Inima şi mintea noastră reţin fiecare moment de furie

John Hunter ştia că furia sa îl poate ucide. Celebrul chirurg din secolul al XVIII-lea a declarat odată că viaţa sa e „în mâinile oricărui ticălos care mă enervează sau să mă tachinează”. Avea dreptate să se îngrijoreze.

John Hunter era personalitatea clasică de tip A - un om dinamic care lucra multe ore, dormea doar cinci ore pe noapte. A fost un chirurg de succes şi celebru la vremea sa, însă era de obicei nerăbdător şi ostil, potrivit unui studiu de referinţă publicat în The American Journal of Cardiology. La vârsta de 45 de ani, durerile toracice semnalau deja că temperamentul său îi afecta inima.

La 16 octombrie 1793, deşi întotdeauna punctual, John Hunter a întârziat la o şedinţă a Consiliului de Administraţie al spitalului St. George din Londra. Când un coleg l-a contrazis în timpul discuţiei, John Hunter a încercat să îşi stăpânească emoţiile. A mers în camera alăturată, a scos un geamăt profund şi s-a prăbuşit, mort, în urma unui stop cardiac brusc. Avea 65 de ani.

Atac de cord

Vasele de sânge reţin fiecare moment de furie.

Un studiu publicat în mai 2024 în Journal of the American Heart Association a dezvăluit efectele devastatoare ale furiei asupra sănătăţii inimii.

Cercetătorii au descoperit că şi scurtele accese de furie au un impact negativ asupra vaselor de sânge, întârziind dilatarea mucoasei interne celulare, cunoscute sub numele de endoteliu. Contracţia şi dilatarea vaselor de sânge sunt esenţiale pentru menţinerea unei circulaţii sanguine sănătoase.

Participanţii la studiu au fost toţi adulţi tineri cu o stare de sănătate bună, împărţiţi aleatoriu în patru grupuri: cele care au indus furie, anxietate, tristeţe sau nicio emoţie (un grup neutru).

Primele trei grupuri au fost rugate fie să îşi reamintească situaţii personale care pot trezi sentimente de furie sau anxietate, fie să citească texte care evocau o stare depresivă. Grupul neutru a fost rugat să numere de la unu la o sută, pentru a se asigura că orice modificări fiziologice observate se datorau experienţelor emoţionale, mai degrabă decât simplelor discuţii.

Rezultatele au arătat că doar opt minute de rememorare a sentimentelor de furie au redus pentru 40 de minute capacitatea vaselor de sânge de a se dilata. În schimb, participanţii din grupurile anxietate, tristeţe şi neutru nu au prezentat modificări semnificative ale vaselor de sânge. Studiul sugerează că accesele repetate de furie pot avea un impact cumulativ pe termen lung asupra sănătăţii inimii prin deteriorarea ireversibilă a funcţiei vaselor de sânge.

Cercetările anterioare indică faptul că disfuncţia endotelială este un stadiu incipient al aterosclerozei - o afecţiune în care se formează plăci pe pereţii arterelor, ceea ce le face mai rigide şi mai înguste. Acest lucru îngreunează circulaţia sângelui şi creşte riscul de accident vascular cerebral sau atac de cord.

Când furia preia controlul în detrimentul raţiunii

Cuvântul „furie” provine din latinescul „cholera” care înseamnă „bilă” sau „mânie”. Filozoful stoic antic Seneca considera furia o formă de nebunie - o furie care afectează capacitatea raţională.

Atunci când furia se instalează, sistemul de alarmă al creierului - amigdala - intră în suprasarcină, în timp ce cortexul prefrontal - centrul gândirii raţionale - se deconectează. În acelaşi timp, fluxul sanguin este deviat de la zonele responsabile de luarea deciziilor şi de rezolvarea problemelor.

O persoană furioasă îşi reduce considerabil şansele de a depăşi dificultăţile, deoarece furia necontrolată afectează raţionalitatea, inhibă gândirea etică şi favorizează deciziile impulsive şi asumarea de riscuri inutile.

În plus, persoanele furioase se gândesc în mod repetat la experienţele negative, ceea ce le face mai predispuse la comportamente agresive. Cercetările efectuate de-a lungul anilor au confirmat că furia necontrolată poate influenţa în mod direct judecata morală şi poate consolida egoismul sau tendinţele egocentrice, determinând persoanele furioase să fie agresive sau să caute pedepse şi represalii mai dure împotriva celor asupra cărora îşi îndreaptă furia.

Chiar şi furia verbală „inofensivă” poate altera permanent creierul în dezvoltare al copiilor, creând modificări ale căilor neuronale comparabile cu abuzul fizic sau sexual.

Furia reformulată: ficatul în flăcări

Medicina tradiţională chineză (MTC) oferă o perspectivă diferită în ceea ce priveşte consecinţele furiei. Potrivit teoriei MTC, emoţiile şi organele sunt legate prin circulaţia energiei vitale numită „qi” (pronunţat „ci”).

Furia vizează în primul rând ficatul, considerat a fi „generalul de armată” al organismului, responsabil de buna circulaţie a energiei în întregul nostru sistem. Jonathan Liu, expert în MTC, explică faptul că furia cronică creează o „stagnare a qi-ului hepatic”, care sfârşeşte prin a aprinde un „foc hepatic”.

