Sfârşitul Erei Merkel în Germania?

De data aceasta social-democraţii au jucat inteligent. Cei trei grei ai SPD şi-au împărţit funcţiile strategic. Sigmar Gabriel a cedat şefia partidului şi a renunţat să candideze la postul de cancelar în favoarea lui Schulz, dar a preluat portofoliul important de Ministru de Externe de la Steinmeier, care la rândul său a devenit preşedinte al Republicii. Ei au mizat şi pe efectul surpriză a intrării lui Schulz în cursă în locul lui Gabriel, care era mult mai puţin popular şi carismatic. Chiar dacă este şi el un om al establishmentului, aflat de ani de zile în funcţii înalte în Parlamentul European, Schulz a reuşit să se prezinte pe scena politică din Germania pe care n-a evoluat până acum ca nou venit, o figură proaspătă. Prin intrarea sa în luptă, SPD va reuşi să atragă şi un segment mare de electorat care nu a votat la alegerile din 2013.

În schimb, Angela Merkel, considerată ultimul bastion al lumii libere, după atâtea crize prin care a trecut şi pe care a trebuit să le gestioneze ca şi cancelar şi lider al UE, pare obosită şi în pierdere de viteză în cursa pentru cel de-al patrulea mandat. Ultimele sondaje precum Deutschlandtrend-ul publicat săptămâna trecută arată că Schulz a reuşit într-o perioadă scurtă s-o devanseze, cu 50%, faţă de doar 39%. Evident acest lucru nu se datorează doar carismei sale, ci şi faptului că Merkel decontează din plin nemulţumirile populaţiei legate de modul în care a gestionat criza refugiaţilor.

În ciuda faptului că numărul celor care vin în Germania s-a diminuat semnificativ, ca urmare a închiderii rutei balcanice şi a acordului cu Turcia, percepţia negativă a rămas, fiind amplificată de populiştii de la Alternative fuer Deutschland, cât şi de atentatul de la Berlin.

Declinul lui Merkel din prezent nu este o surpriză. Eşecul CDU de la alegerile pentru Parlamentele unor Landuri importante Baden-Wuertemberg, Renania-Palatinat şi Sachsen-Anhalt au fost semne clare de avertisment în acest sens. Merkel s-a arătat de neclintit în politica ei umanitară a porţilor deschise, insistând pe ideea că cei care sunt hotărâţi şi animaţi de idealul nobil de a-şi ajuta semenii pot muta şi munţii. Ea şi-a reiterat convingerea că o astfel de criză nu poate fi soluţionată decât printr-o abordare europeană comună a tuturor statelor membre UE, dar s-a confruntat cu o opoziţie foarte puternică din partea ţărilor estice, precum Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia.

În prezent, Merkel încearcă să salveze ce se mai poate pe plan intern, prin propunerea de măsuri pentru expulzarea mai rapidă a migranţilor care nu primesc drept de azil în Germania. Chiar şi cei din Afganistan urmează să fie trimişi înapoi, conform deciziei ministrului de Interne Thomas de Maiziere. Aceste măsuri tardive arată disperarea CDU, care se teme că va pierde alegerile pentru Bundestag. Angela Merkel, care până nu demult părea singurul lider de neclintit al Europei, poate pierde totul.

Efectul Trump

Nu întâmplător influentul ministru de Finanţe al creştin-democraţilor, Wolfgang Schaeuble, a ieşit la atac împotriva lui Schulz, comparându-l cu Donald Trump. El a simţit că Merkel este vulnerabilă şi în defensivă, iar Schulz foloseşte tehnicile şi temele pe care actualul preşedinte american le-a utilizat în campanie.

