Şeful IICCMER: Georgescu a slujit regimul ceauşist şi cred că se vor afla în viitorul imediat mai multe lucruri despre această slujire

Peste două milioane de români au votat cu Călin Georgescu, seduşi de aparenţa lui de om-antisistem, de tonul calm şi învăluitor şi de discursurile sale în care lupoaica ce îşi caută loc să fete sărind din piatră în piatră se amestecă cu ideea că românii sunt un neam excepţional, exploatat însă şi umilit de Occidentul cel veros. Un Occident care iată, mai nou, ne fură şi coiful de la Coţofeneşti, atentând la identitatea nostra unică în lume, unică în univers. Iar şansa noastră este... înţelepciunea rusească.

Discursurile prin care CG încearcă să ne convingă de excepţionalitatea noastră, de faptul că, dacă Occidentul nu ne-ar sabota şi fura, "am putea să construim totul în ţara noastră deplin independenţi, de la ac până la tanc", sunt însă de tip naţionalist-ceauşist cu puternice tuşe legionare (seculegionarism îi spune, de exemplu, Vladimir Tismăneanu) iar Călin Georgescu este departe de a fi omul anti-sistem cum se prezintă el. Şi cum ne e prezentat de cei ce îl promovează, varii jurnalişti cu rădăcini înfipte în tenebrele trecutului. Dimpotrivă, Georgescu este un om care a slujit regimul ceauşist în anii 80 iar în viitor se vor afla mai multe lucruri despre această slujire, crede preşedintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICMER), Daniel Şandru.

Cum este posibil ca Georgescu să fi avut atât succes într-o Românie încă nevindecată de rănile comunismului, o Românie în care te-ai aştepta ca memoria cozilor nesfârşite la alimente, a pâinii pe cartelă, frigului din case şi fricii de securişti intrată adânc în oase, să fie încă vie şi să ne facă să respingem instinctiv tot ce ne-ar putea duce înapoi spre acel tip de trecut? Potrivit lui Şandru, există mai multe cauze care au permis ascensiunea lui CG.

Terenul pentru Georgescu a fost creat strop cu strop, explică Şandru. Vedem pe de o parte eforturile foştilor securişti de a rescrie istoria: se promovează, de ani de zile, ideea că a existat un comunism rău, în timpul lui Dej, şi unul bun în timpul lui Ceauşescu, că am avut o Securitate bună şi una rea. Şi, în paralel, un stat român care a pus mereu la coada listei de priorităţi politicile memoriei. Abia anul şcolar următor va exista ca disciplină obligatorie pentru liceu Istoria comunismului în România, arată seful IICCMER.

"Nu mai puţin, anumite abordări necritice ale perioadei interbelice au jucat un rol foarte important în sensul în care la nivelul elitei intelectuale a fost o deplină iresponsabilitate să publici toţi gânditorii din interbelic fără a specifica printr-o notă critică faptul că ei au slujit unei ideologii de asemenea totalitare, aşa cum era fascismul, unii dintre ei chiar şi nazismul.

Aş mai adăuga aici tipuri de populism folcloric, să-i spunem, care merg de la conferinţele ce umplu casele de cultură din oraşele mici şi mijlocii, susţinute de impostori precum Dan Puric, şi până la concertele în care se transmite faptul că în cei 35 de ani am trăit degeaba, aşa cum face bardul ceauşist Tudor Gheorghe. Nu mai puţin reinventarea cenaclului Flacăra de către fiul lui Adrian Păunescu.

Toate acestea creează nişte complexe mitologice care sunt articulate acum în discursul politic, inclusiv al domnului Georgescu, şi care merg pe ideea unui izolaţionism de factură excepţionalistă. Noi românii am fi excepţionali, am putea să construim totul în ţara noastră deplin independenţi, de la ac până la tanc, ceea ce este un fals istoric şi o mare minciună căreia îi cad pradă, din păcate, suficient de mulţi români", punctează Şandru.

În plus, Justiţia a eşuat programatic să condamne crimele comunismului. Una din cele mai atroce crime despre care se vorbeşte prea puţin în zilele noastre este uciderea a cel puţin 15.000 de copii nevinovaţi în orfelinatele comuniste, a reamintit Şandru. Această crimă în masă e în continuare nepedepsită... Reamintim că Parchetul General a închis la începutul anului trecut al doilea dosar privind moartea, în perioada comunistă, a peste 771 de copii în căminele-spital de la Păstrăveni - Neamţ, Cighid - Bihor şi Sighet - Maramureş. Cu jumătate de an înainte, Parchetul clasase şi dosarul Siret - Suceava.

