afectează producţia de melatonină.

Expunerea la lumina soarelui nu numai că produce vitamina D3 în piele, dar generează şi alţi fotoproduşi ai previtaminei D3, care au activităţi biologice unice suplimentare.

"Generează o serie întreagă de alte lucruri", a spus Holick.

O analiză sistematică în Dermatoendocrinologia a indicat în mod specific că expunerea inadecvată la soare implică multe alte riscuri, inclusiv creşterea mortalităţii din toate cauzele, a hipertensiunii, a bolilor cardiovasculare, a sindromului metabolic, a diabetului de tip 2, a obezităţii şi a bolii Alzheimer. De asemenea, poate duce la scleroză multiplă, diabet de tip 1, psoriazis, poliartrită reumatoidă, boală hepatică grasă non-alcoolică, degenerare maculară, intoleranţă la statine şi miopie.

Cum să vă expuneţi la soare în mod sigur şi eficient

Comunitatea medicală a pledat întotdeauna pentru o expunere moderată la soare.

Potrivit revistei Progress in Biophysics and Molelcular Biology, în condiţii normale, aproximativ 90 la sută din vitamina D esenţială pentru organism este obţinută prin expunerea la soare. Totuşi, oamenii petrec acum mult mai puţin timp la soare.

Potrivit Institutelor Naţionale de Sănătate, nivelul de 25-hidroxivitamina D din plasmă al unei persoane nu ar trebui să fie mai mic de 20 ng/ml. Cercetările au constatat că 32% dintre persoanele din Statele Unite au insuficienţă de vitamina D, potrivit revistei Dermatoendocrinologia. Dacă s-ar folosi standardul Societăţii Endocrine pentru suficienţa de vitamina D (30 ng/ml), proporţia persoanelor cu insuficienţă de vitamina D ar fi şi mai mare.

Se estimează că pentru fiecare 100 UI de vitamina D ingerată, nivelul de 25-hidroxivitamină D din sânge creşte cu numai 1 ng/ml (2,5 nmol/l). Pentru majoritatea adulţilor, expunerea periodică şi de scurtă durată la soare poate furniza suficientă vitamina D, ceea ce este mai eficient decât administrarea zilnică a 1.000 UI de vitamina D3. În plus, obţinerea vitaminei D prin expunerea la soare previne potenţiala toxicitate a suplimentării excesive de vitamina D.

Holick a spus că nivelul de 25-hidroxivitamină D ar trebui să ajungă la 75 nmol/l (30 ng/ml), iar intervalul ideal este între 40 şi 60 ng/ml, "la fel ca păstorii Maasai". Maasai sunt oameni tradiţional nomazi care trăiesc în Africa de Est.

În general, se recomandă expunerea la soare a braţelor, picioarelor şi a altor părţi ale corpului timp de 10-15 minute de câteva ori pe săptămână.Totuşi, aceasta nu este o regulă absolută, deoarece factori precum anotimpul, latitudinea, vremea, ora din zi, pigmentarea pielii, îmbrăcămintea, vârsta, utilizarea de cremă de protecţie solară şi dacă lumina trece prin sticlă pot influenţa producţia de vitamina D3 în piele.

De exemplu, în timpul iernii, lumina soarelui intră în atmosferă sub un unghi mai oblic şi mai mulţi fotoni UVB sunt absorbiţi de stratul de ozon. În zonele situate la nord de 37 de grade latitudine în emisfera nordică, în perioada noiembrie-februarie, scăderea numărului fotonilor UVB care ajung la suprafaţa pământului poate varia între 80 şi 100 %.

Dimineaţa sau seara, unghiul luminii solare este atât de oblic, încât chiar şi în timpul verii, ritmul de producere a vitaminei D3 în pielea persoanelor care trăiesc în aceste regiuni este foarte lent.

Este posibil ca persoanele cu pielea mai deschisă la culoare să aibă nevoie de o perioadă mai scurtă de timp de expunere la soare pentru a obţine suficientă vitamina D, pe când cele cu pielea mai închisă la culoare pot avea nevoie de mai mult timp pentru a obţine acelaşi efect. Pentru majoritatea persoanelor cu pielea deschisă la culoare, potrivit unui articol publicat în "Environmental Health Perspectives", expunerea la soare în costum de baie timp de o jumătate de oră la în timpul verii poate iniţia eliberarea a 50.000 UI (1,25 mg) de vitamina D în sistemul circulator în următoarele 24 de ore; aceeaşi expunere la soare produce 20.000-30.000 UI de vitamina D persoanelor cu pielea bronzată şi 8.000-10.000 UI de vitamina D la persoanele cu pielea închisă la culoare.

Potrivit cercetărilor de la Universitatea din Geneva, expunerea la soare a 22 la sută din piele timp de 10-15 minute în timpul primăverii şi verii poate sintetiza 1.000 UI de vitamina D. Cu toate acestea, este mai dificil să se obţină suficientă vitamina D doar din expunerea la soare în timpul toamnei şi iernii, deoarece oamenii îşi expun de obicei doar 8-10 la sută din piele, ceea ce poate necesita 6,5 ore de expunere la soare pentru a obţine aceeaşi cantitate de vitamina D.

Un studiu efectuat pe 2.360 de adulţi din SUA, publicat în Frontiere, în 2022, arată că expunerea la soare timp de aproximativ 35 de minute între orele 9.00 şi 17.00 în fiecare zi, fără a face plajă în mod deliberat la prânz, poate duce la niveluri serice ideale de vitamina D (mai puţin de 50 nmol/l).

Un software numit "D Minder", la a cărui dezvoltare a contribuit Holick, calculează instantaneu cât de multă expunere la soare este necesară într-o anumită zonă pentru a obţine suficientă vitamina D.

Holick a recomandat, de asemenea, protejarea feţei, care este cea mai predispusă la arsuri solare în timpul băilor de soare, iar expunerea braţelor, picioarelor, abdomenului şi a spatelui la soare pentru o durată rezonabilă şi mai scurtă, fără a folosi protecţie solară, poate genera o cantitate semnificativă de vitamina D.