Atunci când ficatul este „în flăcări”, energia stagnantă se ridică la cap, provocând hipertensiune arterială, dureri de cap, ameţeli şi ochi înroşiţi. În cazuri grave, acest lucru poate declanşa simptome de accident vascular cerebral şi migrenă.

„Ficatul este de obicei prima victimă a furiei, dar nu şi ultima”, a declarat Jonathan Liu pentru Epoch Times.

Deoarece ficatul este apropiat, din punct de vedere anatomic, de splină, stomac şi vezica biliară, qi-ul hepatic stagnant poate afecta şi funcţiile acestora, perturbând digestia şi ducând la lipsa poftei de mâncare şi tulburări stomacale.

Vezica biliară guvernează curajul, judecata şi luarea deciziilor şi este asociată cu ficatul. Cele două organe trebuie să fie în armonie, altfel se afectează reciproc în mod negativ. O vezică biliară sănătoasă promovează o stare emoţională stabilă, iar orice dezechilibru poate duce la dureri corporale şi probleme digestive, şi poate reflecta probleme legate de furie şi resentimente.

În conformitate cu teoria chineză a celor cinci elemente, furia este legată de elementul lemn. Deşi lemnul întruchipează creşterea şi schimbarea, el reprezintă şi inflexibilitatea şi rigiditatea, la fel ca un copac inflexibil care se rupe sub forţa vântului.

Înţelepciunea antică şi modernă consideră că antidotul furiei este cultivarea gândurilor bune şi a umilinţei.

Îmblânziţi "flăcările" furiei cu modestia

Cercetătoarea Elizabeth Summerell, Dr. în psihologie, care explorează emoţii precum furia şi agresivitatea, a declarat pentru Epoch Times că furia este o emoţie negativă care apare de obicei ca răspuns la ameninţări percepute, provocări sau obiective blocate.

În 2020, Dr. Elizabeth Summerell şi echipa sa au studiat impactul umilinţei asupra furiei şi agresivităţii.

Participanţii au fost rugaţi să se gândească la un eveniment din trecut care le-a permis să dea dovadă de umilinţă şi să îl redea în două minute. Furia a fost apoi indusă prin citirea unor scurte descrieri ale unor scenarii susceptibile de a stârni furie la volan, cum ar fi cineva care accelerează atunci când încercaţi să îl depăşiţi, întârzierea la tragerea pe dreapta sau încetinirea traficului.

Rezultatele au arătat că umilinţa indusă a redus semnificativ agresivitatea în comparaţie cu condiţia neutră. Umilinţa le-a domolit furia.
Studiile anterioare au arătat că modestia creşte pe măsură ce cresc recunoştinţa şi admiraţia. Emoţiile pozitive asociate cu recunoştinţa, cum ar fi empatia, îi fac pe oameni mai puţin agresivi, la fel cum modestia generată de admiraţie reduce furia.

Deşi gestionarea furiei este o abilitate de viaţă esenţială, Summerell avertizează că reprimarea furiei poate avea consecinţe negative pe termen lung asupra sănătăţii şi poate duce la un comportament pasiv-agresiv sau la ostilitate.

În mod similar, „descărcarea” prin implicarea în comportamente agresive, cum ar fi lovirea unui sac de box sau spargerea obiectelor în „camerele furiei”, poate consolida căile neuronale asociate furiei şi comportamentului agresiv, a spus ea. Acest lucru se poate datora parţial faptului că exprimarea furiei menţine sistemul nervos în modul „luptă sau fugi”, ceea ce duce la accelerarea ritmului cardiac, creşterea tensiunii arteriale şi eliberarea hormonilor de stres în fluxul sanguin.

Pe lângă cultivarea modestiei, reevaluarea cognitivă este o strategie eficientă de reglare a furiei, potrivit Dr. Summerell. Aceasta implică schimbarea modului în care gândiţi şi interpretaţi situaţiile care provoacă furie, prin reevaluare sau luarea în considerare a interpretărilor alternative. Această tehnică vă permite să faceţi un pas înapoi şi să priviţi situaţia mai obiectiv, respectiv din punctul de vedere al unei terţe părţi.

De exemplu, în loc să vedem comportamentul nepoliticos al unui coleg drept un atac personal, am putea considera că persoana respectivă este într-o dispoziţie proastă din motive personale. Această tehnică îi ghidează pe indivizi să îşi identifice şi să îşi reevalueze modul de gândire negativ şi să-l transforme într-unul pozitiv.

Alte practici minte-corp, cum ar fi tai chi, qi gong, yoga, exerciţii de respiraţie şi tehnici de mindfulness, pot ajuta la eliminarea stresului şi la gestionarea emoţiilor negative, deschizând calea către sănătate. Jonathan Liu susţine că adoptarea unui stil de viaţă în care furia este bine gestionată, sau chiar absentă, reprezintă „cel mai bun mod de îngrijire a sănătăţii”.

Deşi această înţelepciune medicală a venit prea târziu pentru a-l ajuta pe John Hunter, povestea morţii sale arată că prima victimă a furiei este adesea chiar persoana furioasă.