Vă invităm să urmăriţi interviul acordat de politolog:

Reporter: Domnule Şandru, intrând direct în subiect, potrivt lui Călin Georgescu, condamnarea comunismului a fost un moment ruşinos. În calitate de cercetător al crimelor comunismului, cum aţi văzut acest lucru, această declaraţie?

Daniel Şandru: Este o totală încălcare şi o totală lipsă de reverenţă faţă de memoria celor care au suferit sau au murit în timpul regimului totalitar comunist, dar lucrul ăsta, pe de altă parte, nu mă miră ştiind parcursul domnului Georgescu, aşa cum am putut să-l aflu din spaţiu public, pentru că domnia asta este un produs al ceauşismului târziu, o dictatură care a transformat România într-o mare închisoare, o dictatură din care dacă încercai să fugi, aşa cum li s-a întâmplat frontieriştilor, spre exemplu - caz pe care noi îl investigăm de câţiva ani - riscai să fii împuşcat, arestat, torturat şi aşa mai departe, dar e un regim pe care domnul Georgescu l-a slujit în anii 80 şi cred că se vor afla în viitor imediat mai multe lucruri despre această slujire a unei Românii care se confundă, din păcate, cu un cuplu dictatorial.

Reporter: "L-a slujit"... Ce vreţi să spuneţi? A fost ofiţer de securitate, colaborator...?

Daniel Şandru: Nu am astfel de date, dar sunt întrebări care ţin de o anumită suspiciune rezonabilă, să spunem, având în vedere modul în care a evoluat cariera inclusiv internaţională a domnului Georgescu, într-o perioadă în care ştim foarte clar care erau condiţiile pentru a putea pleca în străinătate.

De altfel, domnul Georgescu s-a aflat în siajul unor oameni care au avut funcţii în regimul comunist, mă gândesc, spre exemplu, la Mircea Maliţa, care la rândul lor au slujit regimul, şi nu poporul român, aşa cum ni se spune, încât cred că o investigare serioasă, inclusiv de natură jurnalistică, a acestui parcurs pe care l-a avut domnul Georgescu ne va aduce elemente relevante în acest sens.

Este un produs al acestui regim domnul Georgescu şi, repet, parcursul lui, inclusiv după anii 90, ridică serioase teme de întrebare în condiţiile în care ştim foarte bine că peste noapte, de la 22 la 23 decembrie 1989, s-a schimbat prin Revoluţie regimul politic, dar nu s-au schimbat neapărat şi oameni.

Au existat în continuare oameni în sistem, sau care au ieşit în afara sistemului dar continuând să facă ceea ce au învăţat în timpul regimului comunist, adică să îşi protejeze acele poziţii pe care deja le deţineau şi pe care, ulterior, le-au utilizat spre a menţine România cât mai departe de parcursul democratizării şi a transformării sale într-o societate pe deplin democratică.

Or, iată că acest efect, îl resimţim din plin astăzi, el este instrumentalizat politic, fiind siguri că principala cauză nu e neapărat la domnul Georgescu şi la oamenii asemeni domniei sale, ci există o multitudine de cauze care permit astfel de digresiuni retorice care readuc în scenă elemente ale naţional-comunismului combinate cu elemente ale fascismului din perioada interbelică.

Reporter: Spuneaţi că sunt şi alte cauze. Care ar fi acelea în viziunea dumneavoastră? Ce anume a pregătit terenul atât de fertil pentru Călin Georgescu? Pentru că trăim într-o ţară în care oamenii au, sau cel puţin ar trebui să mai aibă încă, memoria cozilor interminabile, magazinelor goale, a frigului din case, a fricii în care ne-a ţinut Securitatea şi, totuşi, discursurile naţionalist-ceauşescu au prins foarte bine la o categorie, la un număr mare de oameni.

Daniel Şandru: Da, este adevărat şi cumva paradoxal, dat fiind şi o spun fără înconjur, România se află - dacă sigur ne extragem din ceea ce se întâmplă în zona geopolitică - într-una dintre cele mai bune epoci ale sale cu toţi indicatorii, de la cei economici până la cei culturali.

Însă da, cauzele sunt multiple pentru că strop cu strop s-a creat terenul pentru acest tip de discurs care acum este instrumentalizat politic şi nu doar de Călin Georgescu, mai avem astfel de acţiuni cu orientare extremistă care sunt reprezentate în Parlamentul României şi chiar în Parlamentul European. Aceste cauze ţin în primul rând de lipsa totală de asumare onestă a istoriei noastre recente.

