Lup vs Tigru: Georgescu fabulează din nou. Inventează o poveste “de demult de pe vremea dacilor”, cu inspiraţie din cultura Indiei

Fostul candidat prezidenţial Călin Georgescu a atras asupra sa un nou val de ironii şi critici după ce, într-un videoclip extras dintr-un podcast şi apărut pe Internet, acesta relatează o fabulă indiană pe care a adaptat-o nevoilor sale şi a transformat-o într-o poveste “de demult de pe vremea dacilor” despre un lup născut între oi.

În clipul video, Georgescu spune cum o lupoaică care simţea că va da naştere sărea din piatră în piatră pentru a-şi căuta agitată o vizuină, însă în timpul unui salt “Dumnezeu” a decis ca în acel moment să aibă loc naşterea, puiul de lup căzând în mijlocul unei turme de oi. Aşa-zisa poveste “dacică”, potrivit lui Georgescu, mai spune că lupul a crescut între oi şi mânca iarbă.

Într-o zi, un lup mai bătrân a vrut să atace turma de oi şi a rămas uimit să vadă un lup trăind alături de oi. Lupul cel tânăr a vrut să fugă dar a fost prins de lupul cel bătrân care, după ce l-a întrebat “Bă, eşti prost?”, l-a dus la un lac şi l-a forţat să se uite în apa acestuia să vadă cine este, moment în care “urletul demnităţii a ieşit din el”.

Povestea este frumoasă, însă, poliţistul Marian Godină l-a taxat imediat pe Georgescu, spunând că este vorba de o fabulă indiană ce apare în lucrarea “Filozofiile Indiei” scrisă de Heinrich Zimmer şi că nu are nicio legătură cu istoria dacilor.

Postarea lui Godină

Fabula pe care a povestit-o domnul Călin Georgescu există sub o altă formă, întâmplarea nu e de pe vremea dacilor, lupul nu era lup, ci tigru, iar tigrul bătrân nu l-a întrebat pe cel tânăr dacă e prost.

Fabula este una indiană şi apare în “Filozofiile Indiei” scrise de Heinrich Zimmer, fără nicio legătură cu dacii.

Vă las mai jos fabula, aşa cum apare în carte.

“Exemplul de faţă e cel al unui pui de tigru care a fost crescut printre capre, dar care, sub îndrumarea luminoasă a unui învăţător spiritual, a fost ajutat să-şi realizeze propria natură nebănuită. Mama lui murise dându-i naştere. Grea de pui, ea se târâse vreme de multe zile fără să găsească nicio pradă, când ajunse la cioporul acesta de capre sălbatice. Tigroaica era înnebunită de foame, ceea ce poate explica violenţa saltului; dar, în orice caz, tensiunea săriturii a declanşat chinurile naşterii, tigroaica expirând din pricina epuizării. Caprele, care se împrăştiaseră, s-au întors apoi la locul de păşunat şi l-au găsit pe puiul de tigru scheunând lângă maică-sa. Din compasiune maternă, l-au adoptat pe bietul pui, l-au alăptat laolaltă cu puii lor şi l-au îngrijit cu afecţiune. Tigrişorul s-a făcut mare, iar grija lor şi-a aflat răsplata, căci puiul a învăţat limba caprelor, şi-a adaptat glasul la behăitul lor blând şi s-a arătat la fel de devotat ca oricare alt micuţ din turmă. La început i-a venit cam greu când a încercat să pască firele subţiri de iarbă cu dinţii săi ascuţiţi, dar s-a descurcat oarecum.

Regimul vegetarian l-a menţinut foarte zvelt şi i-a înzestrat temperamentul cu o remarcabilă blândeţe. Într-o noapte, când tânărul tigru crescut printre capre atinsese vârsta raţiunii, turma a fost iarăşi atacată, de data asta de către un tigru bătrân şi fioros, şi iarăşi caprele s-au risipit; dar tigrişorul a rămas pe loc, neînfricat. Era, desigur, surprins. Văzându-se faţă-n faţă cu teribila făptură a junglei, i-a privit cu uimire apariţia. Primul moment trecuse; apoi a redevenit conştient. Scoţând un behăit disperat, a smuls un fir de iarbă şi a început să-l mestece, pe când celălalt îl măsura cu privirea. Deodată, puternicul năvălitor întrebă: ‘Ce faci aici printre capre? Ce tot mesteci acolo?’ Puiul cel caraghios prinse a behăi. Tigrul bătrân deveni de-a dreptul înspăimântător. El scoase un răget: ‘De ce scoţi sunetul ăsta prostesc?’ Şi, înainte ca tigrişorul să apuce a răspunde, îl înşfacă de ceafă cu brutalitate şi-l scutură ca pentru a-l readuce în simţiri. Tigrul din junglă îl duse apoi pe puiul cel speriat la un iaz din apropiere, unde îi dădu drumul, silindu-l să se privească în oglinda apei, care era luminată de lună. ‘Priveşte acum feţele astea două. Nu sunt la fel? Ai capul rotund de tigru, e ca al meu. De ce-ţi închipui oare că eşti capră? De ce behăi? De ce paşti iarbă?’

Micuţul nu fu în stare să răspundă, ci continuă să privească în apă, comparând cele două oglindiri. Apoi se nelinişti, îşi deplasă greutatea de pe-o labă pe alta şi slobozi încă un scâncet înfricoşat şi tremurător. Fiara cea bătrână îl înşfăcă iarăşi şi-l duse în vizuina lui, unde îi puse în faţa o halcă însângerată de carne crudă, rămasă de la un ospăţ anterior. Tigrişorul se scutură de greaţă. Tigrul din junglă, neluând în seamă firavul behăit de protest, îi porunci cu asprime: ‘Ia-o! Mănânc-o! Înghite-o!’ Tigrişorul se opuse, dar tigrul îi vârî carnea de temut între dinţi şi-l ţinu din scurt, fără milă, în timp ce mesteca şi se pregătea să înghită. Îmbucătura coriacee era neobişnuită pentru el şi-l punea oarecum în încurcătură; era cât pe ce să scoată încă un scâncet neputincios, când, deodată, prinse să simtă gustul sângelui. Îl cuprinse uluirea, se repezi cu poftă la carnea rămasă. Începu să simtă o satisfacţie neobişnuită pe măsură ce hrana cea nouă îi cobora pe gâtlej, după care masa cărnoasă îi ajunse în stomac. O forţă ciudată, incandescentă, pornind de acolo, îi invadă întregul organism şi-l făcu să se simtă exaltat, îmbătat. Plescăi din buze, se linse pe bot. Se ridică şi-şi deschise gura cu un căscat puternic, ca şi cum s-ar fi trezit după o noapte de somn – o noapte care-l ţinuse îndelung, ani şi ani, sub vraja ei. Întinzându-şi trupul, îşi arcui spinarea, lungindu-şi şi răşchirându-şi labele. Coada îi mătură pământul şi, dintr-odată, din gâtlej îi ţâşni răgetul fioros şi triumfător de tigru”.

Vă invităm să urmăriţi materialul video.