Siria riscă să devină o nouă Somalia

Comparaţia dramatică a fost făcută de reprezentantul ONU şi Ligii Arabe în Siria, Lakhdar Brahimi, aceasta fiind situaţia reală (şi haotică) din ţară. Brahimi a făcut apel la sirieni să găsească o „rezolvare rapidă” la criza actuală, avertizând că în caz contrar ţara s-ar putea „transforma într-o mare Somalie”

Brahimi a avertizat asupra scenariului în care Siria riscă să aibă aceeaşi soartă ca cea a Somaliei, unde despoţii războiului, miliţiile şi grupările militare au umplut golul lăsat de colapsul statului. În Siria au apărut deja grupări militare locale care au preluat controlul asupra unor regiuni care se declară independente. Exemplul vine de la Somaliland şi de la Puntland. Dar, în fapt, nu există niciun guvern central: totul este în mâinile liderilor care sunt capabili să formeze armate personale angajând mercenari.

Cel mai recent atentat în Damasc a ucis cel puţin 4 persoane: un atac sinucigaş în inima oraşului, o capitală acum dezmembrată de lungul conflict. Un alt exemplu al tragediei de sânge care loveşte neîncetat populaţia.

Conflictul sirian a făcut peste 120.000 de victime din martie 2011 până în prezent, şi a lăsat pe drumuri mai mult de un milion de civili, relocaţi sau refugiaţi. Marile puteri ale lumii speră să pacifice zona aşezându-i la masa negocierilor atât pe reprezentanţii regimului Assad cât şi pe opozanţii acestuia.

Pericolul unei „derive somaleze” pentru Siria este cât se poate de real. Scenariul este deja unul dintre cele mai rele: dizolvarea statului practic a avut deja loc. Regimul lui Bashar Assad încearcă să recâştige controlul asupra ţării cu sprijinul libanezilor Hezbollah (decisivi în multe bătălii) şi cu organizaţii şiite atât iraniene cât şi irakiene.

Dar preşedintele nu se mai bucură de credibilitate în Occident pentru a deveni conducătorul unui proces de pace. Negocierile privind distrugerea armelor chimice au permis dictatorului să nu aibă parte de un atac militar, dar nu au condus către o ieşire a sa din scenă. Mai mult decât atât, Assad este conştient de faptul că încă mai are de partea sa aliaţii istorici: Rusia şi Iran.

Pe de altă parte, nu există nicio opoziţie unificată. Consiliul Naţional sirian este un partener slab dintr-un motiv foarte simplu: nu are puterea de a impune o linie comună rebelilor. Structurile sale militare, întărite prin fuziunea cu Mişcarea Oficialilor Liberi, sunt solide, dar de multe ori în rândurile sale se infiltrează luptători islamici de gherilă care fac parte din galaxia islamismului extrem.

Un alt actor cheie este Jabhat al-Nusra, organizaţia radicală islamică, care este, probabil, cea mai capabilă să se confrunte cu armata lui Assad şi aliaţii săi. Şi în acest caz, Occidentul a folosit termenul de "teroristă " pentru a o descrie. Acelaşi lucru este valabil pentru Ahrar al-Sham, care se alimentează cu aceeaşi ideologie extremistă şi vede răsturnarea regimului ca un mijloc de a da naştere unui stat islamic.

Apoi, în acest haos, apar despoţii războiului care reuşesc să profite de putere într-o zonă, menţinând-o cu ferocitate, fără măcar să mai înţeleagă de care parte stau.

Unii analişti cred însă că mai sunt încă multe etape de parcurs care ar putea hotărî soarta conflictului sirian. Analistul Theodore Karasik, director de Cercetare şi Consultanţă la Institutul de analiză militară a Orientului Apropiat şi Golfului (INEGMA) consideră că trebuie luat în calcul şi faptul că natura societăţii siriene este drastic diferită de cea somaleză: „Diferenţele dintre Somalia şi Siria sunt foarte mari. În Siria există o societate multidimensională, alcătuită din oameni care provin din diverse medii, cum ar fi cele laice şi tribale. Somalia este o societate bazată pe clanuri care este reprezentată de federaţii regionale ale membrilor clanului care se raportează la un anume etos tribal în societatea somaleză”, a explicat el pentru publicaţia online Al Arabiya. O observaţie istorică impecabilă, care poate schimba eticheta dar nu substanţa. Deoarece Siria este pe cale de a deveni o paradigmă pentru a indica haosul.

Conferinţa pentru reglementarea conflictului din Siria va avea loc la Geneva pe 22 ianuarie 2014. Într-o declaraţie de presă, Secretarul General al ONU şi-a exprimat speranta că aşa numita conferinţă „Geneva-2” va reprezenta „instrumentul menit să asigure tranziţia paşnică a puterii în ţară şi va răspunde aspiraţiilor întregului popor sirian”.

ONU nu precizează încă cine vor fi participanţii la conferinţă. Rusia insistă ca printre invitaţi să fie şi Iranul, însă SUA şi ţările Europei occidentale nu sunt de acord. Coaliţia naţională siriană de opoziţie a anunţat că-şi va trimite reprezentanţii săi la conferinţă numai după demisia preşedintelui Siriei, Bashar al-Asad.