Ţin în al doilea rând de faptul că statul român a pus mereu la coada listei de priorităţi politicile memoriei. Gândiţi-vă că, la 35 de ani de la căderea comunismului, singurul proiect asumat de memorializare de către statul român este viitorul memorial de la Râmnicu Sărat, pe care îl administrează Institutul pe care îl conduc.

De asemenea, tipul de educaţie istorică, aşa cum este el realizat să spun vreme de 35 de ani, încât abia anul trecut, spre exemplu, a apărut disciplina obligatorie referitoare la istoria evreilor - Holocaustul - şi din anul şcolar următor va exista ca disciplină obligatorie pentru liceu Istoria comunismului în România.

Nu mai puţin, anumite abordări necritice ale perioadei interbelice au jucat un rol foarte important în sensul în care la nivelul elitei intelectuale a fost o deplină iresponsabilitate să publici toţi gânditorii din interbelic fără a specifica printr-o notă critică faptul că ei au slujit unei ideologii de asemenea totalitare, aşa cum era fascismul, unii dintre ei chiar şi nazismul.

Aş mai adăuga aici tipuri de populism folcloric, să-i spunem, care merg de la conferinţele ce umplu casele de cultură din oraşele mici şi mijlocii, susţinute de impostori precum Dan Puric, şi până la concertele în care se transmite faptul că în cei 35 de ani am trăit degeaba, aşa cum face bardul ceauşist Tudor Gheorghe. Nu mai puţin reinventarea cenaclului Flacăra de către fiul lui Adrian Păunescu.

Toate acestea creează nişte complexe mitologice care sunt articulate acum în discursul politic, inclusiv al domnului Georgescu, şi care merg pe ideea unui izolaţionism de factură excepţionalistă. Noi românii am fi excepţionali, am putea să construim totul în ţara noastră deplin independenţi, de la ac până la tanc, ceea ce este un fals istoric şi o mare minciună căreia îi cad pradă, din păcate, suficient de mulţi români.

Reporter: Vorbiţi de excepţionalism, excepţionalismul îl vedem în toată splendoarea lui la ruşi, ei au "un destin unic în istorie" sunt „a Treia Romă”, sunt neamul excepţional care "salvează" creştinătatea, idei pe care le regăsim, evident adapate la România şi la Georgescu: poporul român are o misiune măreaţă, suntem neam ales, de salvatori.

Şi, revenind la pregătirea picătură cu picătura terenului, opiniile sunt împărţite referitor la Călin Georgescu, mai exact la cine este în spatele lui: Securitatea, ruşii, sau şi şi. Cine credeţi că a pregătit terenul picătură cu picătură pentru el, ca să va citez, doar fosta securitate sau şi ruşii? Vedeţi vreun amestec al ruşilor în ascensiunea lui Călin Georgescu? Izolaţionismul clar foloseşte Kremlinului...

Daniel Şandru: Din punctul meu de vedere, aşa cum s-a articulat deja în spaţiul public, ruşii au un deplin interes în dezorganizarea democraţiei româneşti, care e una funcţională şi nu încă una consolidată, într-un proces de dedemocratizare pe care îl articulează de altfel în întreg spaţiul european, aşa cum ne este dat să vedem.

Sigur că România nu face un caz separat prin raportare la ce se întâmplă cu valul populist care vine din America de Nord şi cucereşte iată întregul occident al continentului european.

Însă, dincolo de asta, da, trebuie văzut şi spus clar mantra pe care fosta Securitate şi ofiţerii săi încă activi imediat după 90 şi ofiţerii săi care în prezent fac parte din aşa-numitele organizaţii de rezervişti ale SRI, dar care au fost ofiţeri de Securitate, aşa cum e cazul, spre exemplu, organizaţiei judeţene de acest tip de la Piteşti, acolo a fost înălţata o formă de a celebra, vezi Doamne, memoria eroilor nevăzuţi cu ghilimelele de rigoare, adică aceia ai Securităţii.

Deci ce au indus ei în spaţiul public a fost că am avut în România două tipuri de comunism: unul rău, din perioada lui Dej, unul bun, patriotic, din perioada lui Ceauşescu, două tipuri de comunism susţinute de două tipuri de Securitate: o Securitate rea care a comis crime inimaginabile în perioada lui Dej, şi o Securitate bună, patriotă, care a apărat poporul, vezi Doamne, în perioada lui Nicolae Ceauşescu.