Deşi a declarat că Trump reprezintă un pericol pentru democraţie, Schulz vorbeşte despre nedreptate socială, inegalităţi, discrepanţe între săraci şi bogaţi, taxe mai mari pentru bogaţi, mai multe locuinţe sociale şi se concentrează pe categoriile defavorizate, ca şi acesta în SUA. Aşa cum a sesizat şi Schaeuble, candidatul social-democrat la funcţia de cancelar încearcă să polarizeze şi vorbeşte despre o divizare a societăţii. În opinia ministrului de Finanţe, el ignoră faptul că germanilor le merge bine, că economia ţării stă bine, ”iar într-o vreme în care tentaţia populismului a crescut peste tot în lume, politicienii nu au dreptul să vorbească aşa”.

Martin Schulz s-a folosit de opoziţia faţă de Trump pentru a-i strica lui Merkel şi imaginea de ultim bastion al lumii libere, de apărătoare a valorilor occidentale.

Interesant este că Martin Schulz îl acuza pe Trump că se ”joacă cu siguranţa lumii vestice” şi o critica pe Merkel, cerându-i să se distanţeze mai clar de acesta. Cancelarul a preferat însă să ignore criticile lui Trump, care afirma că politica ei privind refugiaţii a fost o greşeală catastrofală, şi a insistat pe faptul că trebuie găsite puncte de convergenţă cu noua administraţie americană, în special în privinţa NATO. După ce iniţial criticase măsurile luate de noul preşedinte american cu privire la limitarea primirii refugiaţilor şi la restricţiile de călătorie impuse cetăţenilor din mai multe ţări musulmane, ea a căutat acomodarea cu Washingtonul, anunţând intenţia Germaniei de a cheltui mai mult pentru apărare, respectându-şi astfel angajamentele luate, şi de a consolida cooperarea ”cu un mare partener”, atât în sectorul apărării, cât şi în ceea ce priveşte cooperarea dintre serviciile secrete ale celor două ţări.

Martin Schulz s-a folosit de opoziţia faţă de Trump pentru a-i strica lui Merkel şi imaginea de ultim bastion al lumii libere, de apărătoare a valorilor occidentale, pe fondul venirii la putere a lui Donald Trump şi al ascensiunii populiştilor şi aşa-zisului iliberalism.

Nu întâmplător, Schaeuble a încercat să-l demaşte pe Schulz, spunând că acesta ”nu este un haiduc care vine din pădure, ci a stat zeci de ani în Parlamentul European, unde a fost şi preşedinte. Dacă nu este un om al establishmentului, ce este atunci?”. CDU şi Merkel simt pericolul şi pe Schulz care le suflă în ceafă. Viitorul cancelar german va fi cel care va reuşi să formeze o majoritate cu partidele mici în Bundestag. Candidatul social-democrat are nevoie de o coaliţie între Verzi, Die Linke şi SPD şi ar putea s-o obţină prin stilul său direct, total diferit de cel cumpănit şi precaut al lui Merkel. Acesta reprezintă acum o provocare mai mare decât populiştii de la AFD. Martin Schulz are carismă şi puţine schelete în dulap, precum faptul că nu şi-a dat bacalaureatul. Angela Merkel este însă un alergător de cursă lungă şi rămâne de văzut cine va rezista până la finalul meciului.

În concluzie, vestea bună este că Martin Schulz nu va schimba puternic orientarea Germaniei, el fiind un pro-european convins. Vestea mai puţin bună este că venirea la putere a SPD înseamnă o politică, în mod tradiţional, mult mai conciliantă a Berlinului faţă de Moscova. Efectele asupra politicii vizând Ucraina sau R.Moldova, nu pot fi încă estimate. Steinmeier şi Gabriel vorbeau despre ridicarea sancţiunilor impuse Rusiei. Fostul ministru de Externe, actualmente preşedinte, critica NATO pentru exerciţiile militare din Estul Europei. Tot Steinmeier făcea jocul Rusiei, forţând mâna Chişinăului în conflictul transnistrean, prin presiunile pentru recunoaşterea diplomelor universitare şi a plăcuţelor de înmatriculare ale automobilelor din regiunea transnistreană.

Citiţi şi: De ce a criticat Steinmeier exerciţiile militare ale NATO din Estul Europei