Şi gândiţi-vă că acest tip de discurs este cel care pregăteşte acest val de nostalgie după o presupusă epocă de aur, care a însemnat, de fapt, cea mai neagră perioadă din istoria României.

Reporter: Aş vrea să vă mai întreb, credeţi că a pregătit fosta Securitate ascensiunea lui Călin Georgescu în toţi aceşti ani, a fost un proces elaborat prin care s-a pregătit terenul pentru ca apoi el să fie propulsat în prim planul atenţiei publice? Şi dacă ar fi interesul fostei Securităţi să-şi propulseze omul la cea mai înaltă funcţie în stat?

Daniel Şandru: Dacă ne uităm la personajele de care se înconjoară domnul Călin Georgescu, tentaţia mea este să spun că da. Este un produs al fostei Securităţi adus acum în prim plan, care a mai fost plimbat, să spunem aşa, fiind în diferite funcţii ale statului român, şi care, da, îndeplineşte acum un rol politic în faţa celor care au acumulat nenumărate frustrări vizavi de parcursul pro-european şi pro-NATO pe care România l-a avut după anii 2000, şi care vor să se revină la starea de fapt în care o "nouă clasă", dar de fapt clasa veche a securişilor şi a urmaşilor lor, să fie cea care ajunge la butoanele de comandă ale unui stat, eventual sprijiniţi, susţinuţi şi de acel interes pentru dezintegrarea democraţiei româneşti pe care o are Federaţia Rusă, nu doar la noi, ci în întreaga Europa.

Reporter: Cât de influentă credeţi că este în societate fosta Securitate la ora actuală?

Daniel Şandru: Mi-e greu să spun, pentru că nu avem datele unei anchete sociologice care să îţi arate lucrul acesta, însă dacă mă raportez la valul de nostalgie, mai ales la cel transgeneraţional, adică acela care-i afectează pe tineri, care nu au trăit niciodată în comunism, dacă mă raportez la dezinteresul faţă de politicile memoriei, aşa cum vă spuneam. Dacă mă raportez la elementele simbolice şi discursive nostalgice după naţional-comunismu lui Ceauşescu pe care le vedem în spaţiul public, combinate cu acele elemente specifice fascismului interbelic, cred că există un impact destul de important al marotelor create în laboratoarele foştilor securişti.

Reporter: A apărut, nu ştiu dacă aţi apucat să vedeţi, e recentă ştirea, a apărut o ştire pe surse la G4 Media - suspiciuni privind finanţarea campaniei lui Călin Georgescu din partea magnatului Ioan Niculae, fost ofiţer de Securitate. Cum vedeţi acest lucru?

Daniel Şandru: Nu ştiu, nu am citit ştirea, nu pot comenta.

Reporter: Multă lume se întreba de unde vin banii lui Călin Georgescu din campania electorală, şi banii fostei Securităţi este una din ipotezele vehiculate.

Daniel Şandru: Avem o autoritate a statului care trebuie să investigheze, este vorba despre Biroul Electoral Central, în condiţiile în care, aşa cum ştim cu toţi, domnul Călin Georgescu a declarat că a consumat zero fonduri pentru campania sa electorală. Deci cred că e un element în plus care ar trebui investigat de către autorităţile statului.

Reporter: Vedeţi vreo legătură între foştii securişti care sunt în spatele lui Georgescu, cei vizibili, despre care s-a scris, şi cei invizibili, despre care nu ştim încă, şi ruşi? Ce legături existau între fosta Securitate a lui Ceauşescu şi Rusia, pentru că există, cum aţi spus şi dumneavoastră, mituri despre Securitatea bună, Securitatea rea, Ceauşescu a fost portretizat drept un patriot anti-rus. Revenind în prezent, credeţi că a existat vreo colaborare între foştii securişti şi ruşi în vederea promovării lui Georgescu?

Daniel Şandru: Tot ce e posibil, pentru că, din câte am citit şi am discutat cu oameni care deţin expertize, sunt specialişti în această zonă, e cunoscut faptul că în anii 80, mai ales sub impulsul programului de Perestroika şi Glasnost al lui Gorbaciov, de după anii 85, o parte a ofiţerilor de Securitate din România, au fost recrutaţi de către KGB, tocmai în ideea că, la un moment dat, schimbarea de regim să se facă înspre un comunism cu faţă umană de tipul celui promovat de Gorbaciov la Moscova. Şi e posibil că aceşti oameni, adică nu văd de ce nu s-ar fi întâmplat aşa, să fie rămas în conexiuni, în legături, cu ofiţeri ruşi, şi ca, ulterior, aceste conexiuni să fie transmise generaţional, să spunem, de la o generaţie de ofiţeri la o altă generaţie de ofiţeri, şi ca în continuare să existe astfel de conexiuni, posibil, nu deţin date, dar e o posibilitate pe care trebuie să o discutăm. Să o dezbatem posibil şi la nivelul, nu ştiu, anumitor zone din statul român la ora actuală.

Reporter: Da, de altfel, primul şef al SIE a fost Caraman, singurul spion român decorat de ruşi.

Daniel Şandru: Iată o dovadă. În orice caz, legăturile acestea, cred că cel mai bine ar fi de analizat dacă ne gândim la parcursul din primii ani ai postcomunismului românesc sub preşedinţia domnului Ion Iliescu.

Reporter: Care credeţi că ar fi antidotul la astfel de discursuri, pentru că ele prind. Pe termen mediu, ce se poate face în plan social, astfel încât discursurile naţionalist-ceauşiste să nu mai vrăjească masele?

Daniel Şandru: Pe termen mediu şi lung, în mod evident, educaţia, aşa cum arată şi raportul OCDE făcut public zilele trecute, extremismul poate fi combătut doar prin educaţie. O educaţie care la noi, sigur că, la nivel formal, să spunem, poate că a existat, dar nimeni nu a monitorizat conţinuturile pe care profesorii de istorie, mulţi dintre ei înşişi nostalgici, fie după o anumită formă de fascism, cum e legionarismul, fie după naţional-comunism, o manifestă.

Pe termen foarte scurt, cred că e necesară o strategie foarte clar elaborată de autorităţile statului român şi am cunoştinţă de faptul că urmează să se constituie un grup interministerial care să lucreze în acest sens în următoarele două, trei luni, în care e reprezentată şi instituţia pe care o conduc şi unde noi vom propune, în mod particular, adoptarea unui act normativ prin care simbolurile regimului totalitar comunist sau personajele care au avut un rol important în susţinerea totalitarismului, inclusiv ofiţeri de securitate, să nu mai poată face obiectul unor manifestări publice. Aşa cum există o legislaţie care interzice simbolurile fascismului, negarea Holocaustului şi aşa mai departe, cred că trebuie să luăm în discuţie şi ceea ce a produs totalitarismul comunist şi să interzicem în mod ferm afişarea publică a unor astfel de retorici sau a unor astfel de simboluri.

Reporter: România nu a avut un proces al comunismului cum a fost procesul nazismului la Nuremberg. Credeţi că ar fi oportun un astfel de proces?

Daniel Şandru: Singura formulă verificată deja de IICCMR de a face un real proces al comunismului, dincolo de recondamnarea pur formală din 2006 a acestui regim, care e ilegitim şi criminal, o condamnare binevenită, dar repet, pur formală, trecând peste faptul că între timp din 2006 până în 2025 s-au deschis noi arhive, există noi date şi noi elemente, este aducerea în faţa justiţiei a celor responsabili, pentru că sistemul a fost ilegitim şi criminal, dar în spatele sistemului au stat oameni - oameni cu nume şi prenume. Este ceea ce a reuşit IICCMR atunci când i-a trimis în instanţă spre a fi ulterior condamnaţi pe Vişinescu şi Ficior, fost comandanţi de penitenciare, care au contribuit la abuzuri şi crime din sistemul penitenciar comunist al deţinuţilor politic.

Este ceea ce încercăm să facem în cazul celor 26 de cămine-spital în care estimăm, conform investigaţiilor coordonate de IICMER prin expertul Florin Soare, că au murit, au fost ucişi, asasinaţi cu bună ştiinţă 15.000 de copii nevinovaţi, consideraţi irecuperabili. Este cazul a ceea ce încercăm să facem investigând situaţia frontieriştilor. Deci cei responsabili de la grănicieri şi ofiţeri care au dat ordine ca cei care încercau să plece din paradisul comunist, cu ghilimelele de rigoare, să fie aduşi în faţa instanţelor, este cazul ca medicii, asistentele, îngrijitorii, responsabili din comitetele judeţene care au permis configurarea unui program de exterminare a copiilor irecuperabil, similar cu programul T4 al naziştilor germani, să fie aduşi în faţa justiţiei, este cazul ca justiţia să nu mai dea achitări pe bandă rulantă chiar atunci când, cel puţin aşa cum a făcut IICCMER, probele sunt evidente.